Acel ceva ce-mi rascoleste mintea...

"Tu ai fost prototipul perfect de copil.Niciodata nu spuneai "nu".Eu asteptam aceea zi in care sa rabufnesti.Si nu mai venea..."Si am rabufnit...iar acum tu persoana sceptica ce mi-ai rostit aceste cuvinte o data nu ma mai consideri "perfect",nici nu-mi doresc,defapt nici nu-mi doresc sa ma consideri ceva...uneori chiar vreau sa dispari de frica de a nu-mi fute viitorul asa cum ai facut cu trecutul...Nu vreau sa-ti ceri scuze,sa te lamentezi cu un "imi pare rau",vreau doar sa-mi lasi trecutul in pace si sa nu-l mai rascolesti.Caci daca o faci,eu nu te voi mai ierta vreodata.In seara asta n-am sa dorm...multumita tie,mi-ai pus subconstientul in functiune.Mi-ai dat multe "teme" de gandire.Iti multumesc ca ai reusit sa ma intristezi si sa ma faci sa fiu de la o zi la alta mai putin mandru de mine.Dar eu am sa tac si am sa merg inainte cu capul sus.Caci am pentru cine sa fac asta,si poate ca esti si tu una din acele persoane.Dar nu pot spune ca esti cea mai importanta.Am eu un inger acolo pe undeva ce ma vegheaza si ce-mi poarta de grija.Ea e acea persoana care nu ma judeca pentru ce ai reusit tu sa ma faci sa fiu si tot ea e acea persoana care-mi spune"Trecutul e trecut...si a trecut!"...Da a trecut si ca si el si azi un nou capitol din mintea mea.

Eu,tu si o mie de cafenele

"-Domnisoara!Domnisoara!Mai aduceti aici 2 cafele,va rog!"."Eu ma pierd cu tine prin cafenele.Aici imi fumez eu zilele.Si credema draga mea ca ingerii aia draguti de care intrebi tu ii tin ichisi in pagini.""Haide Octavian,fa-mi o declaratie de dragoste...""Vrei sa-ti fac o declaratie de dragoste?Tu esti cafeaua mea din fiecare seara...""Dar eu vreau sa fiu ceva mai tare...""Ahh,nu nu esti ceva mai tare.Nu-mi plac etnobotanicile.Sunt dependent de vise,dar nu de substante ce produc "vise".""-Ahh!Domnisoara!Domnisoara!Ne faceti si noua nota va rog?""Haide draga mea,sa mergem!Caci in seara asta n-am somn,dar am cafea si n-am ce face cu ea.""Dar Octavian eu vreau sa ne plimbam de nebuni...caci si eu te iubesc si cu tine vreau sa fac ce n-am facut cu nimeni."Si am mers si ne-am plimbat.Dar cum spuneam azi n-am somn,dar am cafea si n-am ce face cu ea.Si ne-am oprit la mine pentru o cafea.Si am prins rasaritul impreuna.Si stand pe veranda ma uit la ea si observ cat de frumoasa este in lumina razelor soarelui,parul ei castaniu se deschide,chipul i se lumineaza.Ma asez langa ea,se uita la mine,eu la ea...s-mi zice..."Vaai Octavian!Esti un baiat asa de timid,toata seara ai stat dupa mine si nici macar n-ai incercat sa ma saruti...am venit la tine acasa,nici macar n-ai incercat sa ma pipai,ce se intampla?Nu sunt destul de atragatoare pentru tine?""Draga mea,tot ce vreau eu,e sa-ti privesc chipul luminat si ochii sinceri.Caci eu n-am nevoie de un sarut,eu am nevoie ca tu sa fii aici s ama tii treaz,caci tu esti cafeaua mea."In clipa urmatoare ma darama si ma saruta fara sa rasufle. Apoi ne ridicam,si citesc in ochii ei sinceri dragoste...vad acea flacara aprinsa ce arde mocnit,o mangai usor pe obraz si ii spun"Hai sa mergem la o cafea!Caci eu acolo imi fumez zilele neimportante 23725 in total in fiecare din cele o mie de cafenele..."

Sa nu crezi

Aseara am stat putin afara.M-am asezat pe bordura gri si rece din fata blocului,cea de langa felinar.Mi-am aprins o tigare...privind cum se ridica fumul la cer,am zarit strajerul neobservat. Batranul felinar din fata blocului.M-a vazut si el.Am inceput sa vorbim.Mi-a spus o poveste...despre un baiat,dar mereu aceeasi fata,aceeasi poveste cu final nefericit,aceeasi poveste ce o spune tuturor celor care vor sa-l asculte.Se facea ca intr-o seara umeda de iulie,dupa o repriza de lacrimi venite din cer menite sa-i spele de pacate,2 copii,un baiat s-o fata,ce mergeau pe o carare ce se lumina la fiecare pas ce-l faceau impreuna.S-au oprit langa felinar.Batranul mi-a spus ca el o iubea nespus caci ea il aducea mereu cu picioarele pe pamant.Tot el mi-a spus ca erau atat de fericiti impreuna,radeau in hohote,se completau...intr-un cuvant se iubeau.Mult timp a trecut de atunci. Cei doi nu au mai trecut de mult in vizita la vechiul felinar ce le-a luminat prima intalnire in intuneric.Si parea atat de ciudat,caci viata s-a jucat cu el atat de mult,apoi l-a rasplatit prin ea.Intr-o seara baiatul de opreste din nou langa felinar...e nelinistit,e perturbat de absenta ei.Dar ea unde era?Departe isi spuse el...Dar nu.Ea veni langa el si il privi.I-a spus"Nu te mai vreau...".Baiatul speriat o strange in brate si ii spune"Dar eu te iubesc..." dar fetei nu-i pasa,si-l parasi.Ceata ii acoperi visele.Vedea forme prin ea,si incerca sa le atinga.Seara de sera...simtitind ca isi pierde mintile isi spuse "M-am indragostit de o amintire..."dar chiar asa era,caci eroul nostru din amintiri se hranea...atunci cand amintirile au pierit a pierit si el...Batranul felinar imi spuse"tu tinere,sa nu crezi in sentimente caci sunt iluzii.".Ma ridic usor,ma scutur si ma indrept spre scara...intorc o privire sictirita spre strajer,arunc mucul de tigara si-i strig"Eu cred in sentimente caci am curaj,dar tu?".

Copilul din mine

Ma scufund usor intr-un oncean de griji si probleme.Trag,expir,imi amintesc de copilarie.Viata era asa de usoara,nu aveam nici o grija.Luam calculele in ras,dansam printre tentacule,credeam in miracole.Lumea era roz.Ieri am facut cunostinta cu realitatea.Realitatea e rece si dura.M-a lovit direct in moalele capului.Nu-mi pot reveni,nimic nu e ca inainte.Totul e rece si dur.Nu pot sa cerd ca am uitat undeva intr-un dormitor acel baiat cuminte ce eram o data.El m-a salvat aseara.M-a tras afara dintr-o groapa cu demoni.El m-a condus catre raspunsurile ce le cautam.Visul de aseara este usa din pragul lumii nebuniei.Simt ca iau razna.E ciudat,parca timpul nu ma mai vrea.Singur nu gasesc solutii.Noroc cu acest copil din mine ce aplica o logica simpla:eu,el,narcisism si caterinca. As putea sa scap de el,dar prefer sa-l am mereu in cap caci el e salvarea mea de la inec.M-am grabit sa cresc.La fel ca si timpul,ce s-a depus rapid pe oglinda ce o privesc.Zambesc mai putin,zambesc ca sa ascund armele pe care le detin.Incerc sa plang,dar lacrimi nu ies.Daca ma intrebi eu iti raspund ca fac bine.Dar nu sunt bine...am ajuns a pastrez 2 minti intr-una doar de teama de a nu ma pierde.Muschii sunt incordati la maxim...vreau sa ma relaxez dar nu pot.Dar pe tine cel ce citesti asta acum te intreb ceva"Vlei sa te joci cu mine?".

Nu stiu cine esti

Soare cu dinti.Oras cu colti.Oameni tristi.Si ea plange la balcon...si nimeni nu-i aduce o batista curata sau un paracetamol.Trage plapuma grea dupa ea spre bucatarie.Incalzeste apa,scoate cafeaua,varsa cateva lingurite de cafea intr-o cana...spoi deschide frigiderul si cauta ceva de mancare.Nimic.Doar sticle goale de bautura.O cafea si o tigare.Micdejunde campion.Soarbe usor din licoarea plina de cofeina de proasta calitate si isi spune"am nevoie de un dus fierbinte...".Paseste usor spre baie si priveste catre oglinda murdara si zice"Cine pe cine minte?".Si da drumul la robinet,apa calda curge numai buna...si ea se dezbraca.Apa ii curata pielea,dar nu si trecutul.O tu fata cuminte,casatorita,dar ce vanai burlaci doar ca sa-i arati pisica unui prost.Un pat patat de ratatii ce au trecut prin el.Si ma priveste,si ma intreaba"Ce cauti aici Octavian?"."Am venit aici pentru ca mi-e mila de tine...viata e mai frumoasa fara tine,spune-mi tu ce fata se mai bucura cand aude asta?" si-mi zambeste sadic,iar eu plec.Ajung acasa,vreau sa adorm,si adorm.Si o visez, si ma intreaba"Ce a fost in capul tau cand ai scris asta Octavian?"...

Ura de dinainte de Craciun

Ura imi inconjoara mintea-mi firava.Frigul de afara ma ingheata doar pe mine nu si sentimentele.Sufletu-mi e negru.Ura-mi curge-n vene spre calcaiul lui arhile,nervii sunt activati. Ura ma consuma,ma doboara.Suntem in 18 decembrie,la ora 20:36,temerile imi alimenteaza ura.Si o face mai puternica,mai intensa.Stau stana ca o statuie si astept.Astept un semn de la divinitate ca viata-mi nesemnificativa nu va fi mereu neagra si ca are un rost.Ma caut pe mine,caci m-am pierdut undeva departe...Unde sunt oare?La usa cui sa bat sa ma gasesc?La usa mintii mele caci trebuie sa ma calmez.Si nu pot.Viata imi da pe zi ce trece tot mai multe lovituri.Incerc sa plang,ca sa ma descarc dar nu pot.Cred ca un pictor orb imi deseneaza viata caci e plina de negru.Doar visele ma ajuta sa vad lumina pozitiva a vietii.Asa ca ma asez in pat si astept sa adorm sperand ca atunci cand ma voi trezi viata va fi roz.Dar nu e asa.Dupa un somn agitat de 2 ore,ura e mai intensa.Mi-a cuprins tot corpul.Visez ura,respir ura,mananc ura,simt ura,prin vene imi trece ura pura...In ochii mei se vede doar ura.Incerc sa ma controlez,sa-mi abtin ura.Aprind o tigare si astept...inca astept un semn.Am aprins inca 19 si n-a venit.Incerc sa sparg ceva,sperand ca ma voi descarca.Dar nu,intensitatea gandurilor,a cuvintelor acide ce-mi vine sa le rostesc creste.Si o data ce creste eu mor.Caci ma consum,lupt cu ura,incerc sa o stapanesc si aproape ca reusesc.Dar viata e ca un afrodisiac pentru ura.Ii da tot mai multe motive sa se intareasca.Incep sa ma gandesc ca poate ultima solutie ar fi sa ma arunc de la pervazul geamului meu de la etajul 3,dar oare cu asta as rezolva ceva?Nu cred.Mai e putin pana la Craciun...nu i-am scris mosului,caci stiu ca am fost obraznic,dar daca i-as scrie,i-as cere sa scoata toata ura din mine.As fi un copil aparte,ce nu vrea sa primeasca ceva de Craciun ci sa piarda...

Unu Altu

"-Raspunde in gatii matii odata..." "-Alo!" "-Ce faci ma prostule?" "-Hai mars!Ca n-am chef de glume..." "-Ce ai ma?" "-Tocmai ca eu n-am,dar ea are..." "-Sa mori tu?" "-Da ma...du-te dracu!" si inchide.E una din acele seri in care stau si ma gandesc la oameni.Cum sunt oamenii?Diferiti.Asta e primu cuvant care-mi vine in minte.Unu are,alte nu.Unu e fericit,altu nu.Unu e bogat,altu nu.Unu e destept,altu nu.Si petrec cateva ore meditand si ajung la o concluzie..."unisti" au,e bine sa fi"unist" caci daca esti "unist" esti fericit.Dar daca esti "altist" esti condamnat sa fi nefericit.Eu nu stiu ce sunt.Nu sunt nici nefericit dar nici fericit.Sunt undeva la mijloc.Dar in schimb stiu ce e el.El e "altist" cand vine vorba de fete,rare ori cand vine vorba de viata.I-am zis de atatea ori"Bai boule nu mai avea asa usor incredere ca ti-o iei pe spate!".N-am cu cine vorbii...Uneori stau si ma gandesc...oare cat de tare m-am certat cu viata de mi l-a adus in cale?Cred ca destul de rau.Sau poate nu,poate mi l-a adus cu un scop.Sa-l ajut...Dar pe mine?Pe mine cine ma ajuta?Mie cine imi spune un gand bun? sunt sigur ca acum daca vor auzii asta,un grup imens de oameni o sa-mi zica "iti spun eu un gand bun" sau "te ajut eu" va spun si voua ce i-am spus lui,sa muriti voi?Din grupul asta imens foarte putine persoane chiar spun adevarul...

Manifest

Si par atat de sigur...dar nu stiu unde ma duc.Instinctul imi spune sa merg drept inainte.Constientul imi zice sa ma ascund sub o piatra.Am sa-mi ascult instinctul.N-am adunat aici atatia oameni degeaba.Ii vad pe toti de pe balcon.Cred ca sunt in ju de 500 de oameni.Eu i-am chemat,eu am organziat acest manifest.Toti sunt suparati.Nu si-au primit banii de mult timp unii dintre ei,altii nu au de unde sa faca rost,sunt someri,iar celorlalti li s-au taiat salarile.Ei sunt oameni nedreptatiti ce au venit sa-si strige oful.Am numit acest mars "Curaj!".L-am facut pentru ca ma doare.Ma doare sa vad cum oamenii mor de foame in tara asta de cacat.In sfarsit mi-am facut curaj sa cobor langa ei.Ii aud de pe scari,toti striga "Viva!Viva,la revolution!".Adi e acolo si ii conduce.Am isit din bloc,toti incep sa aplaude.Ma urc pe o duba,am luat un tricolor si am inceput sa-l flutur.Adi monteaza sistemul de sonorizare apoi imi da microfonul."Dragilor,cuvintele astazi sunt de prisos,heideti toti sa mergem in fata primariei si sa strigam "Muie guvernu!",primaru va veni si va striga si el alaturi de noi,caci si el e unul dintre noi."Si pornim toti agale spre primarie.Deodata un cordon de jandarmi se pune in fata noastra si ne ameninta ca ne vor bate.Ne asezam toti jos si strigam toti cat ne tin plamanii"Constanta!Constanta!Constanta!",aici e Constanta,aici e tara noastra si ne pisam pe capitala voastra fraierilor!Mai bine mor acum,mandru ca am incercat sa fiu un revolutionar,un erou,nu un caine ca voi.Ce-i din capitala va controleaza.Si impins de aceste ganduri si putina nesabuinta iau o piatra de jos si o arunc catre ei.Acesta a fost semnalul de incepere a luptei.Un adevarat macel incepe,noi cu mainile goale,ei cu legea si bastoanele.A iesit o bataie frumoasa,parte-n parte.Nu ne-au doborat,i-am trimis acasa plini de sange,javrele dracului.Am aprins torte si fumigene.Am incendiat tomberoane si am scris pe pereti mesaje anti-guvern.Spiritul din 89 a renascut.O saptamana am continuat asa si am fost subiect de discutie pe la stiri.Dar nimeni nu ni s-a alaturat.Am dat lupte drastice pe strazile orasului.Ne-au vanat unul cate unul...eu am ramas printre ultimii.Aproaope m-au prins.Eram pe acoperisul unui bloc,ei erau 3.M-am dus la margine si le-am spus"Eu,am sa fiu cunoscut ca un erou,pentru ca m-am ridicat impotriva voastra,voi veti fi cunoscuti ca niste sclavi.Am ales sa fiu erou si am sa mor erou,demn si mandru de ce am facut.Am sa fac ce a facut si Decebal..."Si fara sa stau pe ganduri m-am aruncat de pe marginea blocului,etajul 10....

Am scris

Nu stiu cum stateam o data cu un tovaras la o bere in fata blocului si am realizat ca a mai trecut coaie inca un an.Am incercat sa-mi amintesc tot ce am facut in acest an ce a trecut.Am avut o surpriza cand am realizat ca nu-mi amintesc nici macar jumate.Sau poate ca nu vreau.Un singur lucru mi-l amintesc clar.Imi amintesc cum am inceput sa scriu.Eram intr-o pasa deaia proasta pe care toti le avem uneori.O pasa in care ma simteam neajutorat si aveam mintea plina de ganduri.Am inceput sa pun gandurile pe foaie si asa m-am eliberat.Imi tremura mana pe pix.Incercam sa ma linistesc gandinduma ca in urma mea ramane ce am scris.Prima tema abordata a fost dragostea.Am scris o poveste in care mi-am expus sentimentele pentru o fata...si cu acelasi suflu de putere si aceeasi dorinta arzatoare de a scrie am scris despre armata.Imi amintesc cu drag de acea poveste.Am folosit toate invataturile din povestile tatei despre armata.Apoi am inceput sa-mi amintesc de copilarie.Mi-am amintit de toate poieziile si cartile citite."Supravietuiitorii Cancelarului","Emotie de Toamna","Capitan la 15 ani","Lacul","Nasul" si multe altele.De ele imi amintesc cu drag.Sub paza strasnica a Sfantului Dumitru am continuat sa scriu.Am scris despre relatii nereusite,prietenie,minciuna,ura,sex.Am scris multe,dar totusi prea putine.Am un trecut si in viitor in fata.Trecutul este marcat de ce am scris,dar viitorul?Nici nu stiu.Viitorul este atat de ambiguu si pare atat de sumbru.Intr-o generatie "fucked up",plina de alcool,droguri,tutun,sex si scandaluri incerc sa-mi fac loc pasind timptil si evitand hienele am sa incerc sa-mi fac un rost.Dar ce rost?Nici asta nu stiu.Incerc sa obtin un raspuns din cuvinte incrucisate seara pana tarziu dar toate imi dau acelasi numitor"scrisul".Dar oare atunci cand imi voi pierde motivatia ce rost voi avea?Defapt nu cred ca am sa mi-o pierd pentru ca sunt atat de multe de spus despre atat de multe lucruri.Doar gandinduma la diferentele si asemanarile intre "imi place" si "doare" pot umple pagini cat pentru toata viata.Si multe altele.Dar pana la urma toti ne ducem...asa ca eu vreau sa profit de aceste clipe si sa scriu despre poeti neintelesi,despre oameni crescuti in fata blocului,despre tara in care traim,despre frumos si despre tot ce ma reprezinta.

http://www.youtube.com/watch?v=J4aFXJnZHa0

Pe sarma

"Daca oamenii ar privi spre cer,intr-o zi de mai.Ar vedea pe sarma doi nebuni,pasind imbratisati"sau cel putin asa spune Tudor Chirila.Eu cred ca e doar una din povestile cuplurilor nefericite din lumea noastra.Cred ca daca toti ar avea curajul sa se refugieze undeva sus doar ei doi,cerul intreg ar fi plin de acrobati.Dar din pacate nu acordam mereu sanse dragostei interzise.Daca cineva drag se opune noi ne conformam.Din cand in cand mai tresar si exceptii.Acei asa zisi "nefericiti ai sortii" isi iau inima in dinti si trateaza dragostea cu "seriozitate" iar dragostea ii rasplateste.Eu n-as putea niciodata sa suport faptul k cineva drag mie se opune sentimentelor pe care le nutresc pentru o fata.Mi-as face bagajul si as pleca undeva departe.As lua-o si pe ea.Ne-am duce undeva unde e cald si unde dragostea noastra sa poata dainui in pace.As vrea undeva unde sa putem sta linistiti pe plaja,sa inotam cand vrem noi,sa o vad uda si sa ma sarute si sa-mi spuna"Te iubesc!".Deasta iubesc Constanta,oras la mare,aici vara este un loc propice indragostitului,aici vara e geniala.Defapt toate anotimpurile.Oamenii sunt ca niste bucuresteni mai de treaba.Dar de ajuns despre acest oras.Cum spuneam as face orice pentru fata pe care o iubesc...Si cred ca am scris destul.

Melancolie de Decembrie

Intinzi un parfum de mister.Arome diferite ma imbie din luna in luna...a inceput in Mai.E Decembrie.De ce toata vara m-ai ademenit cu arome ce m-au trimis in stari euforice si halucinogene?Ca acum sa ma imbii cu arome ce ma trimit in stari catatonice?Ca sa-ti bati joc de sentimentele mele?nu-mi raspunde...ea doar sta si se uita la mine.Se ghemuieste usor pe canapea.Ma asez langa ea.Parca toate visele pline de culoare cu noi doi mi se arata acum in fata ochilor,doar ca in alb-negru.Isi aseaza usor capul in poala mea si adoarme linistita.Inchid si eu ochii si incep o ampla meditatie.Incep sa-mi pun intrebari.Oare de ce sunt aici?De ce o mai accept langa mine?Adorm si eu...dupa un timp deschid ochii.Si o vad.Sta in fata mea.Ma trage de mana si ma duce catre un dormitor.Ma aseaza usor in pat si-mi spune"Vreau sa fac dragoste cu tine!".Prin simpla mangaiere a obrazului a reusit sa-mi activeze toate simturile.Muschii imi sunt incordati iar nervii excitati la maxim.Hainele cad de pe noi ca niste simple hartii.Ne infasuram intr-un cearsaf alb.Ne sarutam pasional,ma mangaie lin pe gat.Trupurile noastre formeaza un intreg.Totul dureaza vre-o doua ore,timp in care ne jucam ca doi nebuni.O data cu rasaritul soarelui jocul se termina.O data cu incetarea jocului ia sfarsit si dragostea dintre noi..."Hmm!Ai fost slabut..poti pleca!Si te rog...nu ma suna.A fost doar o aventura.Vroiam sa vad ce pot face baietii de teapa ta...nuimic satisfacator."Si las capul in paman si plec,e greu sa uit aceste cuvinte...melancolia ma cuprinde,la fel ca frigul de Decembrie...

Gargara cu lacrimi

Te caut.Te-am pierdut.Unde esti?Ahh!Acum am inteles.Acum esti a lui.Acum ii zambesti lui pentru ca el te face fericita.Ce daca ma urasti...nu-mi pasa chiar atat de mult...Nu m-ai pot sa plang,caci plang in zadar.Mi-am pastrat lacrimile intr-o sticla si de acolo sorb seara cand simt nevoia sa plang si fac gargara cu lacrimi.Acum totul a ramas in urma,ca o poveste proasta.Povestile cad,caci sunt ca niste frunze vestejite,in timp isi pierd identitatea si vitalitatea.Asa a fost si cu tine.Mor de nervi atunci cand ma gandesc in fata cui iti musti tu suav buza,cui ii canti tu acele cantece ce ma linisteau pe mine.Tu muza mea,ai murit,o data cu tine si inspiratia mea.Nimic nu mai are sens.Nici natura nu mai poate plange,caci a fost solidara cu mine si a plans o data cu mine.Nici nu stiu de ce te mai caut.Caci pana la urma acum nu mai insemni nimic pentru mine.Acum esti muza altuia.Iar eu,eu trebuie sa-mi caut alta muza.Dar pana atunci scriu...dar parca nu mai are acelasi farmec.Si o vad,si fata mi s-a luminat.Si parca imi vine din nou sa scriu.Tu esti muza mea cea noua sau o iluzie a imaginatiei mele?Si-mi zambeste,dar nu-mi raspunde...si am scris si ea ma privea duios de pe pervazul geamului meu.Si-aprinde o tigara...iar eu iau o pauza si merg la ea.Imi aprind si eu una si o intreb"maine ce vom face?",tot nu raspunde,dar eu astept si ma uit la ea si ea la mine."ma lasi sa te imbratisez?"si casca din plictis si nu-mi raspunde,sting tigara si ma duc sa scriu.Ma asez pe scaun si ma intorc spre ea...dar ea a disparut.O data cu ea si condeiul meu.Ma duc la pervaz,dau de condei dar de ea nu.Dar totusi mi-a lasat un mesaj.Mi-a scris"Tu decizi!"

Povesteai unui felinar

Poate ca nu il vezi mereu,poate ca uneori treci pe langa el fara sa-l observi.Poate pentru tine acest strasnic pion,gardian neclintit nu inseamna nimic. Dar sunt sigur ca ti-a luminat calea,atunci cand mintea iti era umbrita de ganduri.Poate ca ar trebui sa stai o data si sa-i asculti povestile.Caci el le-a vazut pe toate,el ne-a vazut pe toti crescand.De acolo,din locul sau,in coltul blocului.Cand se lasa seara el vede cum se imparte "marfa"...el iti poate povesti orice.Aseara soptea o poveste despre niste tarfe perverse ce au amagit un pusti.Poveste trista...doar una din ele.Sunt multe altele,mai rele sau mai bune.El a luminat seara unor pusti ce l-au tatuat"A+T=iubire".Pete de sange pe ciment,sticle palmate,fete ce rezolva pustii la scurt cu 50 de mii,cheta pentru prize,scandaluri in miez de noapte,el le-a vazut pe toate.Azi am vazut cateva fete ce-si aminteau cam vag primul iubit,primul sarut,legat de felinarul de la gang.Poate ca l-ai ignorat cam des sau nu l-ai inteles atunci cand ai trecut pe langa el cu mersul grabit.El este un batran trist,prieten cu toti mosii ce stau pe o banca,uneori imi da impresia ca joaca table cu ei.As vrea sa-i cunosc toate povestile.De placere stau si il ascult atunci cand incepe sa-mi povesteasca.Mi-a spus ca lumea e rea,minte si insala...dara asta stiam deja.Mi-a mai spus sa cred in dragoste,sa nu-mi fie frica sa iubesc,caci a iubi este ceva greu dar magnific.El este sperietoarea celor 40 de mii de asasini ce ma pandesc de dupa gard,el ii tine departe,ma protejeaza...caci demonii ma asteapta la cotitura.Imi amintesc si acum cea mai frumoasa zi a vietii mele,traita vara,"visul unei nopti de vara"asa cum imi place adesea sa o numesc,el a luminat acest vis...Ce pot spune,asta e povestea felinarului ce sta pe strada ta copile,respecta-l si nu-l ocoli atat de des.

Ceva ce am facut din nimic

"Datoria mea este sa fiu sincer cu mine."(G.Calinescu)

"-Sinceritate?Nu stiu ce-i aia."asa i-am raspuns mamei mele acum niste multi ani cand m-a intrebat ce-i aia "sinceritate".Sinceritatea este un termen relativ,termen de care incepem sa ne folosim tot mai putin.A devenit mai usor pentru noi sa mintim.Incep aud tot mai des voci ale unor persoane ce intreaba umiti"-Cum sa spui adevarul?"eu ma intreb oare cum pot dormi acele persoane.

Eu si daca spun o minciuna intr-o zi incep sa ma framant.Problema este ca mint zilnic si nu o data ci de mai multe ori.

In primul rand ma mint pe mine la inceputul zilei,uitandu-ma in oglinda si spunandu-mi ca azi va fi o zi mai buna ca ieri.Foarte rar se intampla asa.Apoi mint persoanele de langa mine prin aparitia mea de parca totul este ok.Nu,nimic nu este ok.

In cele din urma ajuns la scoala,mint si acolo,profesorii,gasesc diverse scuze jalnice care sa-mi motiveze lenea de a invata.Dar oare,aici ii mint doar pe ei?Nu ma mint putin si pe mine?Adica ascund o grava problema in spatele unui"Lasa ca ma iarta!",ma iarta o data,de doua ori,hmm!poate ca si a treia oara.Dar nu cred ca toti au citit fiecare cuvant din Biblie pentru a ma ierta la infinit.

Reevaluand ce am notat pana acum ajung la concluzia ca deja am mintit mult si inca n-am terminat.

Ajung acasa,mama se uita in ochii mei si ma intreaba zambind"Cum a fost ziua ta de azi?",fara nici o ezitare ii spun"Destul de buna!"

Sunt putin cam ipocrit.Intr-un eseu despre sinceritate eu scriu despre minciuna.Sunt de parere ca ele nu pot exista una fara alta.

Nu poate exista adevar,caci sinceritatea se bazeaza pe adevar,fara minciuna.

Adevarul este o sabie cu doua taisuri.

Un om ce spune adevarul ar trebui apreciat de enorm de mult,el nu este un vanzator de iluzii,el vinde realitate.E de inteles,visele sunt frumoas pentru ca sunt asa cum vrem noi dar pana la urma sunt niste iluzii.

Doar de noi depinde sa transformam visele in realitate.Si un prim pas in acest scop este sa incepem sa fim sinceri cu noi.Nu stiu de ce,dar am o vaga banuiala ca multi altii au aceeasi problema ca si mine.MINT!

Cred ca pana la urma George Calinescu are dreptate in ceea ce zice si cred ca vorbele sale ar trebui sa ne ramana intiparite in pleoape petru a ne reaminti in fiecare minut al vietii noastre care ne este datoria.

Calaul...

Si din zare venii calaul...S-ascutii barda.O vorba din popor spune:"Capul plecat sabia nu-l taie...".Dar cred ca toti cei care au facut ca mine gandesc la fel...Cand cineva pleca capul dadeam si mai tare.Si acum...acum nu mai dorm noaptea.Am mult prea multi oameni pe constiinta...si ii visez pe toti.Ii simt,le e frica,stau in genunchi si ma implora sa-i iert.Singura mea treaba era sa nu las urme...O grimasa imi apare pe fata.Hmm!Asta candva imi era prieten...Dar s-a distrus singur.Asta e!Acum celalalt.Il cunosc,am fost in aceeasi scoala,dar cum a ajuns aici?Il vad...plange,tipa.Ii pun mana pe frunte,vreau sa-i citesc gandurile...Ahh!Ce frumos,se plimba cu prietena lui in parc,se iubesc...ea e foarte frumoasa si il iubeste nespus...si el o iubeste...Dar stai!Eu ce caut aici?Astept,dar ce astept...Ahh uite-l,pe el il astept.Nenorocitul care mi-a furat prietena...Dar tin minte asta...am vrut sa-l omor si am ezitat.Iar acum,acum da peste ea.Ooo,nu!Il vede si ii zambeste...acum e negru,iar ei se cearta.De ce?Acum apare cauza...Pleaca zdreanto!Dar nu pleaca si ii fura dragostea...Nu tu ar trebui sa fi ma aici...ci ala.Pe tine te crut,te chinui prea mult singur.Mai e unul si termin inca o zi de "munca",am cea mai ingrata munca...Sunt calaul angajat de destin sa-i pedepseasca pe cei care sfideaza viata.Oameni care-si fac rau singuri.Si eu am fost unul dintre ei,dar macar ei nu sunt pedepsiti sa bantuie la infinit acest univers si sa...sa decapiteze si sa tortureze oameni descumpaniti ce au nevoie de ajutor...Eu vreau sa-i ajut...singura posibilitate este de ai scapa de suferinta...Revenind!El e altfel,ma sifideaza din priviri,n-are frica de mine...Incerc sa intru in mintea lui,dar nu reusesc.E se ridica si vine catre mine...Ahh!Deja te-ai apropiat prea mult...MOOORII ingratule,moriii in chinuri!