Un vis

  Imi amintesc ce visam acum ceva timp. Ca o sa le cumpar alor mei o casa frumoasa undeva pe Coasta de Azur, o masina jmechera si toata garderoba Hugo Boss...acum ma gandesc doar la mine.
  Realitatea mi-a dat 2 drepte direct in mufa. Oamenii se gandesc doar la bani...bani sunt doar hartii. E trist acum ca aceste hartii ne conduc si ne ofera un loc in societate.
  Sa ma pis pe ea de viata, ca m-am saturat sa ploua pe strada mea. Oricat as incerca sa dau gandurile triste la o parte, NU POT!
  Ma uit la fratii mei, cat s-au schimbat. Dintr-o trupa de pusti am ajuns mitraliere. Am crescut, poate prea repede...candva ne ajungea un pachet de kent lung si o sticla de fanta la 2...Acum daca nu e dunhill alabasru lung e de cacat...
  Maturizarea e trista. Imi doresc sa dau timpul inapoi cu vreo 2 ani...nu conta ca era zi sau noapte, eram la centrala sau teren, cu glume de oscar si vise de "Caen".
  Conflicte? Nici nu ne inchipuiam ca ne putem certa, sau sa umbla cu altcineva. Daca nu ne sunam 2 zile atunci era clar ca unul din noi avea o problema...
  Sunt pierdut acum printre multe vrajeli si imagini false despre oameni.
  Macar sunt cu aceiasi frati de acum 2 ani...si ce este frumos e ca au venit si altii. Trupa de mitraliere si-a luat munitie mai multa, caci suntem singuri impotriva tuturor.
  Plus ca sti cum e,  "orice belea trece, cand o imparti la 10" si o uzi cu un 20,5 si niste cola rece.
  Azi am aruncat un sac de amintiri. Caiete si foi scrise de mine, scrise acum ceva ani. Mi se pare ca a trecut o vesnicie, dar abia au trecut 2 sau 3 ani.
  Nostalgia m-a luat de mana, si ne-am plimbat frumos in prima mea pereche de "vanss", cand pletele mele crete faceau senzatie.
  Mi-am amintit de fiarele ce le purtam in gura, doar ca acum dintii mei sa fie drepti. Imi bag pula imi e dor de vremurile trecute...baieti de nota 10, imbracati de nota 5.
  Imi e frica. De viitor, de oameni, de sentimente si de faptul ca peste un timp imi voi pierde fratii la care tin atat de mult.
  Dar momentan...Alex m-a sunat sa-mi zica ca o punem de un gratar la el. Am sa ma bucur asa de mult de moment...si promit ca ma chinui sa uit gandurile rele.
  Desi realitatea, e o curva proasta, poate de data asta o sa o fut eu.
  Vorba Doctorului "Viaţa mea în strofe/ Unele amuză, altele dor".

Iarasi Luni

  Inca o dimineata jegoasa...pana si zatul din cafea e mai scarbos astazi. Am dormit prost...iarasi. A nu stiu cata noapte saptamana asta...
  Probleme? Doar cu tine. De ce? Im mortii mei, imi e dor de tine...
  As vrea sa te strang in brate si ne uitam impreuna la poze si sa ne amintim cat de frumos era cand eram noi cu adevarat...nu aici in cacatul asta de oras, cu anturaj care nu ne place asa cum suntem noi cu adevarat.
  M-am saturat sa tac. Stiu ca tacerea e de aur...si sti ca sunt plin de asa ceva dar in pula mea telepatie nu mai merge.
  Inima imi spune sa raman cu tine dar chestia aia care ne mai ajuta din cand in cand, creierul, imi spune sa fiu cu alta. Inima mea s-a saturat de iubiri de o saptamana in care "fustitele" sa nu inteleaga cat de multe am de oferit.
  Un cadou nedorit nu e primit cu placere, am mai spus asta, stiu...Dar am crezut ca tu o sa fi altfel.
  Poate zodia e de vina...sau poate masca ta. Sti, nu e chiar asa naspa sa iesi cu mine pe strada...sau e? Nu stiu, astept un raspuns...

Chirie

  E ceva colo ce nu-mi da pace. Parca esti tu, parca e alta. Bag o nota din chitara si un pahar de vin. Unu, sau unu dupa altul nu mai stiu.
  Am auzit ca raspunsuri sunt in pahare pline, si deasta le-am golit...injurand ca am trait o minciuna.
  Realitatea doare...si nu ai mereu la tine analgezice. As da "off" tuturor acum.
  Vezi tu...asa ma simt eu mai mereu. Aroganta, demnitate, indiferenta, "exterior" de otel...dar sunt gol pe dinauntru. Mai greu de inteles, dar sti cum se spune si in cantec " Inima mea nu cere chirie, asa ca vino cand vrei tu si stai cat iti place tie", de preferat mai repede. Si poate ca am plecat eu...dar poate ca nu trebuia sa ma lasi sa plec. Ti-am zis ca sunt confuz, dar poate ca asa esti si tu...si ar fi trebuit sa fim confuzi impreuna.
  Alcoolul iar mi-a devenit prieten. Caci doar asa mai am viata in mine...am zis ca m-am facut cuminte...imi bag pula, doar asa mai simt si eu ca zbor.
  Dragostea e de cacat si nu e de mine. Mai bag un pahar si o tigara...merg sa dorm, poate in mortii lor de vise cretine o sa reusesc sa le fac cum vreau eu...

Traficant de fericire

  N-ai cum sa razi de tragedie, daca nu sti sa plangi de fericire. Oamenii au sentimente...pana si eu. Am crezut ca sunt un robot, am negat sentimentele, am negat ca am nevoie de oameni.
  Dar viata asta asa tarfa cum o considera multi, m-a invatat ca iubirea si respectul pentru alti oameni inseamna iubire de sine.
  Nu-ti poate placea totul la un om. Fie ca e un fir de par diform, sau o idee sau ceva. Oamenii au defecte, TOTI. Dar gasesti parti la ei care-ti plac.
  Am realizat ca nu e asa de aiurea sa admiri sau sa-ti placa parti din oameni. Asa ca incerc sa iau ce-mi place de la fiecare, sa tin acolo la pastrat.
  Dar eu? Am impresia ca ofer cam mult celor din jur...bine, cu un anumit pret. Si imi place ca am influenta asupra multora. Sunt un fel de traficant de fericire. 0724345455, o doza de zambete va rog.
  Si cand sunt trist, puterea mea de a disimula (de a ascunde o situatie sau simtire) ma face sa pot aduce o licarire in sufletul celor nefericiti.
  Sunt un profesionist in ceea ce fac. Stiu cum sa te dau cu capul de toti peretii dar apoi sa-ti pun cele mai dulci copci...Pretul meu nu e mare. Difera de la om la om.
  Fosta prietena chiar mi-a spus "Ti-am oferit totul si nu mi-ai dat nimic in schimb. Un cadou pe care nu ti-l doresti, nu il primesti cu placere. Te strambi la el si il pui undeva, unde sti ca uiti de el.
  Dar nu am regrete. Aduc fericire, si da iau ceva inapoi. Si poate ca ma joc cu sentimente...dar le inec intr-un pahar si uit de ele.

Cum am crescut?

  Am crescut printe vise ciudate, sentimente frumoase, pline de culoare...sticle goale, tigari palmate sa nu ne vada mama. Am crescut uitandu-ma la desene animate, invatand engleza, si tehnici de "Kunf Fuuu".
  Am invatat sa ma apar in spatele blocului, fiind cel mai mic printre atatia lei imi era greu sa plec fara obrajii plansi.
  Imi e dor acum de patratica sau baraj...de mingile alea urate din cauciuc care ne lasau urme pe spate...
  Pe atunci nu stiam noi de armani, d&g sau alte cacaturi de genu...noi eram fericiti cand primeam cate o haina din "Doraly".
  Am crescut cu un singur drum la Mc...si cu pizza de 2 ori pe luna.
  Imi amintesc cum incercam sa ne dam jmecher ca stim sa bem, doar ca cei mai mari sa ne primeasca in gasca lor.
  Iernile ni le faceam asa cum vream noi. Oameni de zapada, inalti de 2 metri, bulgari, gheata, capete sparte...si apoi caldura din scara. Patinaj artistic pe lac...sedinte de pescuit la copca.
  Erau vreamea frumoasa, zilele erau ale noastre si le faceam asa cum vroiam noi sa fie...parca imi e dor acum de zilele uitate de mult.
  Atunci eram sincer, acum nu sunt. Atunci eram eu, acum nu stiu cine sun...