Bal Mascat

Orasul parca a luat foc. Lumini ce pornesc de pe niste sfori ciudate si se opresc in varful unor stalpi, ma orbesc...Orasul pare pregatit. Pregatit de un bal mascat. Toti se deghizeaza in fel de fel de costume cat mai opulente, si isi ascund fata cu o masca, de parca ar mai avea nevoie de una...parca jucam toti intr-o piesa de teatru proasta.

Jucam? Da, jucam. Caci si eu umblu costumat in acest mare bal mascat. Dar eu imi mazgalesc cu pasta unui pix replicile ce ar trebui sa le rostesc, caci sunt regizor, scenarist, adaptor, producator in piesa asta ce se vrea un succes. Un "succes" de care ne agatam cu dintii fara a realiza cat de prosti suntem.

Dar eu imi voi da demisia, caci m-am saturat sa lucrez cu jumatate de norma. M-am gandit asa, si prefer sa-mi scriu, regizez, produc si joc propria-mi piesa.

Am scris replici cu sange, dar le-am sters cu lacrimi sincere. Rolul pe care il joc este unul dur, ma joc pe mine. Ar trebui sa fie usor, replicile le stiu , miscarea scenic, povestea...povestea e problema. Am ales sa joc o drama, defapt nu am ales, pentru ca trecutul meu este o drama iar despre prezent nu stiu nimic.E cam greu sa vezi ceva, ascuns dupa nu stiu cate zavoare, intr-o pivnita intunecata, cu un scut facut din sarcasm si cuvinte grele.

Dupa un timp, orbesti, apoi uiti sa simti si in cele din urma nu mai simti deloc. Ajungi sa orbecai intr-o cenusa ce te sufoca...nu mai sti daca e zi sau noapte.

Doar credinta sau speranta ca acel ceva va veni. Acel ceva care te va elibera. Dar ce este acel ceva?

Fa-o pentru un moment

Suna ceasul...ahh, baga-mi-as...iar e 8 fix...si luni.

Ma ridic greoi din pat, dupa 10 minute in care am visat cu ochii pe jumatate deschisi. Ma uit pe geam, aceeasi biserica sumbra, cu acelasi copac ce zace rastignit de hornul casei de langa si aceeasi pajiste urata ce serveste drept gradina pentru lacasul Domnului ce v-am spus ca este cam sumbru.

Nu las imaginea asta sa-mi intunece ziua. Merg in bucatarie cu gandul de a-mi face o cafea cu lapte, dulce, apoi sa ies pe balcon si sa ma intind pe plapuma veche, rosie si rupta pe alocuri ce o foloseste tata sa isi sprijine unditele.

Cafeaua e gata, zaharul lipseste...din casa. Nu merg pana la magazin, caci e frig afara si deja e 8 si 20...la 10 am meditatie. Asa ca smulg sticla de lapte din frigider si torn din abundenta in cana.

Plec spre balcon murmurand incet " Alta dimineata jegoasa...".

Improvizez o scrumiera dintr-o cescuta de ceai in care am pus apa, si apoi ma las pe spate pe plapuma groasa.

Imi aprind lejer o tigara, si incep sa visez cu ochii deschisi.

Ma gandesc la ea de parca ar fi exact in fata mea, de parca as putea sa ii strang puternic in palme sanii ei mari si rotunzi...si ca buzele ei rosii ma saruta suav pe gat...

Hmm, sincer ar trebui sa ma las de laba. Stric toata frumusetea ideii de a sta dimineata linistit pe balcon, cu fanteziile mele porno create de bogata mea imaginatie.

Am inceput sa tin un monolog, in gand. Ziceam ceva despre ce ar trebui sa fac azi, cum ar trebui sa ma comport, cat de mult ar trebui sa invat si seara cat de politicos voi fi cu invitatii de la masa.

Cacat, nu voi respecta nimic din tot ce am zis. De ce? Pentru ca ma cunosc. Stiu ca pur si simplu nu voi avea chef de nimic, mi se va rupe grav de tot ce mi se va preda azi la liceu, si hmm sigur voi fi rautacios cu unul din invitati.

"- N-ar fi totul mai simplu daca nu ai mai fi un nemernic?", intrebarea asta mi se pune in fiecare zi, se repeta atat de obsesiv incat am inceput sa mi-o pun si eu.

Nu e vorba ca sunt un mare nemernic (nu neg faptul ca sunt un mare nemernic, doar ca de data asta e involuntar) e problema ca sunt intr-un fel de depresie.

- Cum scapi dintr-o o depresie?

- Ohohohohoh, stiu eu, stiu eu!!! INTRI IN ALTA!!

In cazul meu se cam adevereste, adica eram intr-o depresie la un momentdat, pentru ca aveam impresia ca voi respira aer degeaba peste cativa ani, iar acum pur si simplu sufar din dragoste. Mi-as dori sa am nr. lu Mircea Radu in telefon, poate ma ajuta el.

Ca tot veni vorba de telefon, al meu suna de zor. Si asta mi-a intrerupt minunatul meu monolog, despre problemele existentiale pe care le am, si care nu ma lasa sa performez la capacitate maxima.

Hmm ciudat, o fosta prietena imi da mesaj, vrea sa ne intalnim, numai ca...nu vreau eu sa ma intalnesc cu ea.

Sunt cam masochist. Sufar din dragoste, iar o tipa vrea sa ne vedem si eu nu vreau sa ma vad cu ea. Faza e ca, tipa asta e cam curva.

Vaai, ce cuvant urat. Curva? Mnu, o defineste foarte bine. Caci o face pe bani... si nu mi-a picat prea bine cand am aflat.

M-am suparat foarte tare pe ea, ne-am certat, nu ne-am vorbit, asta pentru ca mie nu mi-a facut reducere...am crezut ca ma iubeste. Ce sa faci acum? Toti ne m-ai luam teapa.

Am tot "comunicat" cu aceasta fata, si la sfarsitul zilei, am decis sa ne vedem. Asta dupa ce m-am asigurat ca n-are nevoie de bani, incerc sa fac economii.

Sunt putin obosit, azi am mancat matematica pe paine, dar acum nu stiu cat fac 2+2...

"- 6! o vad." imi spun aiurea in gand, o cheama Ami, are cam 1,71 , par saten, ochii caprui, talie subtire, picioare frumoase si tate acceptabile. Totusi, nu este Andreea la care visam de dimineata.

- Buna! Ce vrei? ii spun eu pe un ton sobru...

- Hai ma iubii! Nu ma lua asa...

- Da, ai dreptate. Intoarcete sa te iau de cur.

- Tot nesimtit ai ramas ma...se mai schimba oamenii, dar tu...ai ramas la fel.

- De ce?

- Nu stiu de ce ai ramas la fel...

- Nu, nu. De ce ma plictisesti?

- Bai, chiar nu stiu, pur si simplu vroiam sa vad daca esti ok si sa te mai i-au o data in brate sa-ti simt parfumul dulce, caci m-am saturat de nespalati...

- Este vina mea ca tu ai ales sa te futi cu niste nespalati de 30 si ceva de ani acnd tu ai doar 16?

- Aveai tu sa-mi dai bani ca sa scap de camatari?

- Mai bine ti-o trageai direct cu ei, era mai convenabil.

- Termina-te ca te plesnesc!

- Nu te mai agita ca un pepsi ca se uita lumea la noi, iama in brate ca sa terminam odata.

- Pot sa te si sarut?

- Doar daca ploua...

- De ce?

- Pentru ca ai sa te exciti asa de tare incat ai sa te uzi...si n-as vrea sa uzi versacele de pe tine de 2 ori.

Imi lipeste o palma bine de tot, apoi da sa plece. O apuc de brat si o trag aproape de mine. Ne uitam unul in ochii celuilalt si ii spun: "Bine, te sarut, o fac pentru un moment, unul special pe care mi l-am amintit..."

Nu am apucat sa termin fraza ca sare pe mine si ma saruta pasional.

"Stiu despre ce moment vorbesti..." si pleaca lasand in urma o dara de parfum scump, o privesc lung si parca as vrea sa o sorb din priviri, dar ceva nu ma lasa.

Cred ca am fost ranit atat de des de fata asta, incat mintea mea pur si simplu o considera dusman, dar inima...

Sodoma si Gomora

Ea? Ea este o fata draguta in felul ei. Eleganta cu care pe paseste pe "toace", pe coridorul masinii, ce ne tine inchisi ca intr-o cusca, spune multe despre serile in care se plimba in intunericul camerei sale, cu o carte pe cap. Seri in care ea nu dormea, de frica. Era speriata, nu vroia sa cada cartea de pe al ei crestet...Vroia sa fie perfecta.

Si este perfecta, pentru mine. O sorb din priviri de o luna jumate. I-am invatat si itinerariul. Azi se intoarce de la scrima. Asa face in fiecare joi la ora 7 si jumatate. Ma mai pot bucura de imaginea ei inca 2 statii cand ea se va da jos din autobuz. La fel si eu, caci trebuia sa cobor cu 3 statii in urma.

Azi ceva e diferit la ea, are in mana o carte de Carianopol, de obicei citeste bacovia, sau sta cu castile in urechi. In general asculta muzica trista si deseori ii poti zari cum lacrimile i se scurg patetic pe chipul cel matasos.

Poate cel din stanga ei e de vina. Un baiat ce pot spune, ca este putin din toate. Putin elegant, putin taran, putin ratat, putin dragastos si putin artist. Caci asa se lauda in gura mare, acum 2 seri in fata unor parteneri de discutie, cand afirma ca Mihai Eminescu a scris poezia "Plumb".

Hahaha, saraca Raluca, caci asa o cheama pe fata ce ii sade in stanga. Mai sa se bage sub pamant de rusinea ce i-o provocase dragostea vietii ei.

Revenind, baiatul canta la chitara, si cica scria versuri. Destul de bune din cate am auzit. Bune pentru cantat pe faleza sau la gara pentru niste maruntis, caci el era la limita dintre potenta si dependenta. Caci doar cand fumeaza halucinogene simte o diferenta, cred ca in lumea sa imaginara el e un rege sau un mare poet.

Ce sa zic, pe mine ma scarbeste imaginea lui. Faptul ca prietena lui se pisa cea mai pura chetamina spune multe despre el, caci i-am gasit analizele Ralucai intr-o seara cand le-a uitat intentionat pe locul in care a stat.

El a invatat-o drumul asta, in care ea se simta iubita doar de niste pastile ce ii amortesc trupul, in timp ce bestia din stanga ei il pangareste.

Si totusi, ea asteapta ca proasta ca el sa o iubeasca mai mult pe zi ce trece. Dar pe zi ce trece, ea se ofileste ca o floare la venirea frigului.

Eu tot astept sa fiu raza de soare, ce o va readuce la viata, dar pentru asta ar trebui sa ma trazesc si sa nu mai traiesc in anonimat stapanit de o obsesie...

Z.D.I.

Ai idee cum e sa te trezesti in fiecare dimineata cu ideea asta sudata in cap? Ca ti-ai pierdut drumul si ca nu reusesti sa te regasesti? E oribil sa incerci sa te obijnuiesti cu ideea, e oribi sa te complaci intr-o stare catatonica.

Sincer, imi e oribil sa ma culc in fiecare seara plictisit, gandindu-ma fara speranta la un viitor mai bun.

"- Atunci, fa in pula mea ceva!" , aud deseori, dar e mult mai usor sa vorbesti.

E greu sa faci ceva cu drag, atunci cand totul se derama in jurul tau.

As vrea sa nu-mi para rau, as vrea sa fiu fericit...Ahh, as vrea sa scriu o poveste de dragoste. As vrea multe.

Sa ma fut in el de "as" , ca sunt 2 litere legate care ma leaga de multe actiuni la care ma gandesc in zadar.

As vrea sa nu-mi treaca prin cap, ceea ce deja imi trece, as fi vrut sa nu scriu ceea ce am scris.

Ahh, iarasi "as" , mi-as fute una in cap acum.

Sincer? Cat de incompetent sunt? De ce nu pot sa il elimin pe "as" din toate propozitile pe care le fac?
Simplu, nu gasesc o motivatie, sau o placere.

Nu mai gasesc nimic. Nici macar sentimente.

Ma inec printre esecuri inexplicabile, dezamagiri profane si o imagine schimbata.

Stiu, n-am mai scris de mult. Mi-am iesit putin din mana. Dar ghiciti ce, AS fi scris pe blogg, dar nu am reusit.

Sunt atat de multe ganduri nezise si randuri nescrise, incat le-am uitat.

Lecitina, memoplus, cam asta se recomanda oamenilor cu deficiente de memorie nu?

Problema e ca le-am uitat, caci de fiecare data cand le-am gandit, am zambit, dar in final le-am sters din memorie si zambetul s-a sters. El a devenit un Zambet Distrus de Idei.

31, 90

Se facea ca este Octombrie, undeva in data de 18 sau 19, dar poate ca ma insel. Se facea ca statea, un anume el, in autobuz si astepta sa coboare la "Institut" , dar era pierdut...era pierdut in ochii unei fete. Statea singura pe 2 scaune undeva pe la mijlocul autobuzului.

Par brunet, ochii albastrii, picioare subtiri si glezne fine. Purta o fusta neagra stramta si o camasa alba putin lalaie. Avea parul desprins, lung cam pana la umeri, putin ondulat. La gantul ei, se zarea un lant cun un pandantiv in forma de elefant ce avea trompa indreptata in jos.

"Oare nu stia ca asta aduce ghinion?

Poate ca nu!" isi spuse el naiv in gand si se indrepta spre fata.

" Ce doresti straine? il intreba ea cu un glas taios. "Te-am intrebat "ce doresti?" de cand am urcat nu ma scapi din priviri, esti vreun fel de obsedat sau asa ceva?"

"Nu..." raspunse el cu un glas patetic. " Da-mi voie te rog! Eu sunt Cristian, si nu am putut sa nu-ti observ lantisorul, si vroiam sa iti zic ca elefantul cu trompa in jos aduce ghinion, acum te rog sa ma scuzi nu vreau sa te deranjez..." apoi se intoarse cu spatele si se indrepta spre usa.

Fata tasni deodata in spatele sau si ii spus cu un glas cristalin.

"Stai, nu deranjezi. Ma pot plimba cu tine?"

"De ce nu? Poate ar fi chiar interesant..." ii spuse el.

-Vreau sa te intreb ceva...

-Intreaba!

-Toti baietii sunt niste porci?

-Nu. (ii raspunse el senin)

-Cum poti fi atat de sigur? Adica, uite prietenul meu de exemplu, ahh fostul...

"Te-a inselat cu vecina de la 2, pe care o cheama Raluca. Nu?" o intrerupse el.

-Da. spuse ea uimita...Dar de unde sti?

-Hehe, stam in acelasi bloc de vreo 16 ani, ce zici de asta?

-Nu te cred, nu are cum. Cum te cheama numele de familie?

-Neacujbescu, stau la parter la nr 64.

-Da ii stiu, dar ei aveau o fata pe nume...

-Gratiela? O intrerupse iar el cu un ton grav.

-Daaaa! exclama ea. Ne juam in gradina cand eram mici...dar cum se face ca pe tine nu te tin minte?

-Raluca, mereu ne jucam in gradina cand eram mici, dar de fiecare data pe mine ma uitai, eu eram nesemnificativ pentru tine.

-Hmmm, nu cred.

-Odata cand jucam sticluta, ai preferat sa saruti o fata decat pe mine...

-Ehhh, asta nu inseamna ca esti nesemnificativ pentru mine, ci doar ca nu era momentul potrivit sa ne sarutam.

Ajunsera la o scara de bloc, Raluca incepuse sa palavrageasca ca o cata, iar Cristi se aseza pe o banca, isi scoate o tigara si o rasuceste usor intre buze.

- Stiu ca fumezi, si stiu ca trebuie sa fi acasa peste o ora asa ca poti sa alegi sa ramai cu mine si sa-ti deschizi sufletu sau sa te duci acasa...

- Ma spionezi cumva?

- Da! Defapt nu...te analizez.

- Se pare ca tu sti prea multe despre mine...te uiti si pe geam la baie cand fac dush?

- Nu, am o camera de filmat in oglinda.

Deodata, Raluca se inrosii toata la fata si parca-parca ar fi vrut sa il loveasca.

- Am glumit. spuse el plin de ironie.

- Sper, pentru binele tau. In orice caz, banuiesc ca sti despre cine urmeaza sa iti zic, nu?

- Normal, Dragos. Spuse el vorbind pe nas in timp ce scotea fumul dens...

- Ce pot spunem, sunt inebunita dupa el, dar tot ce vrea el e sex si nu ofera nimic in schimb...

- Deci nu ai nicio problema sa te futi cu el?

- Nu ma nesimtitule.

- Atunci? De ce o faci?

- Nu stiu...

- Ehh vezi? problema ta este ca nu cauti fericirea unde trebuie. Cand o sa te trezesti din starea ta de pierdere poate vei intelge. Ce sa zic, tu nu ai notiunea timpului, nu sti ce este aia timp. Kronos isi bate joc de tine rau de tot, dar rau de tot. In ritmul asta in 7-8 ani, din fata frumoasa ce esti o sa ajungi o sluta...De ce? Pentru ca nu ai cautat fericirea unde trebuie.

Ralucai, ii lacrimau ochii. Cristi o sterse usor cu o batista, apoi ii intinse o tigara.

- Toti avem momente de cumpana in viata, dar nu toti reusim sa trecem cu adevarat peste ele.

Iti las o carte, costa 31, 90 de lei, un pachet de tigari si cateva momente alaturi de tine. Atat m-a costat ca azi sa fiu fericit. Iti multumesc...

O pupa pe obraz si apoi disparu.

Inger si demon

Imbracat intr-un halat portocaliu, trag alene din pipa ce fumega asemnea unei torte olimpice si o "savurez" pe seraphita din priviri, rasfoindu-i foile vechi. Ahh, ce imaginatie bogata am. Defapt nu-l citesc pe Balzac, nu sunt imbracat intr-un halat portocaliu cu carouri si nu fumez pipa...ci stau mort de beat pe o canapea maro, imbracat dupa acelasi tipar de haine de strada: blugi normali, tricou larg, hanorac lalai si tenesi in picioare. Fumez o tigare si ma uit la sticlele goale de vin ce zac pe masa. Am o carte in mana, pe coperta scrie " In vino veritas".

Hehe, ce frumos. "In vin exista adevarul!". Exista pe dracu, "In libris veritas" ftw.

Descopar ca, ceea ce citeam era defapt un catalog de vinuri, asa ca l-am aruncat pe undeva prin camera.

Cineva imi sopteste la ureche "Uita de tot, uita de tot!!". Esti tu ingerul meu pazitor? Sau esti o iluzie? Nici una, era doar casca de la mp3.

Ma simt destul de rau. Ca si trairi interioare. Am crezut ca vechiul meu aliat, vinul, o sa ma ajute din nou sa trec peste. M-a ajutat pe dracu... se pare ca este adevarat "nu-ti ineca supararile in alcool caci ele stiu sa inoate!".

Inchid ochii pentru cateva clipe. Ganduri nezise, si randuri nescrise imi invadeaza linistea ce o doream. Asa ca am decis sa-mi aprind o tigara...

Ma uit la tavan, sunt fascinat de felul cum se imprastie fumul.

Mai pierd aiurea cateva clipe, apoi realizez de ce am ajuns intr-o astfel de stare. Cancan si "barfe mondene", pisam-as pe ele. Demonii de afara imi rad in fata, provocandu-ma la feld e fel de incercari.

"Muie fraierilor!", tot sunt in varf.

Poti sa razi pana termin eu povestirea. Caci voi fi la feld e rapid ca lucifer cand iti planifica nimicirea.

Vreau sa devin un inger, ce va sta in linia intai in razboiul contra demonilor.

Acum sunt intr-o lupta continua cu demonii ce-mi intuneca gandirea.

Sunt gelos, desi nu am de ce...e doar o fata, care zambeste frumos...dar lenea si nepasarea fata de mine nu au nicio scuza. Caci m-am saturat sa tot am zile in care sa vad ca ni s-a schimbat nimic la mine.

Dar totusi, acum parcurg un traseu de initiere, plin de suisuri si coborasuri. Poate ca si perioada asta reprezinta o parte din traseu, poate chiar un "pod" ca in Harap-Alb.

Ma oftic, ce sa zic. Am crezut ca dupa ce am baut acel pahar plin de amar, ca pe un dulce nectar, totul va fi mai usor. Dar m-am inselat...

Daca as fin un personaj de "mindcraft" as construi o sca pana la Dumnezeu. Doar El poate face dreptate in sufletul meu. Caci de cand m-am intors cu fata la El, blestematii aia de demoni ma pandesc in umbra.

Ii simt, sunt in fiecare rafala de vant, in fiecare colt intunecat din sufletul meu. Ei pur si simplu sunt...

Dar eu ce sunt?

Mai eu ca niciodata

Ma uit pe pereti de ceva vreme facand un exercitiu de imaginatie " Cum ar fi daca...".

Cum ar fi daca noi 2 am fi impreuna acum? Hmm, cred ca ar fi amuzant. Cred ca am sta pana la rasarit vorbind despre vietile noastre, despre faptul ca suntem complementari, ca zodiile se potrivesc, ca iti plac ochii mei, ca iti iubesc zambetul, ca ma indragostesc de tine in fiecare zi din ce in ce mai mult. Mama ce frumos arata in teorie.

In realitate, e cam naspa.Ca desii zambetul tau imi insenineaza ziua, nu am curaj sa vin la tine. Ce fraier sunt...si asa ne vedem din an in paste...ce as avea de pierdut daca as trece pragul de "Buna! Ce faci?". Adevarul e ca imi lipseste curajul. De ce? Pentru ca imi e frica de ceea ce se intampla acum cu mine.

Daca imi amintesc eu bine, la ultima discutie cu "mine" trasesem o concluzie, ca urasc dragostea.

"Ba esti ratat? Urasti dragostea, dar totusi scri despre ea." Ciudat nu?

Dragostea arata atat de frumos in teorie, e ca un cadou de craciun, frumos impachetat si, legat cu o fundita rosie. Parca te ademeneste sa il deschizi, iti trezeste curiozitatea cand il vezi.

Dar la mine nu tine. Nu sunt curios si nu ma admeneste sa il deschid. Nu ma intelege gresit, nu te fac urata, ba pentru mine esti cea mai frumoasa. Vaaai, cat de fals a sunat asta.

La cate tepe mi-am luat nu prea imi vine sa fiu deschis cand vine vorba de dragoste.

Hmm, naspa nu? Da, e naspa. Ce sa zic ma mai gandesc...si poate maine va fi altfel.

Si totusi cum ar fi daca maine te-as lua in brate pe neasteptate?

Baietii mari nu plang

As vrea sa fiu ultimul om care moare pentru steag, caci asa mi-am propus. Mi-am propus sa nu plang, sa fiu tare atunci cand cei din jurul meu sunt slabi. Vreau sa fiu trompeta ce ii trezeste la viata...dar nu prea am reusit.

Dar asta e. In viata sunt suisuri si coborasuri, care trebuie luate ca atare.

Sti cum e, baietii amri nu plang. Isi spun in gand "lasa ca trece" sau "cu siguranta au altii, altele mai grele". Si in final toti cedeaza. Se ascund intr-o camera si dau drumul robinetului de lacrimi.

E 02:12 si ar trebui sa dorm, caci la 7 si jumate ar trebui sa fiu in picioare. Doar ca...doar ca nu pot sa dorm. Astept in intunericul camerei mele sa plang.

Atunci cand ai plecat ai luat cu tine ultima mea lacrima, caci de atunci le-am ascuns bine. Tot neg ca nu mi-e dor de tine. Tot neg ca nu-mi lipsesti, si ca nu imi lipsesc toate dojenile tale ce ma faceau sa am izbesc cu capul de pamant. Vreau sa plang pentru asta, dar se pare ac e adevarat...baietii mari nu plang.

Se zice ca trebuie sa ai curaj sa mori. Eu cred ca trebuie sa ai curaj sa traiesti, caci pana la urma toti mor dar putini traiesc.

Timpul a devenit cel mai mare dusman al meu. Caci pana la urma sunt si eu om si imi e frica de ceea ce nu inteleg. Timpul a devenit de neinteles. Cronos ma alearga prin curtea liceului parca vrand mereu sa ma loveasca mai tare.

Timpul nu le rezolva pe toate, ci le face sa doara mai tare.

Stiu ca n-am mai vorbit de ceva timp, dar considera ca asta e o scrisoare pentrut in care iti zic ca imi lipsesti si ca vreau sa fi acum langa mine...

O lacrima imi curge pe tastatura si una mi se prelinge pe obraz. Mi-am regasit partea umana.

Timpul m-a facut sa am gandesc tot mai des la tine. La cum ai reactiona sau ce ai face tu in diverse momente.

O iau usor. Pentru ac treptat, treptat o sa reusesc din nou sa ma deschid in fata Lui Dumnezeu. Si sa plang doar atunci cand El imi zambeste.

Ce greu e sa fi baiat mare...caci trebuie sa stai fata in fata cu teama in fiecare zi, si sa nu o lasi sa aisa invingatoare.

O secunda sau doua

Nu vreau sa te privesc in ochii! Defapt nu am curaj...

Nu vreau sa sti ca imi lipsesti. Serios, chiar imi lipsesti. Mi-e dor sa te simt aproape, sa te sarut pe buzele-ti suave ce deseori mi-au soptit la ureche, din adancul sufletului, cu cel mai pur ton plin de adevar acele 2 cuvinte pacatoase.

Eu am recunoscut ca am gresit, dar tu? Tu te-ai inchis intr-o camera departe de mine si ai aruncat cheia. Ai rupt toate foile din cartea ce am promis ca o vom scrie impreuna, ai ars toate pozele cu noi...Mi-ai sters numele din minte, cu tot cu chip si cu acele clipe in care nu puteai sa te dezlipesti de mine...

Nu te condamn, nu ma asteptam sa-ti fie usor, dar hai totusi "sa lasam dracu soarta sa ne invete cum arata 2 steaguri albe intre 2 fortarete"!

Dar mna, am aflat ca tu ai acum calea ta. Ce sa zic, mult noroc! sper sa fi fericita. Dar mi-as dori sa nu te mai minti...sti ca tot ce e in jurul tau iti sopteste la ureche numele meu.

Stiu ca iti place sa citesti, ti-am lasat in biblioteca, pe raftul de sus o carte. E destul de buna, o sa iti aminteasca cam cat de fericiti eram cand asteptam rasaritul pe balcon cu o ceasca de cafea in mana, o tigara, muzica buna si o patura...caci tremuram de frig. Dar cam asta este...totul acum s-a terminat.

Vroiam sa-ti spun un secret ce-l am mereu intins pe buze...O secunda, poate doua. Cam atat imi i-a sa-ti zic ca te iubesc!

Pentru ca doare...

Pentru ca ma doare in pula de orice regula pusa sa-mi ingradeasca reactiile si gandurile. Pentru ca m-am obijnuit sa fac doar ce-mi place...cred ca deasta doare si atat de tare.

Obijnuit cu o mana de pacate, ce inima imi permite sa le iert, ma culc in fiecare seara linistit. Dar in adancul sufletul imi este plin de cicatrici. Uneori as vrea sa fiu altcineva, sau sa fiu altfel.

Acum am aflat cat ma doare ca nu am dreptate. Ca m-am inselat ca un prost, cand am crezut ca viata pe care o duc este una buna. Dar ce sa zic lucrurile m-au ajuns din urma si m-au doborat.

Dar acum vreau sa las totul deoparte si sa merg inainte, caci o sa trec peste...

Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru rabdarea acordata, caci acum au inceput sa vina zilele cu soare atat de mult asteptate. Parerile oameniilor schimbate, si gandirea mea prosteasca uneori, poate de cele mai multe ori, s-a limpezit.

Dar ce sa zic, un zambet, un sentiment, eu in asta gasesc un sens al mersului lucrurilor. Dar nu vreau sa ma mai las pacalit, vreau doar sa astept.

In fine, mi-am gasit busola...si acum totul e bine.

Se pare ca sunt o persoana ce depinde mult de starea psihica. Atunci cand totul e bine, zambesc mereu, iar daca ceva nu mergebine... toate lucrurile nu vor merge bine. Inca astept ziua in care voi gasi un echilibru. Dar pana atunci mai e.

Inchei gandindu-ma ca libertatea este o stare de spirit infinita...si ca asta mi-a lipsit cel mai mult in ultimul timp. Si chiar si acum, caci nu pot scrie vreo idee calumea, azi, dar sigur veti gasi greseli de scriere ca ale unui copil de scoala generala. Nu sunt analfabet. Eu cand scriu, scriu fara sa tin cont de virgule, puncte s.a.m.d. poate din cauza ca sunt prea patruns de ideile mele, si prea cuprins de faptul ca sunt liber sa fac orice cu un pix si o foaie in mana.

Inapoi in Viitor

Cam asa merge treaba...ne-am sictirit toti. Cred ca numarul 1209 are un efect aparte asupra ceacrelor noastre. Dorinta de distractie la mine nu a disparut. Energie exista, dar...dar nimic nu mai e ca inainte. Nici berea de la scara, sau cafeaua de dimineata. Toate au devenit mai amare.

"Tzzzzrrrr!!!". Pana si alarma e mai enervanta. Dar cu un scop... abia acum am realizat ca sunt singur si ca trebuie sa incep sa-mi tin niste promisiuni.

Poate crezi ca am un plan malefic. Defapt iti dau dreptate, la cum ma cunosti tu si cum ti-am lasat impresia ca sunt nu este nicio indoiala, dar crezi ca Septembrie 2011 nu poate aduce schimbari?

Defapt, am uitat ca tu crezi ca sunt o cauza pierduta si ca ai renuntat de mult sa crezi in mine. Dar nu sunt descurajat, sunt chiar mai motivat sa demonstrez...

Am nevoie de rabdare, nu predici plictisitoare...caci sunt satul de vorbe critice si descurajante. Vreau sa demonstrez ca eu chiar am devenit doctorul care iti pune pe suflet copci. Ca m-am schimbat. Acum vreau sa vad in fata mea multe zile cu soare...caci soarele ma face fericit. Dar acum sunt nori. Nu afara, ci peste mintea mea. Caci gandirea mea e ciudata de cateva zile incoace...in fine, perioade si perioade.

Ce mai vreau acum? Un pachet de tigari, o sticla de cola, popa-as sa nu zic pas la mana asta de poker, multe foi de hartie si un pix bun, asta ca sa iti povestesc despre zilele mele ciudate cu stari psihice schimbatoare si poate ca asa o sa intelegi de ce nu e asa usor sa fi in locul meu...

Poate ca asa nu-mi vei mai fute mie creierii cand te plictisesti, caci doar sti: plictiseala este peseapsa inutilitatii.

Aceleasi sentimente ca in 2010 le am si acum...m-am intors inapoi in viitor.

O tresarire...o emotie.

Imi e greu sa-mi aleg cuvintele...poate pentru ca sunt obosit, sau pentru ca subiectul despre care am ales sa scriu in seara asta atinge o coarda sensibila.

De cateva zile, imi tot vine in minte o intrebare: "Oare sunt cu adevarat patriot?"

Oare stiu sa vad si partea frumoasa a acestei tari? Dincolo de patura de negru cu care este acoperita zi de zi la televizor?

Aseara am gasit un raspuns. "Da, pot!" . Poate te intrebi cum am reusit. M-am uitat la un meci de fotbal. Mdea, sportul ala pacatos care te duce de la agonie la extaz de la o clipa la alta. In fine...cred ca a fost un moment unic in viata mea. Stateam in fata televizorului si il ascultam pe Marcel Pavel cum fredona imnul. La auzul corului celor 55. 000 de oameni de pe stadion, am tresarit si eu. M-am ridicat in picioare, si am inceput sa cant imnul...in fata televizorului. Oare, am probleme psihice? Sunt putin retardatel? Mnu cred. Pur si simplu m-am simtit ca in clasa I cand ne punea invatatoarea sa cantam imnul. Atunci eram cu adevarat mandru, eram singurul ce avea mana dreapta la piept. Caci asa vazusem la marii patrioti...si defapt simteam cu adevarat mandria de a fi roman.

O emotie intensa m-a complesit cand am auzit publicul strigand "Romania, Romania!!". De mult timp n-am mai simtit asa ceva. Toate indoielile pe care le aveam, legate de "patriotismul" din mine au disparut. El exista dar e ascuns de ura, ciuda, dor si dorinta de mai bine.

Toti fratii mei plecati afara, cand se intorc imi spun "Nicaieri nu e ca la acasa...".

Eram tentat sa cred ca ei mint. Gandindu-ma la parintii lor si la ei mei. Ce aici sunt mintiti de un stat ce noi nu il dorim. Un stat care nu ne reprezinta. Ca ei au mers acolo sa mnceasca, pentru ca nu-si doresc ca ei si familile lor sa nu moara de foame, si sa fie batjocoriti...ehh, unii inca rezista.

De la un timp am inceput sa vad ca si aici in ROMANIA se pot face bani. Numai ca trebuie ori sa ai un sistem de valori atat de ridicat incat sa nu-ti permita sa nu muncesti extraordinar de mult ori sa fi un "baiat destept" care sa invarta fel de fel de chestii. Ce sa zic...am inceput sa cred ca Dumnezeu e "baiat de cartier" caci numai el ii aude pe baietii din cartierul meu, ce se ascund cate 3-4 intr-un apartament sau pe la colturi de bloc unde isi vand treburile. Doar alarmele si girofarurile ii mai fac sa se sperie...in rest nimic.

Ce sa zic...la un moment dat ajungi sa afli niste lucruri urate despre niste oameni pe care ii cunosti, poate ca la un momentdat umblai cu ei. Oameni cu care imparteai ultima tigara...

Asta mi se intampla si mie. Vad baieti care umbla cu 3-4 cutite la ei, crezand ca ii urmareste cineva. Sau care au ajuns sa se arunce de la balcon. De ce? Din cauza halucinatilor provocate de cacaturile alea de "ierburi de la magazin". Nu pot sa nu arunc un gand spre cer, sau niste vin pe jos...pentru cei ce odata erau in jurul meu zi de zi...si acum sunt sus... Oameni care poate m-au "educat" sa zic asa.

As fi ipocrit sa spun ca nu ii multumesc celui de sus ca nu m-a lasat sa ajung asa. Ca mi-a dat acea sclipire de a ma departa de ei. Poate ca Dumnezeu chiar e "baiat de cartier" si aseaza lucrurile pentru toti...

Cam toate astea se intampla in Romania...si totusi eu pot spune ca ma simt mandru. Desii prostia, minciuna, hotia, nepasarea unor oameni cu costum la dunga, camasa si cravata, au facut ca tara sa se degradeze...si indirect mi-au alungat cea mai draga fiinta. Au alungat-o intr-un loc linistit la multi kilometri distanta de mine. Dar ce sa zic, poate ca toate lucrurile astea ma motiveaza sa scriu din ce in ce mai mult si poate ca si mai bine.

Am o noua lozinca in cap "Atunci cand scri...scrie ca sa trezesti o tara intreaga." . Acum nu pot fac asta. Dar am speranta ca totusi din betia mea de sentimente va iesi ceva bun.

Inchei aici. Cred ca e destul pentru seara asta. Am o lacrima pe obraz, un gol in stomac, o durere in suflet si o fraza pe buze..."Sunt roman, dar sunt mandu si fericit."

Complementar

Parca noi doi suntem impreuna de la inceputurile lumii. Dar defapt suntem impreuna de la inceputul luni.

Uni ar spune ca e prea devreme pentru multe vorbe frumoase ce ni le spunem. Dar noi ne grabim sa ajungem unde trebuie, caci ne simtit atat de bine impreuna.

Sincer n-am uitat de nici unii ce mi-au fost alaturi atunci cand am avut nevoie. Mami, nu trebuie sa fi geloasa. Sti ca tu esti doar a mea si nu te impart cu nimeni. N-am sa permit nimanui sa te raneasca, poate doar sa te iubeasca.

Sti ca sunt nebun dupa tine. Chiar daca uneori imi pierd cumpatul si ma enervez atat de tare, dar tu zambesti frumos si ma faci sa rad in secunda urmatoare.

Sunt asa clasic din fire, incat pot fi exprimat prin citate latine. Caci fetele vor prosti sublime. Dar asta nu cred ca tine la tine.

Impreuna putem privi peste mari si oceane. Si doar sti ca atunci cand nu esti langa mine nu mai am culoare, nu mai sunt eu. Dar cand apari se insenineaza chipul meu. E ca si cum ar fi mereu curcubeu pe cer cand rasare soarele.

Toti baietii au nevoie de o fata care sa ii ridice de jos...O fata care sa te sune la 3 dimineata sis a te intrebe "esti bine?". Si pe care sa o minti cu un simplu "da,sunt ok..." doar de complezenta. Ea va sti ca e defapt invers si a2a zi va veni si te va iubi cum nu o va mai face nimeni.

Desi ti-am zis in numeroase randuri ca nu vreau sa ma gandesc la viitor. Asta ma sperie, dar simt ca as putea sa petrec o eternitate langa tine.

Vezi tu, asta e frumusetea vietii. Noi doi ne completam...

Ucigasul Meu de Porumbei

Si acum inchid ochii de frica, ca un copil in fata unui film de groaza. Caci nu vreau sa stiu ce forta mistica imi controleaza visele. Caci sunt derutante...oameni morti, case arzand, copii...in fiecare exista copii, deci s-ar putea indeplini.

"Cum poti sa faci asa ceva? Dragul meu, inca esti om..." asta imi spun in fiecare dimineata, cand ma trezesc speriat de partea mea intunecata si ingandurata...de Flavius, caci asa il cheama pe ucigasul meu de...porumbei.

Ei erau mesagerii mei catre Dumnezeu. Iar El imi trimitea inapoi un vis...

Am pierdut sute de porumbei din cauza lui Flavius. Am inceput sa fug...mancam si aer si pamant.

Eram speriat? Normal ca eram speriat. Caci Flavius a inceput sa devina Octavian, si am incercat sa zbor catre Dumnezeu, dar Flavius mi-a rupt aripile. Cred ca asta a fost cel mai bun lucru pe care l-a facut pentru mine...de atunci am intemeiat un fel de pact ciudat...

Era o "lupta" continua intre noi. Intre ceea ce vreau sa fiu si ceea ce sunt defapt. Flavius in interior si Octavian in exterior...si viceversa...ne schimbam unul pe altul in functie de situatie, dar nicunul nu detinea controlul total.

Pana m-am indragostit...s-a infuriat pentru fiecare "te iubesc!" trimis de mine, cu mesager un porumbel. Si armistitiul ce credeam ca il incheiasem a devenit istorie. Luptele in adevaratul sens al cuvantului au inceput iarasi...

Diavolul a deschis poarta, iar sfada a acaparat lumea viselor mele.

Visam ninsori cu pene de porumbei si ploi de stele ce erau defapt porumbei arzand...cum am ars odata o padure intr-o lupta cu flavius cand aproape il doborasem.

Din cauza lui mesajele mele nu au fost intelese... el ma schimbase, ma facuse rau. Ma transformase in ceea ce nu vroiam sa fiu...

In fata mea, era el. Vroiam sa ii dau foc. Si eram pe pragul de a o face...dar el mi-a zis:

"Ce forta te manipuleaza? De ce n-ai curaj sa-i spui ce vrei, ce simti, ce esti?"

Am tacut..."poate pentru ca tu esti eu..." continua el...

Cuvintele lui m-au facut sa ma trezesc. Tremuram ca dracu...m-am asezat in genunchi in fata icoanei si m-am rugat. I-am cerut celui de sus putere...apoi m-am culcat la loc.

Port acelasi razboi seara de seara. caci atunci cand incerci sa renunti la rau, raul mereu va gasi o cale sa te atinga...

Anotimpuri

17 August 2011. Nici nu stiu cum a trecut vara asta. Parca mai ieri era sfarsit de iunie, inceput de iulie si eram deprimat ca ploua afara...Acum? Acum sunt ametit. Nu stiu ce se intampla cu mine. Sunt oarecum speriat.

De ce? De schimbari. S-au petrecut atatea, si vor veni mai multe.

Iti amintesti ca ti-am spus ca eu sunt doctorul care iti pune pe suflet copci? N-am mintit. Dar am obosit sa fiu in fiecare seara de garda...am facut atatea operatii. Am capatat experienta. Dar...dar acum imi tremura mana cu care tin bisturiul...

Vara e pe sfarsite. Vine toamna. Haha!! Ce fericire. Nu. defapt, ce gluma proasta. In curand voi avea eu nevoie de un doctor. Caci in 2 saptamani pleaca sprijinul meu cel mai mare. Imi pleaca acea voce care imi spune mereu" Calmeaza-te!!" cand o iau pe aratura. 16 ani in aceeasi casa, nu pot trece asa usor neobservati.

Abia astept sa vina iarna. Ca intr-o dimineata murdara, cu zapada jegoasa, eu sa te astept in aeroport. Sa stau cu un gol in stomac atunci cand vad ca-ti aterizeaza avionul. Sa fug ca la maraton spre tine atunci cand te vad cu bagajele pe coridor si sa te strang in brate ca un copil de 4 ani pe Mos Craciun.

As vrea ca in iarna sa-mi spui "Waw, ce mare te-ai facut..." si eu sa-ti povestesc cat de bine m-am descurcat singur. Tot ce vreau e sa te fac mandra de mine. Sa stai acolo departe cu gandul ca ai pentru ce sa te mai intorci in tara asta de cacat.

M-am oprit putin din scris...merg pana in bucatarie sa-mi caut o tigara. Poate ma linistesc, caci am un gol in stomac. Vreau ca de acum incolo sa nu mai fiu cunoscut pentru toate faptele rele pe care le-am facut si pentru ca eu pot sa fumez un pachet jumate si sa nu tusesc. Incerc sa ma las de bautura, incerc sa las la o parte aroganta pe care o am in cele mai proaste momente. Tot vreau sa ma schimb, sa devin un model bun pentru societatea ce ma inconjoara. Incerc asta de vreo 6 luni...dar abia acum am un motiv intemeiat sa o fac.

Inchei postarea asta gandindu-ma la toate tricourile pe care mi le-ai dat ca sa-mi intregesc colectia. De maine incep o noua colectie...de amintiri, fie ele materiale sau sentimentele.

xoxo Octavian, un drac ce vrea sa devina inger.

Pana la cer si inapoi

Armele n-au adus fericire niciodata...desi sunt momente in care ele sunt atat de necesare.

Arma mea? Credinta. Munitia? Cuvintele. Caci pentru mine este clar deja sentimentele oamenilor sunt cele mai usoare tinte.

Ar trebui sa am dosar penal, pentru utilizare de munitie necorespunzatoare cu o arma ilegala. Caci mi se pare genial cum folosesc oamenii cuvintele ca pe niste gloante oarbe, iar setea de a trage in ei este atat de mare incat uneori nu reusesc sa ma abtin...poate pentru tine este complicat si de neacceptat, dar pentru mine este simplu genial. Atunci cand reusesc sa devin dintr-un tragator de elita acel doctor care iti pune pe suflet copci.

"Poezia" mea epica suna altfel acum, caci starea mea de spirit s-a schimbat. Poate ca sunt indragostit(sigur sunt), poate ca sunt fericit si poate ca reusesc sa bea un pahar plin de amar (pe care mi l-ati servit multi pe tava) ca pe un dulce nectar.

Libertatea este o stare de spirit nelimitata. Dar ca sa descopar asta a trebui sa trec peste prejudecati, peste oameni si peste MINE. Caci sunt incapatanat al dracu. Dar nu sunt prost. Am reusit mereu sa fiu tare si sa rad atunci cand altii vroiau sa ma calce in pcioare.

Am reusit ca in "CLOSER" sa fac lumea sa planga dupa mine. Si ghiciti ce...nu ma intereseaza.

Ar trebui sa arunci toate mastile cu care joci, daca doresti sa mai vorbim. Desi eu nu prea vreau...

Daca viata e finita, dragostea pe care vreau si pot sa o ofer acum este infinita. Caci sunt fericit acum. Si acum chiar cred in dragoste si in fericire.

Lumea mai nou imi pune credinta la incercare. Dar sincer, eu va pot da lectii despre credinta... in viata ca sa zambesti tre sa crezi in zambet.

Papusarul

Cortina se ridica! Incordez sforile...papusile prind viata. Sunt in acelasi scaun de ceva timp, creez spectacole cu oameni pe post de marionete. Unele sunt ieftine dar altele sun cu adevarat geniale.

Ultimul s-a jucat cu casa inchisa... Distributia? Eu, 3 fete si multe minciuni.

Cu 2 din ele imi placea doar sa ma vada lumea. Niciuna nu stia de existenta celeilalte. Dar lumea da, si nu ma judeca. 90, 60 , 90, blonda/bruneta, sofisticate...hmm cine m-ar fi condamnat?

Sexul? Era la ordinea zilei. In masina, pe plaja, la mine dar mai ales la ele acasa. Blonda era extrem de perversa...de obicei ma lega cu catuse de pat, sau ma punea sa o bicuiesc pana ii faceam rana. Ii placea sa stea deasupra...

Cea bruneta era mai romantica. Pe strada era o doamna, iar in pat o bagaboanta. Ii placea ca eu sa stau mereu deasupra sa detin controlul. Desii stiam amandoi ca gandim la fel.

In fiecare zi schimbam un TT cu un Cayenne. Nu plateam niciodata benzina, cu bani...plateam in natura. Pentru ele, eram partida perfecta.

Fetele astea doua, Ana si cu Maria, erau asa de usor de jucat pe degete. Le spuneam mereu ce vor sa auda. La un momentdat ma plictisisem de ele...deja era monoton. Mereu aceleasi fete, aceleasi strigate. Frateee! Ana striga ca din gura de sarpe cand o excitam...amatoare...

Aveam nevoie de o provocare. Si soarta mi-a dat-o.

Era cea mai frumoasa urata pe care am vazut-o vreodata. Slabuta, cu forme normale, draguta la fata. Era total diferita de ce avusesem pana atunci.

A dracu coincidenta a fost ca era amica cu un tovaras de al meu. Asa ca am decis sa ma asez la masa cu ei. Neinvitat desigur...ca doar sunt un mare nenorocit.

Am facut cunostinta cu ea, dar nu i-am retinut numele...m-a atras intr-un mod ciudat. Era ironica cu toti si oamenii nu prea se prindeau. Din cand in cand dupa o ironie fina, vedea ca zambesc si imi face discret cu ochiul. Probabil isi daduse seama ca sunt singurul care s-a prins ca ea isi batea joc de toti.

Am intrat intr-o scurta conversatie cu ea despre religie. Nu mai stiu ce i-am spus, desigur o minciuna, si ea mi-a zis " Stii, ar trebui sa nu mai minti asa de mult...".

Cuvintele ei mi-au facut interesul sa creasca. I-am cerut numarul de telefon si in seara aceea am vorbit pana la 5 dimineata...Ne-au prins multe rasarituri la telefon, pe plaja si pe balcon...

Mi-a fost asa de greu sa scot un "te iubesc!" de la ea. Poate pentru ca stia ca o mint...chestia asta ma abitiona si mai tare.

Am pus pariu ca o sa reusesc sa o mint si ea nu va realiza asta. Timp de o saptamana nu ne-am vorbit. Nu ne-am vazut...asa ca am decis sa o sun pe Maria..din 2 motive. 1. Aveam nevoie de un masaj si ea avea niste maini de aur si 2. ca ma saturasem de laba.

Pe langa faptul ca a fost cel mai scarbos sex pe care l-am facut vreodata... din multe motive... nu mai simteam aceeasi placere.

Aveam nevoie de Andreea, caci asa o chema pe fata aceea. nu-mi vine sa cred cat de greu mi-a fost sa ii retin numele. Poate ca aveam prea multe in minte...acum doar al ei rasuna in mintea mea.

Am sunat-o, mi-a raspuns abea a20a oara...

"-Ce faci?

-Dorm, dobitocule...ce vrei?

-Sa iti spun ca te iubesc...

-Ce te impiedica?

-Te iubesc!

-Si eu, dar as fi preferat sa nu o fac...

-Daca nu ai fi facut-o nu am fi avut atat de multe amintiri impreuna, atatea clipe frumoase. Si nu m-ai fi facut sa ma schimb...

-Ai si tu dreptate...

-As vrea sa te vad.

-Vin-o al mine!

-In 10 minute sunt la tine..."

Adevarul este ca nu mai simteam nimic pentru ea. Doar imi placea sa facem sex. Si vroiam sa castig pariul si sa ies satisfacut din viata ei...

Cred ca am facut cel mai grozav sex. Mi-am dat drumu de 4 ori...apoi i-am spus ca nu o sa ne mai vedem si ca am mintit-o si in seara asta si ca am multe alte fete de pacalit...si ca probabil ii voi uita numele.

Am lasat-o in lacrimi, ma simteam prost si chiar am fost suparat pe mine un timp (vreo 5 minute)...dar apoi mi-a trecut. M-am gandit mereu cat de tare sunt eu, asta pana am primit un mesaj pe telefon.

Andreea:" Felicitari! Joci frumos. Sa fi cuminte!"

Cat de mandru m-am simtit, dar nu stiam ca defapt mesajul initial terbuia sa arate asa:

Andreea:"M-ai mintit mereu, si eu stiam asta...dar esti o partida buna. Felicitari! Ai jucat frumos, dar nu cu cine trebuia. Sa fi cuminte, caci eu n-am fost."

Se prea poate ca uneori din papusar sa devi marioneta.

Nisip purtat de vant

Tensiunea creste, frustrarea isi ocupa locul in mintea mea. Arterele si ventricolele mele mai nou sunt pline de un lichid negru. In el au ajuns toate supararile si lucrurile rele pe care le am simtit dar nu le-am spus...inima imi este mahnita oarecum, mintea trista de ridicolul de care dau dovada acum cand scriu aceste randuri cu gandul la tine...

Esti prea plina de idei, de frustrari si de sentimente inselatoare. Plina de prea multa atentie caci stii cum e ..."esti sofisticata".

Acum stau cu capul pe desaga mea. Sunt departe...am fost purtat aici de un vant furios , intr-un desert pustiu. E seara, e frig, e liniste, e bine.

Condeiul, foaia si imaginatia imi tin de urat. Am plecat caci ma saturasem de aceleasi peisaje, de aceleasi fete de oameni si mai ales de monotonie...

Am ales sa-mi indeplinesc legenda personala. Eu mereu mi-am dorit sa calatoresc in Egipt, sa vad piramidele, dar mi-au lipsit motivatia si curajul.

Asta pana acum 2 luni cand...cand a aparut un vis. Se facea ca sunt in desert, soarele ardea ucigator, camasa imi era uda de sudoare, panatalonii scurti erau murdari de praf. Aveam capul acoperit cu o esarfa, picioarele goale...papucii ii tineam in mana, iar de dupa umar atarna o geanta cu o singura toarta. O fetita ma calauzea catre niste piramide si imi spunea cat de mult isi doreste sa gaseasca o comoara....vedeam in zambetul ei, zambetul tau...

Nu am vazut comoara in vis, caci mereu ma trezeam din somn atunci cand ajungeam in fata piramidelor...

Un citat dintr-o carte mi-a dat speranta ca visul poate este real. "Cand vrei ceva, tot universul conspira pentru ca tu sa obtii ceea ce doresti."eu imi doream sa calatoresc, dar aveam nevoie de un semn... si el a venit. Intr-o dimineata nepoata mea m-a trezit ca sa-mi arate un cufar de jucarie...mi-a spus ca il va umple cu bijuterii si il va ingropa undeva. Aceea va fi comoara ei. Si atunci am stiut...universul chiar vrea ca eu sa plec in cautarea acelei comori. Am facut-o chiar a2a zi caci bani aveam destui. Bani am si acum si mai am cerul plin de stele deasuprea mea...

Realizez ca nu mai tremur si ca a trecut ceva vreme de cand nu m-am mai gandit la tine. Am reusit sa umplu 2 pagini. Imi e somn sunt obosit si adorm fara sa realizez asta.

Soarele arzator ma trezeste. Am visat frumos. Se facea ca eram in vremea Egiptului antic si ca petreceam ore in sir in biblioteca din Alexandria si ma simteam liber...

Imi strang mica "tabara"improvizata din nimic si pornesc calare pe o camila cumparata din Tanger cu bani multi.

Urmez semnele. Aceleasi pasari, aceleasi oaze si aceleasi peisaje indepartate ce le-am vazut si in vis. Am mers toata ziua. Seara se lasa iarasi...Ma cuprinde dorul de casa. Dar nu din cauza ta, ci din cauza unui gand meschin "sunt un strain singur intr-o tara straina". Imi vine sa plang... dar nu o voi face. Eu nu plang niciodata. Imi aprind o tigara. In Tanger mi-am cumparat un carton, din care am fumat jumate. Ma fascineaza cum se imprastie fumul in aer si imi creeaza o stare de liniste. Este asa de ciudat acum...ma pot gandi la ce vreau eu, fara ca cineva sa ma influenteze si eu ma gandesc la tine...scot Biblia din geanta si incerc sa citesc la lumina focului ce l-am aprins sa-mi tina de cald. E al dracu de frig in desert seara. Inchid Biblia dupa 2 pagini citite, caci nu ma pot concentra.

Simt ca mai am putin pana la indeplinirea legendei mele personale, dar nu mai am hartie.

Am decis ca aceasta sa fie scrisoarea mea catre tine. Ultima pentru un timp. Desi sunt sigur ca poate iti e dor de mine si stiu ca nu ai recunoaste asta nimanui. Stai linistita, si mie imi e dor de tine...dar nici eu nu voi recunoaste asta nimanui caci in seara asta m-am decis. Ca fiinta umana traiesti, dar ca entitate spirituala pentru mine ai murit. Si nici macar zambetul tau pe care odata il adoram nu va mai face sa am razgandesc.

Am sa inchei aceasta mica scrisoare, cu un citat" bucura-te de minunile lumii dar nu uita de cele 2 lingurite de untdelemn". Poate candva vei intelege la ce ma refer si poate asa ma vei aprecia si pe mine...

Acum ma culc, caci maine sunt sigur ca voi ajunge la piramide si voi gasi comoara. Apoi voi pleca in jurul lumii cautandu-mi linistea si fericirea.

Muzica, poluarea mea si camasa

-Hmmm...este aproape 11 fara un sfert, si trebuie sa plec.

Ma mai uit putin in oglinda (detalile astea). Parul? Perfect. Sacoul, camasa? Perfecte.

3 tipuri de parfum? Normal. Automatismele astea.

Cobor din bloc si incep sa caut un taxi. Gasesc un logan. E bun si asta...

"-Sunteti liber?"

"-Da!!! poftiti..." imi raspunse taximetristul, probabil increzator ca ii voi lasa un comision onorabil.

Imi aprind o tigare, si ca un om mare am tusit. I-am spus " La Dacia, cat mai repede cu putinta." adevarul este ca ma grabeam. Intarziasem aproape un ceas. Trebuia sa ajung la deschiderea unui nou restaurant al unui prieten. Ceva cu specific turcesc. Nu prea interesant, poate doar gandul la un iskender gustos imi alina ura ca trebuie sa fiu inconjurat de o gasca de idioti. Pardon, oameni importanti...

In cele din urma ajung. Proprietarul este extrem de fericit ca am ajuns. Toata lumea imi admira tinuta.

Pantofi sport albi, pantaloni crem, asortati cu un sacou de aceeasi culoare si o camasa alba cu dungi "bleo". Manecile camasii era suflecate putin peste cele ale sacoului, atat cat sa se vada ceasu "fosil" de 99,99 de euro de la "freeshop" si bratarile. Una cu chipurile Lui Iisus si Maica Domnului, iar cealalta, in culori vi, cumparata de la un targ "handmade" din Bucuresti, care imi era putin larga. La gat nu purtam nimic...caci nu gasisem nicio cravata care sa intregeasca tinuta.

Aparitia mea, faptul ca am onorat gazda mancand primul fel (ceva amar, care iti dadea impresia ca mananci celuloza) , faptul ca am dansat putin si am generat o stare de bine mesenilor fac parte din preludiul unei seri ciudate.

Aproape de 2 si un sfert ringul de dans se elibereaza. Putin ametit de la vinul tare pe care l-am baut, am vrut sa umplu iar ringul. Asa ca m-am ridicat de pe scaun, pornit cu ideea de a face o dedicatie...m-am oprit. Plesnit de imaginea a 3 cadane ce incing atmosfera.

Imi aprind o tigare si ma hotarasc sa urmaresc spectacolul. Aceste 3 domnisoare nu aveau cum sa imi futa distributia din aceasta seara, asa ca am luat o mica pauza.

Aprind tigara din tigara si se cam duce pachetul. Au trecut 20 de minute de cand aceste frumoase ispite au inceput reprezentatia.

Deodata ma trezesc cu ele langa mine. Ma iau la dans. In gluma incep sa imi misc rapid soldurile.

Uimite de faptul ca am intrat in jocul lor, fetele incep sa ma atate...si reusesc.

Cand muzica se opreste. Incep un dialog cu una din ele:

"- Se pare ca nu reusesc sa va egalez miscarile."

"-E de laudat ca cineva la varsta dumneavoastra se misca asa..." imi replica ea.

"-Nu sunt chiar asa de batran...cati ani imi dai?"

"-41..."

Un zambet imi apare pe fata...

"-28 iti spune ceva?"

Usor rusinata de incurcatura, incepe sa rada usor. Avea un zambet stralucitor. Parul blond. Ochii albastrii. Nu era decat data cu rimel si foarte putin luciu de buze, dar probabil ca de amorul artei.

Ne stabilim o intalnire in jumatate de ora. Era fascinanta. Pasea elegant dar totusi apasat. Avea o rochie turcuaz cu 2 lini de strasuri. Nu arata tocmai rau rochia.

Noroc cu unul din meseni ca ma trezeste din visare. In cele din urma hotarasc sa profit de acea jumatate de ora pe care o aveam la dispozitie si sa ies sa fac cativa pasi pe afara.

Merg la un magazin sa-mi cumpar niste tigari si totusi pentru orice eventualitate niste prezervative (e bine sa te protejezi).

Mai fumez cateva tigari, apoi intru. Merg pe terasa caci acolo ne-am stabilit locul.

Ea era deja acolo. Statea pe balustrada si se uita la stele. Am in mana 2 pahare de sampanie.

Foarte inspirat am fost, caci era sampanie de fructe si a acceptat-o imediat.

Incepem o discutie seaca despre vietile noastre de zi cu zi. Ea ziua este studenta la finante banci si seara dansatoare din buric. Eu ziua "scriitor", adica gazetar si autor de carti oarecum bine vandute si seara maestru de ceremonii la diverse petreceri. Uneori lautar de nevoie, caci am o voce mirifica cand beau tequilla.

La un momentdat plictisit de discutie si cuprins de un curaj ciudat, o trag usor de mana si o rog sa danseze cu mine. Era o melodie lenta ce-mi placea...facem schimb de zambete, apoi capetele ni se apleaca usor pana ne atingem fruntile. In cele din urma mi-am bagat pula si am sarutat-o.

Imi zambeste si ma trage dupa ea. Iesim din restaurant si mergem la ea acasa. Statea la 2 strazi de aici. Am urcat pe scari pana al etajul 4. Am ras in hohote de chestii stupide. Cum ar fi igrasia de pe peretii scarii ei.

Avea o usa din lemn. Veche dar interesanta ca model. Casa era curata si primitoare. Avea 3 camere. Cat a fost ea la baie am analizat fiecare camera. Cea mai buna pentru o partida de sex mi s-a parut sufrageria, la prima vedere. Apoi am decis ca acolo sa fie preludiul. Asta daca nu incepem in bucatarie. In final am hotarat ca sa incepem in sufragerie si sa terminam in dormitorul mare ce avea balcon...

O chema Maria. Si a iesit din baie goala. Placut surprins de ce vedeam, dar totusi am refuzat sa-mi dau frau liber imaginatie pentru inceput. Caci eleganta tinutei nu-mi permitea asta. O prind usor de brat si o las sa ma conduca in dormitorul mare.

Imi dau sacoul jos. Si observ ca gura ei e plina de stele. Limba mea este un telescop. Incep sa o ling pe gat, usor in jos. Ajung la sani pe care ii strang puternic. Ma duc mai jos, dupa ce o las sa mi dea camasa jos. Ii mangai coapsele, si ajung la zona ei intima. Ea e deja excitata la maxim. O pierd o clipa din ochii cat sa-mi dau pantalonii jos. Apoi...o vad. Stateam sexi pe cearsaful mototlit. Atunci decid sa-mi dau frau liber imaginatie. Pana la 6 dimineata vecinii i-au batut in teava. Avea plamani puternici caci tipa oribil de tare...dar tot nu se satura...

La 6 dimineata cadem amandoi pe pat osteniti dupa o noapte ciudata. Eu gafai, ea rade.

"-De ce esti proasta si razi? nu ti-a placut?"

"-De ce esti nesimtit si vrei sa auzi "da, esti cel mai potent barbat"?"si imi trage o palma peste fata. Avea palma grea. Se ridica din pat, imi fura camasa si se imbraca cu ea. Merge pe balcon sa fumeze o tigare. Merg si eu, in chiloti sa le arat oamenilor ce se duc la munca ce fizic de amant parasit am.

"-Esti o poluare pentru fetele din orasul asta..."

"-Esti incredibil de pervers dar e bine ca te mai abti. Incerci sa pari un indiferent. Si nu ai recunoaste ca te-ai indragostit de fiecare femeie careia i-ai tras-o..."

Intru inauntru sa pun niste muzica. Gasesc niste Patrice. Apoi ma intorc iarasi pe balcon.

"-Poate ca da...poate ca nu." ii raspund eu.

"-Ce mincinos insensibil esti. ar trebui sa te dau afara..."

"-Si o vei face?'

"-Da,dupa ce mai facem dragoste odata..."

PS:aceasta postare a fost facuta la cerere si juuur ca nu mai scriu prea curand ceva de genu...

Tenesi Negrii

"-De ce plangi? au intrebat naiadele.

-Plang pentru Narcis, raspunse lacul.

-Ah, nu-i de mirare ca plangi pentru Narcis, continuara ele. La urma urmelor, desi noi am alergat mereu dupa el prin padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusetea.

- Dar Narcis era frumos? intreba lacul.

- Cine altul poate sti mai bine decat tine? raspunsera, surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar pe marginile tale se apleca el in fiecare zi.

Lacul ramase tacut o vreme. Intr-un tarziu zise:

- Il plang pe Narcis, dar niciodata n-am stiut ca el era frumos. Il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectata, in fundul ochilor lui, propria-mi frumusete."'

(Paulo Coelho - Alchimistul)

Povestea lacului ce se pierdea in ochii lui Narcis ni se intampla tuturor. Toti ne pierdem in niste ochii verzi, albastrii sau caprui.

Eu acum nu. Eu ma pierd in imaginea unor tenesi negrii, ce imi permit sa simt vibratia orasului.

Plecat am fost pentru multa vreme din societatea oamenilor normali.

Acum? Acum am revenit. Sunt un purtator de tenesi printre purtatori de bocanci ce ne calca sentimentele in pcioare. Din nestiinta, prostie, ura si rautate.

Am nervii incordati la maxim cand vad ca ranesc lumea din jurul meu fara sa vreau... si asta doare...

Roata se invarte in ambele sensuri. Daca pe mine m-a durut din cauza nehotararii unora, acum eu ranesc oameni cu nehotararea mea.

Am mereu aceeasi dilema sentimentala. Azi pam-pam, maine pam-pam, poimaine iarasi pam-pam. (pam-pam=2-3 vorbe cu o fata si apoi ma plictisesc).

"-Poate ca nu ai intalnit fata potrivita..." ce cliseu de rahat.

Poate ca am intalnit-o si sunt prea prost sa vad asta. Sau poate prea las.

Am observat ca lumea mai nou crede ca tot ce zboara se mananca. Asta nu este tocmai asa.

Incurajez oamenii care viseaza, caci si eu sunt unul din ei...dar unele vise trebuie temperate...

Eram dator cu o postare mai vesele si in seara asta chiar vroiam sa fac asta. Dar se pare ca inca nu pot...am prea multe rani de la bocancii altora.

Dar ranile mele se trateaza. Si pe voi nu ma razbun, doar va zambesc. Caci am invatat sa ies cu capul sus din orice.

Singura dilema? Oare stie cineva unde sunt acum? Nu sunt iubitor de check in, dar lumea stie unde sunt. Dar ma intreaba oare ce simt?

NU! Pentru ca nu le pasa. Oaminilor nu le pasa. Si cei ce imi cititi blogg-ul trebuie sa intelegeti ca degeaba il cititi daca nu simtiti ceea ce scrie pe el.

Degeaba "visati" daca nu stiti sa faceti diferenta dintre vise si paranoia.

Postarea asta doare, si nu doar pe mine. Ci pe toti aia care simt ceea ce scriu.

Si acum vreau sa revin la imaginea tenesilor negrii din carpa nenorocita si talpa de plastic ce ma alsa sa simt toate pietrele strazii.

As vrea sa fiu o fantoma pe strazile Constantei, dar cu tenesii in picioare. Caci nu vreau sa ma pierd de tot.

Si poate ca asta va fi ultima postare a mea. Caci imi este mult mai usor sa scriu in word decat aici. Pana la urma pentru ce? Ca sa generez fanatism? Ca lumea sa se uite la mine ca la o zdreanta?

Nu multumesc. La faza asta ce va pot spune? Multa sanatate in gura!

Voi vedea cum decurg lucrurile in timp...caci sexalcoolsipoezii este creatia mea din nimic si m-ar durea sa il inchid.

Dar poate ca asa ar fi mai bine. Caci pentru normalitate si faptul ca esti diferit nu iti ridica nimeni statuie.

Fanatismul a ridicat pe cruce multi oameni fara ca ei sa aiba vreo vina. Eu nu vreau asta.

Momentan vreau sa visez si sa ma pierd si eu in ochii cuiva...dar ai cui?

Ai mei. Caci vreau si eu sa vad ce simtea Lacul cand isi vedea propria frumusete in ochii lui Narcis...

Definitii

Ce este Romania?

ROMÂNÍE s. f. 1. (Înv.) Limba română. ◊ Expr. Pe românie = în românește, în limba română. 2. (În forma rumânie) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri); condiție de rumân; iobăgie. [Var.:rumâníe s. f.] – Român + suf. -ie.

Cam asta spune dex-ul. Definitia mea?

Definitia mea suna cam asa, e tara unde acum 16 m-am nascut. Locul unde traiesc si ma educ.

Defapt locul unde sufar cel mai mult...Caci societatea iti baga in cap idei mizere, iti pacaleste liberul arbitru cu promisiuni de bine. Mass-media este samponul cu care se spala creiere.

Sistemul e ala care isi arunca propriile victime in lac, vrem mai mult dar oferim putin. Vrem elevi perfecti dar avem profesori de 4.

Ma uit la oameni, la vecini. La vecinul de la 3 mai exact ce blesteama o proasta care defapt ii e nevasta...care il iubeste, ii spala si ii face in fiecare seara de mancare.

Somerii sunt aia de la 2. Doi absolventi de drept ce stau cu parintii lor ce se sting usor ingropati de timp si rate.

Pretexte sunt alea pe care baietii de la coltul blocului le folosesc zilnic sa mai traga ceva dupa ce au spus ca s-au lasat.

Tragedie este atunci cand stii ca ai fost revolutionar si ai ajutat tara sa iasa de sub tiranie prin sacrificiul de sine si al fratelui tau...si acum dupa o greseala iti umbla gandacii prin bucatarie si cu frigiderul bagat in revizie. Asta e vecinul de la parter.

Adolescenti sunt aia care beau, fumeaza si se simt high. Purtatori de masti, mancatori de cacat, ipocriti, neajutorati si poate neintelesi.

Batranii sunt aia care fug dupa locuri in autobuz sa stea jos, caci timpul nu a avut mila de ei.

Nebuni sunt aia care simt ca mine.

Oameni diferiti? ce-i care imi citesc si inteleg bloggul.

Succes ai atunci cand toti te pupa in cur si te barfesc pe la colturi. Dar bogat? Bogat esti atunci cand esti mandru de ce lasi in urma.

Fericire? Ceea ce simt eu cand ma uit in ochii persoanelor dragi si simt ca imi tranzmit caldura si dragoste.

Antidepresivele? Sunt cacaturile alea de pastile pe care le luam unii din noi ca sa se simta mai bine.

Cluburile? Locurile unde cica ne distram. Dar mergem acolo doar ca sa bem, sa fumam si sa agatam fete...cica.

Vocabularul obscen este cel care iti ofera destule puli ca sa le bagi in multi si multe. Frustrarea este ceea ce simti cand trebuie sa o iei de la capat in fiecare zi in aceleasi conditii mizere.

Geniul clasei este baiatul ala pe care il consideram aschilopat, retardat si de neintegrat. Cand defapt el merita tot respectul.

Cartierul tau, locul unde iti permiti sa fi sef.

Nu pot sa scriu mai mult, desi as vrea. Dar deja am doare inima gandindu-ma ca am ponit de la cuvantul "Romania"...un roman este acela care rade in fata mortii, care traieste cu mandrie amintirile zilelor din decembrie 89, si ii comemoreaza pe mineri asa cum se cade...primii grafferi care au scris cu carbune pe un perete "Sugi pula Domn Sef! semnat baietii pusi pe glume."

Ma gandesc acum ca adca nu incep sa iau amsuri o sa ajung ca unul din vecinii mei...Viata e grea, o numim "de cacat". Dam vina deobicei pe karma si pe noroc sau ghinion. Il blestemam pe Dumnezeu ca nu ne-a dat bani si femei sau note mari in teste. Noi vrem multe dar nu facem nimic pentru ele.

Generam doar durere, ura, panica si in proportii mici frumosul. Parca am inebunit, parca nu mai stim ce este bine si ce este rau.

Universul deja nu ne mai vrea si unii din noi o sa fie victime colaterale...

Strada mea

Se lasa seara si ma indrept cu pasi repezi spre casa. Merg pe aceeasi strada de ani buni, fascinat de aceleasi lucruri mereu.

Stelele ce odinioara se vedeau din fata blocului, scum sunt acoperite de niste blocuri urate si triste construite de cateva luni.

Ma fscineaza faptul ca vad oameni care intra la mine in bloc in diverse apartamente. Teoretic imi sunt vecin si tot teoretic ar trebui sa ii salut. Dar nu ii cunosc. Oamenii vin si pleaca foarte repede aici.

Ma uit la strada ingusta din fata blocului meu. Ma uit la biserica mare si urata din fata mea.

Plec incet pe strada mea, caci asa imi place sa ii spun, scarbit de imaginea trista ce am vazut-o.

Merg sa ma plimb putin, caci simt nevoia de aer. Scot o tigara si o aprind.

Ma uit la gropile strazii si imi amintesc cate cazaturi am luat din cauza lor. Acum...acum sunt astupate si odata cu ele s-au ingropat si din amintirile mele.

Ii spun strada mea fiindca ea face parte din mine. Mereu cand am fost suparat m-am plimbat pe ea si mi-am revenit. Mereu m-a dus acasa, mereu cand mi-a fost rau de la prea multa bautura am vomat pe ea.

Ea a fost mereu alaturi de mine.

Sunt putin uluit de aiurelile pe care le debitez, de penibilul pe care il provoaca un elogiu adus strazii, dar eu asta simt momentan.

Trec pe langa o scara de bloc, unde erau cativa baieti pe care ii stiu. Ma saluta, ii salut, ma cheama la o sticla dar ii refuz. Incerc sa ma las si sa ma tin de promisiuni.

Ei imi spun ca sunt bulangiu ca nu stau la o caterinca. Dar nu ii iau in seama.

Felinarele lumineaza extrem de slab si alunec pe o sticla. Ajung la garaje, loc plin de amintiri...

Ma asez pe o piatra si incerc sa-mi amintesc numele tuturor fetelor de care m-am indragostit aici. Nu-mi amintesc nici macar jumatate.

"-Esti nesimtit?" cam asta ar fi intrebarea. Nu, nu sunt nesimtit. Doar ca au fost prea multe si pe unele le-am uitat....

Plec iarasi, inainte sa cad in melancolie.

Vreau plaja. Ma urc in taxi si demarez in tromba spre mare.

Ajung la Cazino si merg pe plaja. Drumul cu taxi-ul nici nu l-am simtit. M-am gandit mereu a mirosul marii ce-mi da o stare de liniste si ma face sa visez mereu.

Sunt dependent de vise, dar nu dinalea de la magazin. Sunt dependent de imaginatia mea, ce ma trage in alte lumi mereu. De faptul ca intins pe nisip pot vorbi cu marea. Este o fata foarte frumoasa, ce ma accepta asa cum sunt.

Si ma asez pe nisip si o vad. Merge atat de lin incat nu ridica nisipul. Are sandalele in mana si o rochie turcoaz.

Parul este prins in codite ciudate o parte si o parte lasat liber...se aseaza langa mine si imi zambeste cald. Nu ma pot satura de ochii ei albastrii. Se aseaza langa mine si imi spune ca nu are chef de vorba.

Ma ia de mana si ma trage cu ea in apa. Se duce in larg si eu dupa ea, si...

Si ma trezeste un gardian nenorocit. Zice ca ma bate daca ma mai prind pe acolo.

Plec spre casa, ii spun taximetristului sa ma lase mai departe de casa. Trebuie sa ma mai plimb putin.

Mai fumez o tigara si mai arunc o privire spre biserica...imi fac o cruce apoi intru.

Ma intind in pat. Nici nu mai stiu de ce am iesit. Scot capul pe geam si aud cum strada imi sopteste "Somn usor, te-ai regasit..."

Inedit

Numai ganduri, peste ganduri, peste ganduri. Apa rece ce curge din dush ma trezeste...Ma doare glezna. Mor de durere...ies din baie cu hainele ude. Acum realizez ca am facut dus imbracat. Dar oare ce s-a intamplat?

Stiu ca acum dansam pe "No woman no cry..." intr-o bodega apoi nimic.

Glezna este super umflata, abia am reusit sa ma descalt. Imi arunc hainele ude si caut cu disperare unele uscate. Deodata imi trece pe sira spinarii un fior rece...ma uit in spate si o vad. Este chiar ea, fata aceea misterioasa cu care am vorbit in curtea bisericii.

Placut surprins sa o revad si rusinat de tinuta mea, ma uit cateva secunde la ea si ii spun "Buna, ce cauti aici?"

"Am venit sa-ti aduc niste haine uscate (si-mi intinde un tricou si o pereche de bermude)"

Iau haine si incep sa ma imbrac, mirat de gest ii spun "Iti foarte multumesc pentru haine...ai putea sa..."

"Sa iti spun ce s-a intamplat in seara asta?( ma intrerupe ea)

"Da. De ce am glezna umflata? De ce sunt ud din cap pana in pcioare? Si mai rau de ce nu imi amintesc nimic?"

Un ras isteric o bufneste. Are un gropite si alunita pe buza superioara. Abia acum am observat.

"Ahh, Octavian cat poti fi de dragut si inocent. Normal prostule ca nu-ti mai amintesti nimic. In seara asta ai fost tot timpul cu mine. Ne-am plimbat prin parc, caci mi-ai spus ca te-ai saturat de cafenele si baruri, chiar daca te-am "rapit" dintr-unul, apoi pe plaja. Aproape de valuri mi-ai spus ca te simti liber in sfarsit. Am alergat pe plaja si am vorbit aiurea pana la 3. Glezna te doare pentru ca te ai impiedicat si ai cazut peste mine cand alergam pe nisip."

"Imi pare rau. Te-am lovit?"

"Da." si imi arata o vanataie de pe mana. Singura. Ea era parca neatinsa de nimic, nici macar de soare caci avea pielea de un alb imaculat.

"Dar nu ma doare prea tare. Caci ai cazut atat de frumos incat ne-am rostogolit cativa metrii. Si te-am vazut razand sincer, fara sa te fortezi. Si ne-am sarutat...deasta nu-ti mai amintesti nimic, caci nu te pot lasa sa suferi."

"Dar nu sufar. Amintirile nu ma mai fac sa sufar. Vreau sa ma lasi sa-mi amintesc. Vreau sa stiu ce s-a intamplat dupa."

"Ne-a prins ploaia si ne-am plimbat prin centru. Deasta esti ud. Mi-ai spus ca ploaia te linisteste si te face sa simti ca plutesti. Apoi am fost la o scara de bloc unde am fumat o tigara. Iti era frig, incepusei sa tremuri si te-am luat in brate. Atat de tare aveai nevoie de o imbratisare incat te-ai cuibarit bine de tot in bratele mele si nu m-ai lasat sa-ti dau drumul. Cu greu te-am convins sa ne urcam in taxi si sa mergem acasa."

Imi arunca o ciocolata cu lapte.

"Mananca, stiu ca vrei."

Are dreptate, simt nevoia de dulce. Dar nu asa intens ca de obicei. Ma asez pe pat si incep sa mananc.

Ea se tot uita la mine. Si deodata ii spun "Tu cred ca mi-ai promis ceva in seara asta, nu?"

"Da, ti-am promis ca o sa prindem rasaritul impreuna...apoi voi pleca si un timp nu ma vei mai vedea."

"De ce? Eu nu vreau sa pleci, ma simt atat de bine cu tine. Ma simt iubit, nu ma mai simt singur. Ma simt increzator."

"Octavian, eu mi-am terminat treaba, sunt mandra de ce ai devenit. Maine nu-ti vei mai amintii nimic. Profita de clipele astea."

Ma reped spre ea si o iau repede in brate. O pup pe obraz apoi ma duc sa pun muzica. Vreau sa dansez. Si am dansat. Apoi ne-am batut cu pernele, ne-am gadilat si am spus glume seci la care radeam isteric. La 5 si jumatate ne-am aprins o tigare si stateam pe balcon uitandu-ne la rasarit.

"As vrea sa nu pleci, as vrea sa ramai mereu aici."

"Eu as vrea sa ma saruti..." si sare pe mine si ma saruta puternic. Apoi o patura neagra imi apare in fata ochilor si adorm.

Cand am deschis ochii ea deja plecase. Ma facuse sa uit toata seara, mai putin ultimul sarut...

Fara Cuvinte

Indiferenta, plictiseala, bunavoie, extaz, frica de nou, oboseala, somn putin, barfe, tristete, fericire, ganduri de sarte, motivatie, incredere, mandrie, rasete, munte, noroi, liniste, frig, cald, sentimente ciudate ne intanlnite pana atunci, depasirea conditiei, exces de energizant si tutun, lacrimi, 7 zile...Acum mi se pare putin. Desi imi era dor de Constanta. Imi era dor de mirosul marii, de agitatia de aici si de luminile orbitoare...

Imi era dor de tastatura si scaunul de acasa, de pagina asta web ce ma lasa sa visez in voie.

M-am schimbat. Cum? Nu stiu si nici nu vreau. Sau poate ca nu m-am schimbat. Poate ca am dat jos inca o masca si am pus alta. Sunt prea obosit ca sa dau un raspuns exact.

Ceea ce pot spune cu certitudine este ca uneori caracterul omenesc te poate lasa fara cuvinte. Am patit asta. Stiu ca multi ar fi tentati acum sa creada ca mi s-a intamplat ceva rau, ca poate cineva mi-a tras o teapa. NU. Am vazut doar cum se manifesta bunatatea la alti oameni in alte parti ale tarii.

Eu, un mare orgolios si un iubitor al ironiilor am fost lasat mut de niste oameni simplu ptr care o haina de firma sau un parfum scump nu inseamna nimic.

Am vazut cum valoarile sufletesti sunt apreciate cu adevarat. Cum buna crestere valoreaza mai mult decat niste bani.

Mi-am redescoperit vointa, ambitia si curajul. M-am trezit.

In varf de munte am regasit un eu ascuns, acoperit de sentimente si idei ce nu-mi apartineau, plin de rani si orbit de setea de razbunare...caci atunci cand esti obijnuit sa fi ranit, obijnuiesti si vrei sa ranesti.

Cam atat pot eu azi sa scriu, caci in ultimile 48 de ore am dormit 6 sau 7. Azi n-am putut sa visez. Sincer sa fiu, nici nu am avut nevoie. Muntele m-a facut sa traiesc un vis in realitate...

3 regi

Te intrebi de ce ma port asa? Pai deja imi vad viitorul transformat in scrum...scrum presarat intr-o sticla aruncata pe mare.

Poate cineva ma va gasi candva...Poate cine stie setea mea de putere, de afirmare si de a face rau oamenilor se va potolii. De ceva timp le ascund, ma scufund in sticle goale si chistoace murdare.

Asternuturile mele sunt patate de pacatele zilnice ce ma fac sa-mi pierd echilibrul...sau poate am baut prea mult...

In starea asta de visator ma gandesc la o triada. La 3 regi ce ar putea sa conduca o tara, o armata sau o revolutie.

Eu sunt unul din ei...Viata mea se imparte intre adevar si dreptate, minciuna si deziluzie, adevar si provocare. Poate ca ce-ti spun azi nu este valabil si maine. Sunt ca nasul iti fac o oferta de nerefuzat.

Mi-e scarba de sistem, mi-e scarba de oamenii care se fac ca muncesc. Eu muncesc 12 ore pe zi... Ce fac? Ma gandesc cum sa scriu ceva, ma documentez, am grija de ai mei caci daca nu o fac eu cine sa o faca?

Presiunea este mare, aproape ca cedez...dar am realizat ca sunt atat de puternic incat un simplu"Bravoo! mergi inainte!" pe care te doare gura sa il zici ma face sa merg inainte. Dar sunt oameni(putini la numar) care imi spun asta. Pentru ei merg inainte, pentru ei scriu, pentru ei vreau o tara mai buna.

Vreau ca peste ani copilul meu sa nu gaseasca droguri in magazine, sau tigari ieftine si bautura de 2 lei usor de cumparat. Nu vreau ca el sa repete greselile mele sau sa faca altele mai mari.

Nu vreau ca el sa se gandeasca la sinucidere asa cum am facut-o eu...Vreau ca el sa fie ceea ce eu nu pot sa fiu...un copil normal. Nu vreau ca el sa fie singur la joaca si singurul care cand vede o fata sa nu se gandeasca la sex...Poate copiii celor 2 frati ai mei vor fi ca el. 3 regi, 3 oameni cu acelasi sentiment...

Acum totul doare, dar o sa plec caci sunt obosit si vreau sa las fiorul asta afara....

Declin

Asta cred ca va fi scrisoarea mea catre Dumnezeu, pe care sper sa o citeasca.

Sunt vicitima colaterala in razboiul purtat de mediocrii din jurul meu. N-am crezut ca o sa ma afecteze atat de tare actiunile unor oameni care cumpara democratie cu miros de latrine. De ce a trebuit sa-i iei 25% din salariu mamei mele? Poate acum as avea nevoie de hartiile alea nenorocite. De ce ma intereseaza pe mine ca tu nu stii sa vorbesti si totusi esti un mare conducator? De ce ma intereseaza pe mine conflictele voastre banale in care sunteti in stare sa va jupuiti? Pentru ce? Pentru o gluma proasta, pentru o decizie gresita?

O sa vina o zi in care ar trebui sa platiti si nu o sa va placa. Eu sunt linistit gandindu-ma la viitor. Voi? Mdea, cred ca si voi...Barabas liber si Iisus pe cruce...

Ai cuie in maini de fraier Iisuse, caci acum in anul 2011, in Romania, defapt peste tot, noi fii tai suferim de saracie, ipocrizie, prostie si inca 120 de mii de boli nedescoperite sau ascunse.

Liberul arbitru este prostit cu zile mai senine, mai dulci ca mierea de albine. CACAT, mancat cu polonicul. Orice zi este o oportunitate de a distruge intelecte, de a manipula masele de oameni prin televizor. Eu exist pentru ca rezist. Dar cat? Cat sa mai suport atata mizerie si batjcoura?

Evit sa deschid televizorul. Si cand il deschid dupa 10-15 minute il inchid la loc. Presa nu o mai citesc si acum ma scarbeste amintirea dorintei de a devenii jurnalist.

Fiecare zi pentru unii este o noua sansa de a critica ceva ce nu inteleg. Sexalcoolsipoezii.blogspot.com nu este facut pentru bani. Este facut pentru mine si pentru ca asa simt eu. Si in fiecare zi imi vine sa-l sterg, sa las balta tot ce am reusit sa fac intr-un an si jumatate aproape. Dar nu o fac. Nu am curajul sa-i dezamagesc pe acei oameni care m-au laudat fie si din simpla politete dar si pe aceea care mi-au adus critici PERTINENTE.

As vrea ca cei ce imi citesc blogg-ul, destul de putini, cred, sa inteleaga ca uneori sunt mari diferente intr-e narator si autor. Asta nu pentru ca sunt ipocrit, ci pentru ca reusesc sa transpun si sa gandesc niste idei in asa fel incat sa nu semene cu ce as gandi eu defapt.

De ce? Pentru ca vreau sa te surprind, pentru ca vreau sa fiu diferit, vreau sa fiu eu. Nu mai vreau sa port o masca, desi sunt fortat de asta. Si culmea nu anturajul ma forteaza sa port o masca. Ci persoanele noi pe care le cunosc, uneori chiar familia ce vrea sa faca din mine o "usa de biserica", un intelectual notoriu ce in 3 luni va rescrie legile fizicii. Poate legile nescrise ale lui Bachus dar in rest nimic.

Vremea de afara ma deprima grav.

Ar trebui sa fiu fericit. Nu am nimic de facut, este vara, este vacanta. Este pe dracu!

Sunt atat de scarbit de oameni incat nici macar nu mai imi vine sa ies pe strada. Nu pot sa cumpar un suc fara sa primesc o privire ciudata si un gand de genu "Uite-l si pe pamfletul asta isi cumpara suc..." poate o sa credeti ca exagerez, dar nu o fac. Sunt lucruri care mi se intampla mie in viata mea cotidiana, super amuzanta si plina de vise.

Am fost la biserica, sa dau un acatist si sa-Ti mai vizitez casa de pe pamant. N-am vazut nimic special...Vii cu vinul, mortii cu mortii lor si preotii cu hotii. Unul din ei a venit si m-a luat la vorba, a inceput sa predice invataturile Tale. La un momentdat imi dadea si sfaturi despre cum ar trebui sa scriu si ce ar trebui sa fac. Adevarul e ca eu nu vreau sa ma schimb si defapt eu nu pot scrie un final fericit...

Acum stau si imi fumez creierii, ma las dominat de nicotina, gudron si ate prostii ca sa rezist crizelor de nervi ce ma apuca fara motiv. Echilibrul care am crezut ca il am vad ca s-a pierdut. Am obosit. Doamne, am obosit!

Negru

"Un piept curbat de tuse, cu sange in batista" apare de dupa coltul strazi intunecate. Purtand un palton gri si zdrenteros, o palarie neagra prafuita, sunt eu uitandu-ma in vitrina unui anticar inchis. Ma plimb prin ploaia seaca si enervanta ce ma uda, sperand parca totusi ca ma va spala de pacate. Nu uit sa ma inchin cand trec pe langa biserica si indrept ochii spre Tatal Ceresc intrebandu-l parca de ce a mai pictat lumea in culori vi si minunate pe care noi le umplem de negru si alb. Daca il faceai direct gri poate nu mai vedeam jegul ce-l inhalam la fiecare gura de aer de care avem atata nevoie. Natura moare. Pamantul parca nu ne mai vrea. Dezastrele astea de care suntem atat de speriati ne apartin. Pamantul sfant ce ni l-ai oferit e plin de vampiri ce-i sug sangele ca sa-si hraneasca robotii ce vor sa ne corupa, si incearca sa ne educe in stilul lor materialist si prostesc. Banu conduce. Ne gandim la bani, ne inchinam la bani. Copiii ce se nasc carunti pasesc desculti pe cioburi si jar incins pe un drum anevoios plin de piedici. Ei nu stiu ca sunt amanetati dinainte de nastere. Hartiile cu chipurile lui Enescu, Iorga, Grigorescu, Eminescu si Vlaicu ne stabilesc locul in societate. Ne stabilesc felul in care oamenii se uita la noi. Prefer sa ma ridicati pe cruce decat sa ma mai judecati dupa niste simple hartii. Prefer ca eu sa fiu altfel si ca lumea sa se uite urat la mine cum incerc sa predic in jurul meu mentalitatea mea eficienta, dar totusi atat de urata de oameni, in care sistemul de valori al unei persoane sa primeze. Am devenit sincer cu mine. Acum accept realitatea, dar totusi incerc ca un nebun sa o schimb. Poate ca traiesc in lumea mea paralela "condusa de interlopi" (spuse ale celui mai mare critic al meu) si in care visele sunt permise decat sa orbecaiesc in negrul lumii reale in care ma impiedic de indolenta, prostie, nepasare si ipocrizie. Ma bucur de fiecare seara in fata calculatorului in care pot da frau liber imaginatiei si eului meu scriitoresc(mediocru de atfel) descarcandu-ma de problemele cotidiene. Vreau sa sparg vitrina anticarului caci dupa ea se afla o carte cu coperta veche pe care scrie "Plumb". As vrea sa citesc acum putin din versurile Bacoviene apoi sa pun cartea la loc si dintr-un pocnit din degete sa repar vitrina. Dar plec. Plec incet spre casa ingandurat si poate speriat de ce urmeaza maine. In fata blocului zacea mort de beat un om al strazii. In dreapta lui o sticla de coniac goala si o icoana asezata pe o biblie. "Crestin...Noapte buna!".

Aroma de cafea

Este 6 fara un sfert dimineata. Cred ca am dormit cam 5 minute in seara asta. Lipsa somnului si a chefului de a sta pe o canapea rigida si rece ma face sa incerc sa scriu.

A trecut exact o saptamana de cand am luat vacanta dar eu nu simt asta. Nu simt ca e vara. Poate doar simplul fapt ca in exact 30 de zile de acum voi sarbatorii 16 ani de viata.

Inca nu simt bucuria verii. Nu simt cum razele soarele imi coloreaza pielea alba. Nu simt nimic.

Astept o cafea cu lapte pe stomacul gol, poate...poate ma trezesc din amorteala asta morbida in care ma aflu acum.

Ma gandesc si incerc sa gasesc un cuvant care sa ma defineasca in acest moment. Haos, cred ca asta este cel mai potrivit cuvant. Sunt nedormit de zile insir.

Un vinovat? Cred ca regimul nesanatos al meu de viata si...si nu stiu parca mai este ceva. Ceva ce ma tulbura, nu stiu exact ce. Nu-mi prea pot da seama. Am crezut ca in scurta vacanta pe care mi-am luat-o am reusit sa-mi gasesc un echilibru. Dar poate nu este vorba de un echilibru, poate "karma" vrea sa nu fie liniste in jurul meu. Poate ca daca voi incepe sa cred si in "moksha" ma voi reincarna in trupul unui calugar linistit.

Ca o incheiere seaca, ma duc sa incerc sa dorm , caci m-am plictisit la calculator , macar o ora ar fi bine sa dormitez si eu. Dar e greu sa dormi pe o canapea tare acoperita pe jumate de un shau...

Inca o gluma proasta

-Sti...mi-a iesit o analiza proasta.

-Si ce? Acum o sa incetezi sa traiesti, sa speri, sa zambesti? O sa stai in casa izolata de lume? Pentru ce?

-Pai...

-Pai ce? Iti zic eu,"pai nimic" caci eu nu te las sa fi asa...

Si plec trantind usa de la bucatarie.

Las o imagine in urma, un tablou trist al unei mame plangand dar in acelasi timp zambind fiind mandra de copilul ce l-a crescut. Se pare totusi ca puiul de drac a crescut, poate ca s-a mai maturizat.

Ma pun in pat usor, uitandu-ma pe peretii goi ai camerei mele. Pereti pe care adesea cand sunt trist ii pictez cu vise.

Am devenit un visator cu plumb in ochii in momentul in care a trebuit sa platesc pentru pacatele-mi savarsite de alungul timpului.

Sfera asta vicioasa in care ma invart de ceva timp fara coordonate clare ma seaca de puteri.

Sunt acum alaturi de cea care a fost langa mine atunci cand am lasat capul jos, atunci cand mi-am pierdut speranta ea a regasit-o pentru mine. Sunt puternic pentru cea care a fost la randul ei puternica pentru mine.

Alaturi de ea trebuie sa inving tenebrele unei boli, ale unei societati in care medicii iti spun cu zambetul pe buze ca esti ok cand defapt tu nu esti.

Nepasarea lor ma irita si ma face sa cred ca sunt o virgula intr-un banc sec spus de ei ca o gluma buna.

Ce e de spus? Ce e de facut? Ma intreb putin dezorientat si speriat de responsabilitatea pe care trebuie sa mi-o asum. Am fugit atata timp de responsabilitati, dar abia acum am realizat ca fug ca un caine in jurul cozii...

Stropii de lumina ce imi joaca pe retina umeda ma fac sa tresar din pat si sa ma trezesc indeajuns cat sa iau o decizie inevitabila. Acea decizie pe care trebuie sa o ia orice cauza pierduta in drumul spre reabilitare.

Este greu ca trebuie sa ne gandim si la altii...dar poate ca asta este diferit la mine. Poate pentru asta Dumnezeu m-a lovit de atatea ori si eu ca un las prost ce sunt am fugit si nu am inteles.

Tot ce vreau acum este liniste. Si in acest moment sunt dispus sa fac orice pentru ea.

Visele au dat verdictul

Acum ceva ani, intr-o noapte seaca de inceput de iunie stateam intins pe iarba din curtea bisericii din fata blocului. Ca un mare pacatos ce sunt pornisem intr-o calatorie spirituala spre un eu linistit . Ma uitam fascinat cum se imprastie fumul in jurul meu asteptand parca sa gasesc raspunsurile la intrebarile ce ma macinau "Oare ce caut eu aici?", "Ce rol am eu in aceasta piesa de teatru extrem de slaba?". Atunci vine ea. O fata blonda, imbracata intr-o rochie alba, in picioarele goale, cu niste ochii verzi, cu un secret intins pe buze. Paseste usor catre mine cu o ceata densa de mister ce o inconjura. Ajunge in dreptul meu si imi spune "Ai un foc?". Amuzat de penibilul situatiei ii intind o bricheta. Cred ca orice preot ar turba sa vada 2 copii ai Domnului pangarind locul sfant cu dependenta de necurat, de nicotina si gudron. In cele din urma fata se aseaza langa mine fara sa spuna un cuvant. Mirat si poate putin iritat de gestul ei ii spun"Cine esti?Si de ce imi strici linistea?"."Hmm! Octavian cum poti sa spui asa ceva?doar sti ca eu nu am nume si ca nu-ti stric linistea." imi replica ea amuzata. Raspunsul ei m-a tulburat. Daca stiam ca nu are nume inseamna ca o mai vazusem, dar totusi chipul ei nu-mi era cunoscut. Raman blocat cateva secunde apoi o intreb "Ne cunoastem?".

"Da Octavian,ne cunoastem. Ne vedem zilnic, caci eu nu am nume, n-am adresa si tu nu trebuie sa-mi stii numarul. Eu sunt cine vrei tu. Ma vezi in fiecare fata, in fiecare te iubesc si in fiecare zambet al persoanelor pe care le faci fericite, in fiecare reusita a ta. Eu sunt chintesenta ta."

Ciudat, fata nu prea era genul meu, dar cine mai era? Asa ca incerc sa ma impac cu gandul ca ea este "chintesenta mea" si chiar incerc sa profit intreband-o "Daca tu tot reprezinti al cincelea element, ceea ce este esential ar trebui sa stii sa-mi spui care este rolul meu in piesa asta slaba de teatru,nu?"

"Da stiu ce rol ai tu..." se opreste putin muscandu-si buza asteptand parca zambetul de pe fata mea."...dar asta nu inseamna ca iti voi spune." si se arunca imediat peste mine. Vad o lumina. Ma trezesc sub apa cu ea langa mine. Nu suntem singuri, mai vad oameni. Simt ca nu-mi mai pot tine respiratia, am sa ma inec...ba nu, pot sa respir sub apa. Ma trage de mana si incepem o asa zisa plimbare pe langa niste oameni ce trec prin toate simtirile. Ura, tristete, indiferenta, indolenta, dragoste, fericire, satisfactie. Ne oprim langa un adolescent al carui orgoliu imens ii umbreste calitatile de om, il impiedica sa creasca si il face sa fie singur. "Fie ca imaginea asta sa te bantuie Octavian!".

Ma trezesc in patul meu, in camera mea...dar eram ud. Eram ud fleasca. Iar pe mana mea era ceva scris, aproape sters de la apa " A somnium est praenuntiantis Dei, inteligere conatur!"

Speriat, merg sa ma usuc, citatul mi s-a sters de pe mana dar mi-a ramas intiparit in minte si dupa lungi cercetari am reusit sa-l traduc.

"Un vis este un dar de la Dumnezeu, incearca sa-l intelegi!"

Visele au dat verdictul

Utima oara

Azi iti jur ca a fost ultima oara cand m-am gandit la tine.Tu acum esti pe altundeva facand altceva cu altcineva.Iar eu,am fost altundeva,cu altcineva,facand altceva.Ce pot spune....

Eu m-am ridicat de acolo de jos,unde m-ai lasat tu.Azi m-am hotarat...Ma apuc sa scriu,in adevaratul sens al cuvantului caci ce am facut pana acum a fost o joaca.Nu-mi pasa daca o sa cotesti ceva scris de mine.Defapt chiar te rog sa nu o faci.Si nu doar pe tine te rog asta.Ci pe toti,pentru ca asa ar fi mai usor pentru mine,un blogger mediocru ce scrie doar ca sa se elibereze si ca se plictiseste.As vrea sa nu mai am presiunea asta nenorocita asupra mea.Va respect ca-mi spuneti cand va place,dar va urasc cand veniti la mine cu sintagme fumate de genu"Frate,scriiiiii prea prea jmecher.:X",sau"Ba esti jmecher."si cand va intreb de ce pula mea sunt asa de jmecher voi o dati cotita.As prefera sincer sa ma injurati cand nu va place ceva,adica m-am plictisit sa ma tot uit pe postari mai vechi si sa-mi dau seama ce penibil sunt uneori si voi sa continuati sa-mi spuneti

"Frate esti jmecher."

Sincer,momentan chestiile astea nu ma incalzesc cu nimic.De aceea voi lua o pauza de la scris.

De ce?Simplu,vreau sa treaca o perioada in care sa invat,sa ma documentez despre cum e cu adevarat sa fi un scriitor.Aseara am citit pe net despre un anumit autor,considerat de foarte multa lume un geniu.Este vorba de un autor brazilian,laureat al premiului Nobel pentru literatura.Un om perseverent si increzator in visul lui.

Am citit 5 pagini dintr-o carte oarecare si m-am simtit de tot rahatul gandindu-ma ca poate candva voi ajunge si eu ca el.Acum am sa bag o replica tampita."Mai e timp..."si tocmai deasta ma voi alsa o vreme de bloggereala si ma voi apuca de invatat.Sper sa ma tin si de cuvant.

Apropo!Daca dupa ce citesti asta si incepi sa ma injuri la modul cel mai rau,inseamna ca te simti printre tinte.

Iti dau un sfat....Fa-mi ceva!

Am nevoie de o floare

24.07.1995,este ziua din care am ales sa ma nasc,sa traiesc si probabil sa mor in generatia "floare".

Totul se invarte in jurul florilor in aceasta generatie.Daca esti fata ai 2 variante.Prima:sa primesti o floare de la un baiat care te place.Aici ai alte 2 variante:poate fi cel pe care-l placi sau nu.

A 2 a varianta:sa-ti cumperi o floare.Culoarea si parfumul ei iti poate aduce un zambet pe buze.

Daca esti baiat n-ai 2 variante,pentru ca urasti florile.Dar totusi trebuie sa le cumperi.Florile sunt cel mai accesibil cadou.De 8 martie ii dai flori mamei,la ziua ei de nastere ii dai flori,bunicii ii dai flori cand iti mai amintesti ca traieste sau ca trebuie sa iei bani de la ea,cand iti place de o fata ii cumperi o floare si ii spui"Te quero mucho in bat!"[am vazut faza asta penibila intr-o telenovela=))))))].

Cand mai cresti ai 2 variante.Prima:sa dai de celelalte "flori" si a2a:sa nu dai peste nicio floare.Daca alegi prima varianta,incepi sa realizezi in ce tara de cacat traiesti,cu o societate mizera in care trebuie sa porti o masca zilnic ca sa fi acceptat intr-un grup de retardati pe care nici macar nu-i placi,dar cu care crezi ca ai multe in comun.Descoperi miscarea "Rasta",asta daca nu esti un iubitor de "Salam" si incepi sa te crezi urmatorul Bob Marley cantand refrenul singurei melodii pe care o cunosti(Bad Boys).Incepi sa iei masa ca un adevarat iubitor al lui"Jah Jah Deh Deh",ea constand in ciuperci mexicane,m1,LSD,maria si tot felul de cacaturi si ajungi la 30 de ani cu creierii praf si vrand sa dai timpul inapoi,asta desigur daca nu te apuci de ace si iei o supradoza si te-ai dus sa-L saluti pe Iisus.

Bine,poti realiza in ce tara de cacat traiesti si fara sa descopri celelalte flori.Pentru ca este atata mancatorie,demagogie,prostie,incompetenta si sa zic asa"coruptie"(un termen relativ deoarece la noi cotele de coruptie ating limite inimaginabile),incat se observa cu ochiul liber de la inaltimea domnului Boc.

M-am uitat zilele trecute la acea cutiuta magica cu imagini numita televizor,pe un post local,unde am vazut ceva ce m-a lasat interzis.In Romania se cere o adeverinta,de la o institutie dezafiliata de 2 ani si 7 luni.GENIAL!!!!!"Land of Choice".

Cred ca a fost singura emisiune interesanta de la televizor in ultimii 2 ani si 7 luni,in rest numai scandaluri de 2 lei,jigniri aiurea in tramvai si multe alte chestii normale.

Copii din ziua de azi sunt educati de televizor.Dupa generatia"florilor" va urma generatia"OTV" care oricum si-a pus amprenta si in generatia mea.Cautam senzationalul in orice.Defapt as cam lua o pauza acum ca o tot caut pe "Elodia" si cred ca este la mine in gradina.

NU!Nu este la mine in gradina...si nici nu ma intereseaza unde este!

Pe mine ma intereseaza doar faptul ca stiu ca nu sunt singurul din generatia"florilor",singurul "florist"care vrea sa dea foc "florilor Haului".Si ii am cu mine pe baietii mei.Niste "floristi" ce-si cumpara zambile asteptand zile mai dulci ca mierea de albine,problema este ca baietilor le este foame si au si arme.

Vreme de demult

Azi mi-a sunat telefonul de 2 ori.M-a sunat un numar din strainatate.Cred ca era Cornel...fratele meu din Madrid.Nu ne-am mai vazut din vara.Acum incerc sa-mi amintesc cand am vorbit ultima data cu el...cred ca acum 2 luni pe mess.Incerc sa sun...intra robotul.Mortii masii de cartela idioata...Pe mess nu e on,nici pe facebook.Probabil ii e dor de mine,de cartier si de oras.Ca el sunt multi.Imi amintesc cum era cand ne strangeam la fotbal in curte la "10" .Verile erau ale noastre. Tin minte ca faceam orice ca sa stam cu baietii mari la scara.Tin minte ca odata am batut vreo 3 tigani ca sa pot sa glumesc si sa sparg seminte cu ei.Acum?Mai sunt 2-3 care mai beau pe la scara... ii mai vad si ii salut,uneori mai stau cu ei.Dar nimic nu mai e la fel,nici berea si nici semintele.Toti sunt sictiriti de probleme si de munca.Sunt printre mezinii cartierului,tanar licean,in culmea prospetimii fizice si mintale...Dar deseori cand trec pe stradutele din jurul blocului imi amintesc de vremurile de demult si mi se taie picioarele,gandurile imi zboara departe si amintirile imi vin in minte.Aveam locul nostru special"Locul Fermecat" unde se intamplau magiile gen.Prima dragoste,primul sarut,prima tigare fumata,prima doza de bere bauta(implicit prima betie).Eram tampiti.N-am sa uit niciodata cand m-am ascuns de politie intr-un boschete... cand a scos un amic"vipera" la o baba...Vremuri de demult.Acum ma gandesc ca trecutul era tare dar prezentul trist.As vrea sa vorbesc cu Cornel si sa-i spun ca totul s-a schimbat.Ca stateam pana seara tarziu afara atunci,acum nici macar nu ne mai vedem...Inainte cand aveam o tigara o imparteam,acum am 2 si n-am cu cine sa le impart...

Valium

O pastila,2 pastile,3 pastile...20 de pastile.Nu simt nimic.Zici ca am luat vitamine.Ma apuc sa citesc o carte.Dar de ce vad alfabetul negru?Literele rad de mine.Carte idioata...Vine surioara mea mai mica la mine,si ma intreaba"Iti place ce am desenat?".A desenat un dragon,care a inceput sa cante "Specii".I-am zis ca da,fericit de versurile ascultate.Mama ma trimite sa cumpar paine.Merg peste drum.De obicei drum scurt dar azi am impresia ca e mai departe si incep sa fug.Si fug...kilometrii intregi ca Rocky Balboua.Ajung imediat la magazin.Cumpar paine si ma intorc.Pe scari m-am batut cu 20 de vrajitoare.Frate e deja prea,prea mult!!

Ma bag in pat.Si tot astept sa-si faca pastilele efectul.Deschid televizorul.Numai maimute si porci. Maimutele sunt baza.Au banane in mana si fundul rosu.[=)))))]

Inchid imediat televizorul,apoi ma duc la calculator.Incerc sa dau de "Barbie" pe facebook.Dar dau de niste proastea,asa ca "Barbie" daca citesti asta da-mi un "beep".

E asa de plictisitoare seara asta.

Incep sa ma doara dintii.Imi vine sa-i scot.Dar probabil ca asa cum zicea un shau"Nu e doar durerea fizica ci harababura din minte..."