Complementar

Parca noi doi suntem impreuna de la inceputurile lumii. Dar defapt suntem impreuna de la inceputul luni.

Uni ar spune ca e prea devreme pentru multe vorbe frumoase ce ni le spunem. Dar noi ne grabim sa ajungem unde trebuie, caci ne simtit atat de bine impreuna.

Sincer n-am uitat de nici unii ce mi-au fost alaturi atunci cand am avut nevoie. Mami, nu trebuie sa fi geloasa. Sti ca tu esti doar a mea si nu te impart cu nimeni. N-am sa permit nimanui sa te raneasca, poate doar sa te iubeasca.

Sti ca sunt nebun dupa tine. Chiar daca uneori imi pierd cumpatul si ma enervez atat de tare, dar tu zambesti frumos si ma faci sa rad in secunda urmatoare.

Sunt asa clasic din fire, incat pot fi exprimat prin citate latine. Caci fetele vor prosti sublime. Dar asta nu cred ca tine la tine.

Impreuna putem privi peste mari si oceane. Si doar sti ca atunci cand nu esti langa mine nu mai am culoare, nu mai sunt eu. Dar cand apari se insenineaza chipul meu. E ca si cum ar fi mereu curcubeu pe cer cand rasare soarele.

Toti baietii au nevoie de o fata care sa ii ridice de jos...O fata care sa te sune la 3 dimineata sis a te intrebe "esti bine?". Si pe care sa o minti cu un simplu "da,sunt ok..." doar de complezenta. Ea va sti ca e defapt invers si a2a zi va veni si te va iubi cum nu o va mai face nimeni.

Desi ti-am zis in numeroase randuri ca nu vreau sa ma gandesc la viitor. Asta ma sperie, dar simt ca as putea sa petrec o eternitate langa tine.

Vezi tu, asta e frumusetea vietii. Noi doi ne completam...

Ucigasul Meu de Porumbei

Si acum inchid ochii de frica, ca un copil in fata unui film de groaza. Caci nu vreau sa stiu ce forta mistica imi controleaza visele. Caci sunt derutante...oameni morti, case arzand, copii...in fiecare exista copii, deci s-ar putea indeplini.

"Cum poti sa faci asa ceva? Dragul meu, inca esti om..." asta imi spun in fiecare dimineata, cand ma trezesc speriat de partea mea intunecata si ingandurata...de Flavius, caci asa il cheama pe ucigasul meu de...porumbei.

Ei erau mesagerii mei catre Dumnezeu. Iar El imi trimitea inapoi un vis...

Am pierdut sute de porumbei din cauza lui Flavius. Am inceput sa fug...mancam si aer si pamant.

Eram speriat? Normal ca eram speriat. Caci Flavius a inceput sa devina Octavian, si am incercat sa zbor catre Dumnezeu, dar Flavius mi-a rupt aripile. Cred ca asta a fost cel mai bun lucru pe care l-a facut pentru mine...de atunci am intemeiat un fel de pact ciudat...

Era o "lupta" continua intre noi. Intre ceea ce vreau sa fiu si ceea ce sunt defapt. Flavius in interior si Octavian in exterior...si viceversa...ne schimbam unul pe altul in functie de situatie, dar nicunul nu detinea controlul total.

Pana m-am indragostit...s-a infuriat pentru fiecare "te iubesc!" trimis de mine, cu mesager un porumbel. Si armistitiul ce credeam ca il incheiasem a devenit istorie. Luptele in adevaratul sens al cuvantului au inceput iarasi...

Diavolul a deschis poarta, iar sfada a acaparat lumea viselor mele.

Visam ninsori cu pene de porumbei si ploi de stele ce erau defapt porumbei arzand...cum am ars odata o padure intr-o lupta cu flavius cand aproape il doborasem.

Din cauza lui mesajele mele nu au fost intelese... el ma schimbase, ma facuse rau. Ma transformase in ceea ce nu vroiam sa fiu...

In fata mea, era el. Vroiam sa ii dau foc. Si eram pe pragul de a o face...dar el mi-a zis:

"Ce forta te manipuleaza? De ce n-ai curaj sa-i spui ce vrei, ce simti, ce esti?"

Am tacut..."poate pentru ca tu esti eu..." continua el...

Cuvintele lui m-au facut sa ma trezesc. Tremuram ca dracu...m-am asezat in genunchi in fata icoanei si m-am rugat. I-am cerut celui de sus putere...apoi m-am culcat la loc.

Port acelasi razboi seara de seara. caci atunci cand incerci sa renunti la rau, raul mereu va gasi o cale sa te atinga...

Anotimpuri

17 August 2011. Nici nu stiu cum a trecut vara asta. Parca mai ieri era sfarsit de iunie, inceput de iulie si eram deprimat ca ploua afara...Acum? Acum sunt ametit. Nu stiu ce se intampla cu mine. Sunt oarecum speriat.

De ce? De schimbari. S-au petrecut atatea, si vor veni mai multe.

Iti amintesti ca ti-am spus ca eu sunt doctorul care iti pune pe suflet copci? N-am mintit. Dar am obosit sa fiu in fiecare seara de garda...am facut atatea operatii. Am capatat experienta. Dar...dar acum imi tremura mana cu care tin bisturiul...

Vara e pe sfarsite. Vine toamna. Haha!! Ce fericire. Nu. defapt, ce gluma proasta. In curand voi avea eu nevoie de un doctor. Caci in 2 saptamani pleaca sprijinul meu cel mai mare. Imi pleaca acea voce care imi spune mereu" Calmeaza-te!!" cand o iau pe aratura. 16 ani in aceeasi casa, nu pot trece asa usor neobservati.

Abia astept sa vina iarna. Ca intr-o dimineata murdara, cu zapada jegoasa, eu sa te astept in aeroport. Sa stau cu un gol in stomac atunci cand vad ca-ti aterizeaza avionul. Sa fug ca la maraton spre tine atunci cand te vad cu bagajele pe coridor si sa te strang in brate ca un copil de 4 ani pe Mos Craciun.

As vrea ca in iarna sa-mi spui "Waw, ce mare te-ai facut..." si eu sa-ti povestesc cat de bine m-am descurcat singur. Tot ce vreau e sa te fac mandra de mine. Sa stai acolo departe cu gandul ca ai pentru ce sa te mai intorci in tara asta de cacat.

M-am oprit putin din scris...merg pana in bucatarie sa-mi caut o tigara. Poate ma linistesc, caci am un gol in stomac. Vreau ca de acum incolo sa nu mai fiu cunoscut pentru toate faptele rele pe care le-am facut si pentru ca eu pot sa fumez un pachet jumate si sa nu tusesc. Incerc sa ma las de bautura, incerc sa las la o parte aroganta pe care o am in cele mai proaste momente. Tot vreau sa ma schimb, sa devin un model bun pentru societatea ce ma inconjoara. Incerc asta de vreo 6 luni...dar abia acum am un motiv intemeiat sa o fac.

Inchei postarea asta gandindu-ma la toate tricourile pe care mi le-ai dat ca sa-mi intregesc colectia. De maine incep o noua colectie...de amintiri, fie ele materiale sau sentimentele.

xoxo Octavian, un drac ce vrea sa devina inger.

Pana la cer si inapoi

Armele n-au adus fericire niciodata...desi sunt momente in care ele sunt atat de necesare.

Arma mea? Credinta. Munitia? Cuvintele. Caci pentru mine este clar deja sentimentele oamenilor sunt cele mai usoare tinte.

Ar trebui sa am dosar penal, pentru utilizare de munitie necorespunzatoare cu o arma ilegala. Caci mi se pare genial cum folosesc oamenii cuvintele ca pe niste gloante oarbe, iar setea de a trage in ei este atat de mare incat uneori nu reusesc sa ma abtin...poate pentru tine este complicat si de neacceptat, dar pentru mine este simplu genial. Atunci cand reusesc sa devin dintr-un tragator de elita acel doctor care iti pune pe suflet copci.

"Poezia" mea epica suna altfel acum, caci starea mea de spirit s-a schimbat. Poate ca sunt indragostit(sigur sunt), poate ca sunt fericit si poate ca reusesc sa bea un pahar plin de amar (pe care mi l-ati servit multi pe tava) ca pe un dulce nectar.

Libertatea este o stare de spirit nelimitata. Dar ca sa descopar asta a trebui sa trec peste prejudecati, peste oameni si peste MINE. Caci sunt incapatanat al dracu. Dar nu sunt prost. Am reusit mereu sa fiu tare si sa rad atunci cand altii vroiau sa ma calce in pcioare.

Am reusit ca in "CLOSER" sa fac lumea sa planga dupa mine. Si ghiciti ce...nu ma intereseaza.

Ar trebui sa arunci toate mastile cu care joci, daca doresti sa mai vorbim. Desi eu nu prea vreau...

Daca viata e finita, dragostea pe care vreau si pot sa o ofer acum este infinita. Caci sunt fericit acum. Si acum chiar cred in dragoste si in fericire.

Lumea mai nou imi pune credinta la incercare. Dar sincer, eu va pot da lectii despre credinta... in viata ca sa zambesti tre sa crezi in zambet.

Papusarul

Cortina se ridica! Incordez sforile...papusile prind viata. Sunt in acelasi scaun de ceva timp, creez spectacole cu oameni pe post de marionete. Unele sunt ieftine dar altele sun cu adevarat geniale.

Ultimul s-a jucat cu casa inchisa... Distributia? Eu, 3 fete si multe minciuni.

Cu 2 din ele imi placea doar sa ma vada lumea. Niciuna nu stia de existenta celeilalte. Dar lumea da, si nu ma judeca. 90, 60 , 90, blonda/bruneta, sofisticate...hmm cine m-ar fi condamnat?

Sexul? Era la ordinea zilei. In masina, pe plaja, la mine dar mai ales la ele acasa. Blonda era extrem de perversa...de obicei ma lega cu catuse de pat, sau ma punea sa o bicuiesc pana ii faceam rana. Ii placea sa stea deasupra...

Cea bruneta era mai romantica. Pe strada era o doamna, iar in pat o bagaboanta. Ii placea ca eu sa stau mereu deasupra sa detin controlul. Desii stiam amandoi ca gandim la fel.

In fiecare zi schimbam un TT cu un Cayenne. Nu plateam niciodata benzina, cu bani...plateam in natura. Pentru ele, eram partida perfecta.

Fetele astea doua, Ana si cu Maria, erau asa de usor de jucat pe degete. Le spuneam mereu ce vor sa auda. La un momentdat ma plictisisem de ele...deja era monoton. Mereu aceleasi fete, aceleasi strigate. Frateee! Ana striga ca din gura de sarpe cand o excitam...amatoare...

Aveam nevoie de o provocare. Si soarta mi-a dat-o.

Era cea mai frumoasa urata pe care am vazut-o vreodata. Slabuta, cu forme normale, draguta la fata. Era total diferita de ce avusesem pana atunci.

A dracu coincidenta a fost ca era amica cu un tovaras de al meu. Asa ca am decis sa ma asez la masa cu ei. Neinvitat desigur...ca doar sunt un mare nenorocit.

Am facut cunostinta cu ea, dar nu i-am retinut numele...m-a atras intr-un mod ciudat. Era ironica cu toti si oamenii nu prea se prindeau. Din cand in cand dupa o ironie fina, vedea ca zambesc si imi face discret cu ochiul. Probabil isi daduse seama ca sunt singurul care s-a prins ca ea isi batea joc de toti.

Am intrat intr-o scurta conversatie cu ea despre religie. Nu mai stiu ce i-am spus, desigur o minciuna, si ea mi-a zis " Stii, ar trebui sa nu mai minti asa de mult...".

Cuvintele ei mi-au facut interesul sa creasca. I-am cerut numarul de telefon si in seara aceea am vorbit pana la 5 dimineata...Ne-au prins multe rasarituri la telefon, pe plaja si pe balcon...

Mi-a fost asa de greu sa scot un "te iubesc!" de la ea. Poate pentru ca stia ca o mint...chestia asta ma abitiona si mai tare.

Am pus pariu ca o sa reusesc sa o mint si ea nu va realiza asta. Timp de o saptamana nu ne-am vorbit. Nu ne-am vazut...asa ca am decis sa o sun pe Maria..din 2 motive. 1. Aveam nevoie de un masaj si ea avea niste maini de aur si 2. ca ma saturasem de laba.

Pe langa faptul ca a fost cel mai scarbos sex pe care l-am facut vreodata... din multe motive... nu mai simteam aceeasi placere.

Aveam nevoie de Andreea, caci asa o chema pe fata aceea. nu-mi vine sa cred cat de greu mi-a fost sa ii retin numele. Poate ca aveam prea multe in minte...acum doar al ei rasuna in mintea mea.

Am sunat-o, mi-a raspuns abea a20a oara...

"-Ce faci?

-Dorm, dobitocule...ce vrei?

-Sa iti spun ca te iubesc...

-Ce te impiedica?

-Te iubesc!

-Si eu, dar as fi preferat sa nu o fac...

-Daca nu ai fi facut-o nu am fi avut atat de multe amintiri impreuna, atatea clipe frumoase. Si nu m-ai fi facut sa ma schimb...

-Ai si tu dreptate...

-As vrea sa te vad.

-Vin-o al mine!

-In 10 minute sunt la tine..."

Adevarul este ca nu mai simteam nimic pentru ea. Doar imi placea sa facem sex. Si vroiam sa castig pariul si sa ies satisfacut din viata ei...

Cred ca am facut cel mai grozav sex. Mi-am dat drumu de 4 ori...apoi i-am spus ca nu o sa ne mai vedem si ca am mintit-o si in seara asta si ca am multe alte fete de pacalit...si ca probabil ii voi uita numele.

Am lasat-o in lacrimi, ma simteam prost si chiar am fost suparat pe mine un timp (vreo 5 minute)...dar apoi mi-a trecut. M-am gandit mereu cat de tare sunt eu, asta pana am primit un mesaj pe telefon.

Andreea:" Felicitari! Joci frumos. Sa fi cuminte!"

Cat de mandru m-am simtit, dar nu stiam ca defapt mesajul initial terbuia sa arate asa:

Andreea:"M-ai mintit mereu, si eu stiam asta...dar esti o partida buna. Felicitari! Ai jucat frumos, dar nu cu cine trebuia. Sa fi cuminte, caci eu n-am fost."

Se prea poate ca uneori din papusar sa devi marioneta.

Nisip purtat de vant

Tensiunea creste, frustrarea isi ocupa locul in mintea mea. Arterele si ventricolele mele mai nou sunt pline de un lichid negru. In el au ajuns toate supararile si lucrurile rele pe care le am simtit dar nu le-am spus...inima imi este mahnita oarecum, mintea trista de ridicolul de care dau dovada acum cand scriu aceste randuri cu gandul la tine...

Esti prea plina de idei, de frustrari si de sentimente inselatoare. Plina de prea multa atentie caci stii cum e ..."esti sofisticata".

Acum stau cu capul pe desaga mea. Sunt departe...am fost purtat aici de un vant furios , intr-un desert pustiu. E seara, e frig, e liniste, e bine.

Condeiul, foaia si imaginatia imi tin de urat. Am plecat caci ma saturasem de aceleasi peisaje, de aceleasi fete de oameni si mai ales de monotonie...

Am ales sa-mi indeplinesc legenda personala. Eu mereu mi-am dorit sa calatoresc in Egipt, sa vad piramidele, dar mi-au lipsit motivatia si curajul.

Asta pana acum 2 luni cand...cand a aparut un vis. Se facea ca sunt in desert, soarele ardea ucigator, camasa imi era uda de sudoare, panatalonii scurti erau murdari de praf. Aveam capul acoperit cu o esarfa, picioarele goale...papucii ii tineam in mana, iar de dupa umar atarna o geanta cu o singura toarta. O fetita ma calauzea catre niste piramide si imi spunea cat de mult isi doreste sa gaseasca o comoara....vedeam in zambetul ei, zambetul tau...

Nu am vazut comoara in vis, caci mereu ma trezeam din somn atunci cand ajungeam in fata piramidelor...

Un citat dintr-o carte mi-a dat speranta ca visul poate este real. "Cand vrei ceva, tot universul conspira pentru ca tu sa obtii ceea ce doresti."eu imi doream sa calatoresc, dar aveam nevoie de un semn... si el a venit. Intr-o dimineata nepoata mea m-a trezit ca sa-mi arate un cufar de jucarie...mi-a spus ca il va umple cu bijuterii si il va ingropa undeva. Aceea va fi comoara ei. Si atunci am stiut...universul chiar vrea ca eu sa plec in cautarea acelei comori. Am facut-o chiar a2a zi caci bani aveam destui. Bani am si acum si mai am cerul plin de stele deasuprea mea...

Realizez ca nu mai tremur si ca a trecut ceva vreme de cand nu m-am mai gandit la tine. Am reusit sa umplu 2 pagini. Imi e somn sunt obosit si adorm fara sa realizez asta.

Soarele arzator ma trezeste. Am visat frumos. Se facea ca eram in vremea Egiptului antic si ca petreceam ore in sir in biblioteca din Alexandria si ma simteam liber...

Imi strang mica "tabara"improvizata din nimic si pornesc calare pe o camila cumparata din Tanger cu bani multi.

Urmez semnele. Aceleasi pasari, aceleasi oaze si aceleasi peisaje indepartate ce le-am vazut si in vis. Am mers toata ziua. Seara se lasa iarasi...Ma cuprinde dorul de casa. Dar nu din cauza ta, ci din cauza unui gand meschin "sunt un strain singur intr-o tara straina". Imi vine sa plang... dar nu o voi face. Eu nu plang niciodata. Imi aprind o tigara. In Tanger mi-am cumparat un carton, din care am fumat jumate. Ma fascineaza cum se imprastie fumul in aer si imi creeaza o stare de liniste. Este asa de ciudat acum...ma pot gandi la ce vreau eu, fara ca cineva sa ma influenteze si eu ma gandesc la tine...scot Biblia din geanta si incerc sa citesc la lumina focului ce l-am aprins sa-mi tina de cald. E al dracu de frig in desert seara. Inchid Biblia dupa 2 pagini citite, caci nu ma pot concentra.

Simt ca mai am putin pana la indeplinirea legendei mele personale, dar nu mai am hartie.

Am decis ca aceasta sa fie scrisoarea mea catre tine. Ultima pentru un timp. Desi sunt sigur ca poate iti e dor de mine si stiu ca nu ai recunoaste asta nimanui. Stai linistita, si mie imi e dor de tine...dar nici eu nu voi recunoaste asta nimanui caci in seara asta m-am decis. Ca fiinta umana traiesti, dar ca entitate spirituala pentru mine ai murit. Si nici macar zambetul tau pe care odata il adoram nu va mai face sa am razgandesc.

Am sa inchei aceasta mica scrisoare, cu un citat" bucura-te de minunile lumii dar nu uita de cele 2 lingurite de untdelemn". Poate candva vei intelege la ce ma refer si poate asa ma vei aprecia si pe mine...

Acum ma culc, caci maine sunt sigur ca voi ajunge la piramide si voi gasi comoara. Apoi voi pleca in jurul lumii cautandu-mi linistea si fericirea.