Habar nu am, cine sunt!

     Vezi tu, cînd eşti obişnuit sa fi jignit, obisnuiesti sa jigneşti. De-a lungul vieţii am fost jignit de multe ori. Chiar începusem sa cred toate acele cuvinte. Ca de fapt eu nu am nici măcar o super putere, sau o super abilitate, si ca de fapt sunt doar copilul prost, ce se joacă singur in fata blocului cu o minge de fotbal.
     M-am maturizat prea devreme. Am aflat singur cum sa mă strecor printre răutăţile vieţii. Căci mă săturasem sa fiu rănit, sa fiu singur si sa fiu un inadaptat.
     Uni se roagă la Dumnezeu, pentru bani si maşini, sau sa de norocul peste ei si sa devină preşedinţi sau asa ceva. Eu m-am rugat celui de sus pentru un prieten.
     Un prieten cu care sa pot vorbi. Cineva care sa nu creada despre mine ca sunt doar un copil prost si singur. Căci pana si prietenii mei imaginari ma părăsiseră...Cred ca am redefinit cuvîntul singur.
     E ciudat ca la ziua ta de naştere, sa inviti niste cunoscuti, doar ca sa nu creadă ai tai ca nu ai prieteni...e trist de fapt.
     Si te uiti la tine, si te intrebi "unde am gresit?". Si-ti răspunzi "n-ai gresit. doar ca ceilalti nu inteleg cum gandesti tu."
     N-am fost un jmecher, care sa imparta pumni si injuraturi in stanga si dreapta, n-am impus respect, eu nu ma uitam la porno, eu preferam sa citesc. Eu nu ma jucam la calculator, ci preferam sa stau in pat si sa visez la o lume perfecta, la dragoste, la diverse aventuri pe taramuri noi, stiute doar de mine.
     Pe mine nu ma placeau fetele, caci eram urat ( nici acum nu sunt departe de asta).
\    Cam trist nu? Si din atat de multa singuratate, totusi sa mai ai putere sa spui o gluma? Dar desigur, gluma ti-o spui tie...pentru ca nu ai cui.
     Ajungi sa urasti oamenii. PE TOTI. Obijnuit fiind, ca acestia sa te urasca pe tine. Te apuci de fumat, alcool si apoi de droguri. Cauti o portita de scapare din atat de multa durere. Te uiti spre cer si zici "Doamne, de ce eu?". Te gandesti sa te sinucizi, caci nu sti pentru ce mai traiesti. Ai doar 14 ani...si pentru tine viata e un chin.
    Mami si tati iti fac toate poftele, dar tu nu sti sa te descurci in viata. Esti patetic si fricos...astepti sa se schimbe ceva asa din senin. Felicitari! Ai picat fata in fata cu realitatea. Si esti K.O. din 2 miscari.
    Te apuci sa scri. Si descoperi ca cel mai bun prieten al tau, esti chiar tu.
    Incepi sa iubesti, dar nu spui nimanui. Dar seara de seara, visezi doar un chip. Acelasi chip, al fetei cu care vorbesti ore in sir la telefon si-ti dai sute de mesaje.
    Fata cu cel mai al dracu simt al umorului. Fata cea mai desteapta, si cea mai frumoasa. Fata PERFECTA. Cu care-ti doresti sa fi in fiecare clipa. Fata pe care-ti doresti sa o faci fericita chiar daca tu suferi...
    Acea fata, care te-am mintit si ranit, dar tu dupa 3 ani inca iti mai amintesti de ea...
    Un singur sarut, dar cel mai al naibii de placut. Imi amintesc si acum seara respectiva....si chiar o visez. De ce? Pentru ca atunci chiar am fost fericit.
    Viata mea? Un tablou in lumini si umbre. In care ma zbat zi de zi sa supravietuiesc. SINGUR. Cautand-umi un loc unde apartin...sau macar unde sa nu ma deranjeze nimeni.
    Mi-am facut o platosa. Ma apara de jigniri...mi-as dori sa am o platosa si la suflet, caci stingher acolo intr-o cutiuta de metal, este vulnerabil. Strapuns de atatea sageti ale unor iubiri esuate. Plange si asteapta...dar ranile-i sunt prea adanci...si in curand, poate ca se va stinge de tot...