Pecete " Partea a2a"

   Trecura anii. Magazinul se inchisese. Si povestea se apropia de sfarsit.
   Momentele de tandrete au fost inlocuite de certuri surde. Discutile din parc s-au terminat. Erau impreuna mereu la aceeasi banca, dar taceau...Un baiat tacut, este un baiat ingandurat, in schimb o fata tacuta, este fata ce s-a plictisit.
   Fata superba, inteligenta si cuminte, s-a schimbat. Fitele o schimbasera. Gentile de la "buton" au inlocuit ghiozdanele. Tenesii incepusera sa se imputa. Toacele de 12 erau la moda atunci.
   Dar el? El nu se schimbase...era la fel. La fel de neinteles, la fel de neincrezator in sine.
   Era foarte ingandurat si trist. Incepuse sa creada, ca 10 ani deja inseamna prea mult...
   Era gata sa faca orice, ca sa continue saga.
    Florile nu erau de folos. Cuvintele frumoase scrise pe foi, erau uitate intr-un cos de gunoi.
   Se blocase. Intelesese ca era gata sa piarda tot ce ii era mai drag. Slabise, era mai mult beat decat treaz. Realitatea ii era un cosmar din care nu se putea trezi.
   Cauta alinare in iarba ieftina, si in sfaturi prietenesti, primite la o bere in fata blocului.
" Ba esti nebun? De cand te stiu, de 10 ani o arzi cu asta...Las-o in pula mea, ca mergem amandoi sa combinam. Defapt le combin eu, si tu le futi...ca asa patesc mereu. Ti-o dau si pe a mea. Imi futi mie prietena, doar nu mai fi asa."
   Zambind, baiatul pleaca spre casa. Stia ca undeva gresise. O suna. Ea nu ii raspunde. O suna iarasi...
 - Zi!
 - Vroiam sa-mi cer scuze pentru ultima perioada...
 - Auzi! Daca tu nu ai inteles ca m-am plictisit cu tine, e problema ta...Tu nu vrei sa vi acolo, si nici acolo, si mai ales acolo. Intelegi?
 - Dar tu vrei numai cluburi de fite si cafenele de cacat.
 - Bai, eu vreau sa merg intr-un loc in care toata lumea arata bine, in care eu sa arat bine...deasta sunt cu cineva, sa ma faca sa ma simt bine.
 - Bine, faci cum vrei.
Si ii inchide nervos telefonul. Pleaca. Cutreiera strazile Bucurestiului aiurea. Isi amintea de tot ce facuse pentru ea.
   El ii aratase orasul Constanta, asa cum nu il vazuse niciodata. Caci toti fosti ei iubiti, o tineau doar la scara. Tot el ii daduse sa bea, sa se dezghete si sa scape de inhibitii. Ea, acum mergea in club doar sa se imbete.
   Discutile lor filozofice despre dragoste pareau niste minciuni afurisite acum. Isi dorea ca focul lor sa se reaprinda...dar il primise doar el, in piept.
  Cazuse, zacea in plina strada. Nu-si dorea sa moara, simtea ca mai avea ceva de facut. Dar o lumina il trage spre cer. Era intr-un tunel, iar la capat se intalnise cu un inger.
  - Ce cauti aici? Ai venit prea devreme. Fugi cat mai repede.
  Dar stia ca nu se mai poate intoarce. Era blestemat sa cutreiere aiurea prin lume pana va fi complet, sau sa mearga in iad. A ales iadul. Demonii il recunoscusera si incepura a-l tortura.
   Dar nu ii pasa. Dorea sa o mai vada pe ea. Rupse lanturile demonilor si fugi. Fugii spre lumea netrebnica ce il izgonise.
   O vede plangand. Lacrimile ei amare, puteau inunda iadul. Era in cimitir, cu o sticla de vin in mana. Vroia sa bea cu el. Dadu sa o imbratiseze, dar trecuse prin ea. Uitase de blestemul pe care ingerii l-au pus asupra lui, dar pecetea demonilor este cea care nu il lasa sa fie vazut.
   Ea era atat de trista. Isi pierduse toata vlaga. Isi dorise sa scape el. Dar poate ca nu a stiut ce-si doreste cu adevarat.
   Statea langa ea. Vorbea aiurea, iar el incerca sa ii raspunda. Dar fata nu il putea auzii. Sufletele lor erau unul si acelasi.
   Durerea era prea mare. Isi sparse sticla de vin in cap, el tipa disperat. Simte iarasi durerea. O vede cum isi sectioneaza venele. Plange. Isi iese din minti. Tipa, dar nimeni nu il aude.
   Ea se stinge usor pe piatra sa de mormant. El se simtea gol acum. Legatura sa cu lumea se stingea usor.
   Peisaj apocaliptic. Atunci incepuse sa isi doreasca sa moara.
   Povestea se sfarsea. Caci citise el intr-o carte, cum ca sufletele celor ce se sinucid, sunt blestemate sa bantuie prin lume pe vecie.
   Simtea cum dispare usor...caldura iadului parea foarte aproape. Se auzeau hohotele de ras ale demonilor...Sfarsitul venise.
"Cretinuleee! Cretinulee! Trezeste-te mai, cretinule!"
    O vede. Era casa. Era viu. O vede zambind. Isi primeste o perna in cap.
  " Haide, printule! Ca e tarziu si intarzii la munca."
 Realizeaza ca traiesc amandoi. Se repede spre ea si o imbratiseaza. O saruta cu foc, fericit ca nu o pierduse. Intelesese acum ce este important pentru el.

Pecete "Partea 1"

  Un el si o ea, pornind cu ochii in pamant spre o frumoasa poveste de viata.
  El, un "baietzash" dezorientat ce isi cauta drumul in viata. Un asa zis scriitor al strazii, pe care toti il iau in ras. Un omulet caruia nimeni nu ii da o sansa. Toti cred despre el ca e un neicanimeni ce latra aiurea.
  Ea, o frumoasa intelectuala, premianta la un liceu de top, cu un viitor frumos in fata. O fata cuminte, plina de viata, cu un zambet superb pe buze.
  Acesti 2 actori, intr-o drama ciudata, un fel de "One Day". Habar nu am cand s-au unde s-au cunoscut, si sincer, cred ca nici ei nu va pot spune asta.
  Dar ce conteaza, e ca s-au intalnit. Si de atunci el a ramas cu gandul la ea.
  Ce gluma proasta, ca toate ale mele defapt. Cum se poate asa ceva? Adica el e un fel de jmecherel corcit, cu un "IQ" sub zeo, nu?
  Ciudat, nu era un prost. Desi el asa vrea sa para. Era un oarecare, ce dorea doar sa fie acceptat printre omuleti inteligenti. Se plictisise de panarame si cocalari. Vroia altceva in viata lui. Dar nu stiu cum sa va explic...Oamenii ii pusesera deja o eticheta. El era un fraier si atat. Nu putea mai mult.
   Ahaam, nu putea...
   Acum sa vorbim putin si despre ea.
   Pe cat era de frumoasa, pe atat era de naiva. Visa aiurea in fiecare zi, la fericire, la libertate, la adevarata dragoste. A plans mult, dupa fiecare print in armura pe cal alb, care a aparut in viata ei si dorea doar sa ii dezgoleasca trupusorul cel pur...
  Umbre multe s-au lasat pe chipul ei de-a lungul vremii. Iar timpul a lasat multe cicatrici in sufletul sau. Acest dar frumos al vietii, devenise un calvar. Din afara parea sa aiba o viata perfecta. Era cea mai buna la tot ce facea. Olimpiade, peste olimpiade, medii de 10 si laude din partea tutror faceau un pastel superb ce masca un tablou trist.
  Striga intr-una dupa libertate. Vroia sa scape de acest corset al perfectiunii. Parea inlantuita de asteptarile oamenilor. Deja nu mai suporta.
   S-a hotarat sa plece. Intr-o zi ca oricare alta, isi pusese cateva haine intr-o geanta mare. Telefonul si-l lasase acase, si luase ceva bani din portofelul tatalui.
  Auzise de la o amica, cum ca tutunul te face sa fi liber. Asa ca mersese la magazin sa-si cumpere un pachet de tigari. Statea speriata in fata magazinului, nestiind daca sa intre sau nu.
  Facea cativa pasi spre intrare, apoi se intorcea. Asta de vreo 5 sau 6 ori.
  Atunci apare el in scena. Statea pe o banca, fuma, si radea de ea. La un momentdat enervat de ridiculozitatea fazei, se duce la ea.
  - Vrei sa-ti cumperi prezervative? Ii spuse el pe un ton ironic.
  - Poftim? Raspunse ea, rusinata si usor uluita de nesimtirea baiatului.
  - Pai, de 10 minute tot faci ture pe aici. Ba vrei sa intrii, ba nu vrei. Ce te uiti cu ochii aia ciudati la mine, nu ma recunosti?
  - Bai baiatule, care e problema ta?
  - Tu. Ma enerveaza sa vad o frumusete ca tine atat de nehotarata.
Usor imbujorata de ceea ce a spus baiatul se blocheaza..
  - Hai, zi acum, ce vrei sa-ti iei? Ca iti cumpar eu.
  - Un pachet de tigari...
  - De care?
  - De tigari...
  - Pai da, de care TIGARI? Iii spune el usor enervat.
 Fata se blocheaza iar. Nu mai fumase pana atunci. Incerca oarecum sa isi aminteasca ce tigari fuma tatal ei.
   - Aaaa! Kent 8...
   - Ce tigari naspa fumezi...ma intorc imediat.
 Baiatul intra in magazin si cumpara pachetul de tigari mult dorit. Se tot holba la fata din fata magazinului. Era pur si simplu fascinat de ea.
  In cele din urma, iese din magazin, si ii intinde tigarile fetei.
  - Cat a costat?
  - Pentru tine? Nimic.
  - Hai ma, spune-mi!
  - A costat, o plimbare cu mine, ce zici?
Fata accepta fara sa ezite. Desi el parea cam ciudat. Totusi fata lui ii parea foarte familiara.
  - Bine straine. Ma voi plimba cu tine.
Mersesera cateva strazi, timp in care vorbisera nimicuri. Deja incepeau sa-si dea seama cat de diferiti erau. S-au oprit la o banca, intr-un parculet jegos. El scoate o tigara, pe care o fumeaza cu nesat, ea timida il sorbea din priviri.
   - Nu fumezi?
   - Ba da! Si isi deschide pachetul...se uita la el cateva clipe, apoi isi scoate o tigara. Cere un foc si o aprinde.
   - Vezi ca ai aprinso invers prostuto...
   - Stiam asta...asa fac mereu la prima tigara. E un fel de superstitie.
Isi mai aprinde una si tuseste...se simtea ca un om mare in filmele alea vechi si romantice.
   - Tu habar nu ai sa fumezi...
   - Ba da...
   - Nici macar nu tragi in piept.
 Habar nu avea ce inseamna asta. Si parca deja se saturase de gustul amar al tigarii. Mai ia un fum si se trezeste cu o palma pe spate. Tot fumul ii inundase plamanii. Tusea ca dracu si se enervase. Desi fusese uluita de felul uniform in care expirase fumul se uita urat la baiatul din stanga ei.
   - Tu esti putin retardatel?
   - Nu, de ce?
   - Pai tu vezi cum m-am inecat?
   - Zi "mersi", nu fumai corect. Si am zis sa te invat pe calea cea mai simpla.
   - Atunci nu vreau sa vad calea grea... Dar tu tot un idiot esti.
  Terminasera tigarile si plecasera iara la drum. Au mers, si au mers, si iar au mers, ai au tot mers. Si orele trecura, si ei tot vorbira.
  Au ajuns sa realizeze ca amandoi sunt niste fugari. Amandoi fugeau de realitate. Vroiau propria lor realitate...In care  iubirea lor sa dainuie.
   Au jurat ca fiecare zi impreuna va fi una de vis. Si au pus ramasag cum ca nu se vor despartii niciodata, si ca se vor intalni in fiecare vineri ca doi straini la acelasi magazin.