Lupta

   Totul a inceput intr-o zi de vara. Descult am intrat cu pieptul gol in lupta cu viata. Soldat cu uniforma impecabila am fost invatat sa respect ordinele. Am zambit, am salutat autoritatea, am lustruit bocancii grei incercati de greutatea fiintarii. Am cusut rani...mi-am tatuat istoria pe suflet cu caractere mici, in limbi straine ca nimeni sa nu-nteleaga.
   Port pe spate istoria strabunilor ce mi-au pus un steag in mana. "Asta-i istoria, mergi mai departe!" , asa-mi spunea bunicul meu pe patul de moarte, cu ochii-n lacrimi si nervi in soapte, am zis "Destul!", fara sa realizez ca acesta a fost testul unei promovari din soldat in lider. Nu-mi doream decat sa fiu liber, sa alerg sa rad si sa ma joc. Copil cu praf in ochii si durere-n suflet si ambitie-n cuget...
   Am repetat patimile lui Adam. Ispitele au fost multe, iar orele lungi...grele si fara de sens. Fara indrumare n-am avut mult interes sa continui o istorie ce nu-i a mea, intr-o lupta ce nu-mi apartine. "Imi pare rau bunicule!"
   Anii au trecut. Am continuat sa zambesc, sa fiu amabil, dar am realizat ca-s fraier. Cu serpi in jurul meu, ce vad in mine un ateu, un uzurpator al credintei lor mediocre, am fost alungat din lumea celor buni si m-am ancorat intr-o realitate prea dura pentru mine. O realitate in care minciuna, erezia, prostitutia si lasitatea si-au facut loc. Am devenit ca ei...un gandac puturos ce asteapta sa fie strivit.
   Am inhalat negrul de fum, am mancat frica pe paine si m-am ascuns sub masti pictate de aroganta, rautate si misoginism. Nesimtirea m-a mutilat si mi-a creionat diferit caracterul ce mi-l doream sa-l arat.
   Am uitat sa creez, caci la scoala incepuse sa nu-mi mai placa. Eram robot angrenat intr-o productie de serie a unui imperiu de prosti fara de suflet, in care visul si ambitia au pierit sufocate de negrul de fum emanat de masinariile lor de facut bani si creeat statuturi sociale.
   Lumina parea departe, pentru unul fara de carte viata e mai grea...pare usoara, caci n-ai stres, cand tot ce-ti doresti de la viata este sa te lase-n pace sa dormi, sa mananci si sa razi.
   Am zis iar "Destul!", cautandu-ma pe mine i-am gasit pe altii, acum ii numesc frati, caci fara ei nu as avea nimic. Lumea nu mi-a oferit nimic, ei mi-au oferit lumea. O vorba buna face cat multe tone de bani. Cand realizezi ca cineva te respecta si vede-n tine mai mult decat arati gasesti puterea necesara sa te schimbi si sa intelegi ca poti sa fi alt fel.
   Realitatea e dura, dar si eu pot fi ca ea. Am vazut moarte-n multe cazuri, am ales sa tac si sa cred ca nu toti suntem martiri. Nu toti suntem culpabili pentru moarte noastra, dar suntem culpabili pentru viata pe care o traim. Merita sa incercam sa dam mai mult din noi, sa fim macar egoisti si sa facem lucruri marete pentru reprezentarea cultului personal in vartejul multimii ce ne aclama, daca n-avem vointa binelui de a incerca sa schimbi lumea pentru a o face mai bun pentru cei din jur sau cei ce urmeaza sa vina....
    Pentru mine, in multe feluri viata s-a incheiat. Am ales sa fiu cinic, caci m-am saturat sa fiu subiect de gluma, sa fiu un papagal ce bolboroseste multe despre o viata mai buna si o lume fara de rau. Am ales sa ma schimb pe mine, caci pe cei din jur nu stiu daca-i pot schimba. Cert ii pot sfida, cu felul de a fi si cu ceva notabil, de azi incep munca spre cel mai mare proiect al meu, schimbarea mea in bine. "Ca n-ai pile, n-ai faima, n-ai conditie, dar ai un pix, ai o foaie, ai ambitie."