Lupta

   Totul a inceput intr-o zi de vara. Descult am intrat cu pieptul gol in lupta cu viata. Soldat cu uniforma impecabila am fost invatat sa respect ordinele. Am zambit, am salutat autoritatea, am lustruit bocancii grei incercati de greutatea fiintarii. Am cusut rani...mi-am tatuat istoria pe suflet cu caractere mici, in limbi straine ca nimeni sa nu-nteleaga.
   Port pe spate istoria strabunilor ce mi-au pus un steag in mana. "Asta-i istoria, mergi mai departe!" , asa-mi spunea bunicul meu pe patul de moarte, cu ochii-n lacrimi si nervi in soapte, am zis "Destul!", fara sa realizez ca acesta a fost testul unei promovari din soldat in lider. Nu-mi doream decat sa fiu liber, sa alerg sa rad si sa ma joc. Copil cu praf in ochii si durere-n suflet si ambitie-n cuget...
   Am repetat patimile lui Adam. Ispitele au fost multe, iar orele lungi...grele si fara de sens. Fara indrumare n-am avut mult interes sa continui o istorie ce nu-i a mea, intr-o lupta ce nu-mi apartine. "Imi pare rau bunicule!"
   Anii au trecut. Am continuat sa zambesc, sa fiu amabil, dar am realizat ca-s fraier. Cu serpi in jurul meu, ce vad in mine un ateu, un uzurpator al credintei lor mediocre, am fost alungat din lumea celor buni si m-am ancorat intr-o realitate prea dura pentru mine. O realitate in care minciuna, erezia, prostitutia si lasitatea si-au facut loc. Am devenit ca ei...un gandac puturos ce asteapta sa fie strivit.
   Am inhalat negrul de fum, am mancat frica pe paine si m-am ascuns sub masti pictate de aroganta, rautate si misoginism. Nesimtirea m-a mutilat si mi-a creionat diferit caracterul ce mi-l doream sa-l arat.
   Am uitat sa creez, caci la scoala incepuse sa nu-mi mai placa. Eram robot angrenat intr-o productie de serie a unui imperiu de prosti fara de suflet, in care visul si ambitia au pierit sufocate de negrul de fum emanat de masinariile lor de facut bani si creeat statuturi sociale.
   Lumina parea departe, pentru unul fara de carte viata e mai grea...pare usoara, caci n-ai stres, cand tot ce-ti doresti de la viata este sa te lase-n pace sa dormi, sa mananci si sa razi.
   Am zis iar "Destul!", cautandu-ma pe mine i-am gasit pe altii, acum ii numesc frati, caci fara ei nu as avea nimic. Lumea nu mi-a oferit nimic, ei mi-au oferit lumea. O vorba buna face cat multe tone de bani. Cand realizezi ca cineva te respecta si vede-n tine mai mult decat arati gasesti puterea necesara sa te schimbi si sa intelegi ca poti sa fi alt fel.
   Realitatea e dura, dar si eu pot fi ca ea. Am vazut moarte-n multe cazuri, am ales sa tac si sa cred ca nu toti suntem martiri. Nu toti suntem culpabili pentru moarte noastra, dar suntem culpabili pentru viata pe care o traim. Merita sa incercam sa dam mai mult din noi, sa fim macar egoisti si sa facem lucruri marete pentru reprezentarea cultului personal in vartejul multimii ce ne aclama, daca n-avem vointa binelui de a incerca sa schimbi lumea pentru a o face mai bun pentru cei din jur sau cei ce urmeaza sa vina....
    Pentru mine, in multe feluri viata s-a incheiat. Am ales sa fiu cinic, caci m-am saturat sa fiu subiect de gluma, sa fiu un papagal ce bolboroseste multe despre o viata mai buna si o lume fara de rau. Am ales sa ma schimb pe mine, caci pe cei din jur nu stiu daca-i pot schimba. Cert ii pot sfida, cu felul de a fi si cu ceva notabil, de azi incep munca spre cel mai mare proiect al meu, schimbarea mea in bine. "Ca n-ai pile, n-ai faima, n-ai conditie, dar ai un pix, ai o foaie, ai ambitie."

Singuratate

In seaca singuratate
singurul singuratic
sufera in surdina,
din cauza
soaptelor sobolanilor...


Strigatul suspendat al eului
crunt lovit de puterea leului
se aude din distanta muntelui.


Sindromul separat
al sunetului sublim
menit sa ofere mangaiere
majoreaza muribunda tacere.


Linii lungi, case pline de foi line,
cu idei cretine, ce-ti provoaca greata...
Clovni si prosti, stau pe-un piedestal de marmura.
Si semneaza-n piatra cum ca a lor creatie e:
Arta urbana,
Arta de nou,
Arta de vechi,
Arta de lumina,
din sange si sudoare!

Povestea unui cocor

Pe culmile surprinse
de un vechi zenit uzat,
sta un cocor senin
de ura-nconjurat...
Asteapta de ani de zile
un mare sarutat.

Fie nopti, fie si zile
lumi intregi el a umblat...
Peste crestele destine
portile le-a incuiat.
Pana ea a aparut
si aripile i s-au inmuiat!

Zboruri multe a avut.
Peste mari si peste tari,
peste lacrimi si urmari,
pana sa zareasca blitul de zenit.

Iarna nu mai vine,
e cald sufletul sau.
Imbatat de fericire
o iubeste doar pe ea.

Dar ea e domnisoara Hus.
Mandra si frumoasa,
blanda si distrasa
de un alt "eu"
schitat pe cer, de vis.
De vazut am zis,
de zis am stins,
de stins am vazut!

Epigon de moda noua

Ceata ce acum se-asterne
peste-un piept curbat de tuse,
caci tutunul e placere,
o port grea si ma deprima.
Heruvim fara de vina
zi de zi mie-mi sopteste:

Sa fie lumina!

Caut zari in lung si-n lat,
lumea mea e infinita.
Orizontul prin lumina,
eu vreau ca sa-l descopar....

Sa fie lumina!

Caci lumina e putere,
soarbe pagini efemere.
Epigon de moda noua
scriu urat, cu caractere...

Sa fie lumina!

Lacatul mi l-am promis
de pe suflet sa-l desfac.
Caci o carte am citit
deslusind cuvinte grele.

In infern am coborat,
pagini multe eu am rupt.
Depravare,
nopti uitate...
Cand te simti al nimanui
viata ce-o iei in gluma
te gandesti cu sa i-o spui!

Epigon de moda noua,
port pe suflet mare schija.
Mare vina si mister,
intelese doar cu fler.

Anonimul cel de sus
a trimis chiar pe pamant
pe celebrul serafim,
cu un indemn de multumire:
Sa fie lumina!

Poveste despre Demiurgi si Zane

Din iedera otravitoare,
am sadit o lumanare.
La lumina ei difuza
te sarut si pari confuza.
Jertfi si morti si doar veninuri
pe-ale noastre umbre tac,
caci misterul e lumina...
Si lumina e mister.

Demiurgul sta de veghe.
Inima ce palpiteaza,
cam doreste sa devina
soapta lui
fara de vina.
El asteapta sa te-n bete...
cu minciuni
fara regrete...

Umplu foi...
le las ca zestre,
cu idei ce sunt ferestre.
Am vanat un "te iubesc"
transformat in "te doresc".
Nu doresc, ca sa te supar
Nu e nimeni vinovat.
Vocea mea nu e divina
caci eu sunt un Imparat.

Doctor mai fara de carte
ce vesteste morti in noapte.

Suflet mai neprihanit,
Creatorul neiubit...

Si eu imi urmez menirea,
sufletul
vreau sa-l impac.
Caci fugim doar de iubire,
si iubire vreau sa fac.

Timpul

    Dumnezeu a creat lumea in 7 zile, 5 din  ele menite sa-i creeze omului conditii de a exista, iar in a6a l-a creat pe om...A7a zi, pentru odihna, caci si Dumnezeu are o parte umana in El, doar suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui.
    Pot spune ca din jocurile mele cu timpul, Dumnezeu a uitat ceea ce conteaza cu adevart in existenta omului, ziua 1. Cea in care spui ca te schimbi, ca vei fi altfel, ca lasi trecutul in spate si dai frau liber celui ce esti cu adevarat.
    Ziua 1 e atunci cand realizezi ca te poti schimba, te poti uita-n oglinda si poti spune "Multumesc Doamne! Azi o iau de la inceput..."

  Fac din noapte zi:

     Ca sa ajungi sa-ti indeplinesti conditia persoanei care esti cu adevarat, trebuie sa intelegi cine esti. Sa ajungi sa sti cat mai mult despre tine, sa dai timpului un curs.
     Eu? Stiu ceea ce sunt si mai stiu ca timpul nu-mi ajunge. Am in cap a4a tentativa de roman si n-am cand sa o scriu.
     Eu sunt Gadea jr. , joc partide pe degete in fiecare zi. Eu creeatorul, eu cel ce incearca sa puna pe hartie bucati din sufletul sau, cu scopul de a-mi promova normalitatea pe care eu o consider sacra.
     Timpul imi e dusman, caci imi omoara sentimente, idei si crezuri. Ma lupt cu el, crezand ca pot iesi invingator si ca va veni un moment in care viata mea va fi subiect de carte...


  Schimbare:

      Am lasat in urma: nopti de betie si lehamite pentru toate ingradirile de care am avut parte. Am inteles ca viata este plina de asa ceva si ca nu e timpul sa iau contact cu asa ceva.
      Ies din casa uitandu-ma la cerc, sperand ca ma voi reintalni cu cei dragi. Soptesc incet un "Fie slavit numele Tau Doamne!" , ajungand sa-mi neg credinta. De ce? Pentru ca deseori ma intreb: "Unde esti Doamne?", atunci cand greul ma ajunge.
    Oare am in ce sa cred? Caci daca ar fi sa pun balant ceea ce am primit bun cu ceea ce am primit rau, nu-mi iese la calcul. Vreau sa fug, sa zbor in lumea asta materiala, superficiala si ipocrita, pe care am primit-o cadou de la aceea entitate divina pe care noi o cunoastem sub numele de "Dumnezeu" . ( Sa fi Tu slavit! Ca noi nu suntem...)
     Sa fie Lumina! Norii sa ne dea fericire si bunatate, ploaia sa ne inveseleasca si visele noastre sa se indeplineasca...

 
   Infernul:


       Bacovia privea viata ca o moarte continua. Ceea ce nu e departe de adevar...Timpul iti ucide lent corpul...El nu ne iarta, doar ne da sansa sa ne facem zilele senine.
       Lumanarile sa arda in cinstea celor cazuti in lupta cu timpul...noi trebuie sa invatam de la ei. Sa nu-i uitam....
       Trebuie sa fim darji si sa stam treji. Trebuie sa deschidem ochii si sa ne simtim ceea ce trebuie sa fim, OAMENI.
       Eu unul am inceput. Vad viata altfel si vreau sa o tranzmit altfel....cu ura si iubire, cu timp si credinta. Vreau sa fac ceea ce e mai bine si sa nu uit de mine...
       As vrea sa inteleg ca viata este un amalgam de intrebari si raspunsuri cu tente de dramatism...Un labirint al mortii din care infernul creeatiei te duce la capat...As vrea sa invat sa mor si sa inviu in aceeasi zi. Sa fie lumina!

Eu

     Incurajat de vremea neprielnica de afara si de versurile triste din casti, am sa-ti dedic astazi tie, cititorule, bucati ale sufletului ce nu le-am aratat nimanui.
     Au trecut zile bune de cand n-am mai scris, poate sunt putin prafuit, caci stim cu totii ca timpul este inamicul perfect. Ingroapa incet si dureros: sentimente, amintiri, caractere si suflete milostive. Imi doresc a da jos de pe mine colbu greu si pleura sidefie ce-mi acopera amintirea ca eu chiar am existat, am fiintat pe acest pament.
      Viata, in complexitatea ei, a facut din mine o simpla bila de coci, transparenta, cu ceva inflexiuni rosiatice undeva in partea stanga. M-am rostogolit agale spre un nou prezent, cel de atunci imi urat, de asta l-am numit trecut. Iubire si amaraciune, credinta si suferinta, bunatate si neputinta. Rezumatul exact al unui calator pierdut pe un drum strain, fara lumini, fara cineva sa te impinga de la spate, fara mancarea potrivita...mancarea sufletului, caci de asta aveam nevoie. Hrana spirituala, caci zidisem in mine pe cineva drag...Un amic, prieten, frate, parinte, un tot unitar ce-mi arata mereu cotloanele ascunse ale oamenilor si ale gandurilor de bine pe care le atribuiam lor.
      Un copil blajin, cu mult timp si cu multe de oferit. Eu? Eu gandesc la rece. Analizez, ma documentez si cel mai important: NU CRED NIMIC. El nu-si dorea decat sa fie crezut. Mereu pus pe ghidusii menite sa aduca un zambet pe fata unui om singur si trist. Dar calculatul de mine nu a inteles niciodata de ce el le lua in ras. Caci asa e si viata, azi esti, maine nu esti. Bang! te-ai dus pe pula oricine ai fi...
     Nu te-am uitat dragul meu prieten...te anunt sa sti, desi te-am ingropat si te-am scuipat. Dar asa trebuie, sunt hiene in jurul meu ce mi-au manjit simpla suflare cu nepasarea lor...Te Rog sa nu ma uiti! Caci eu voi veni dupa tine, nu pot sa neg ceea ce sunt la infinit. Sa fi cuminte si sa ma astepti! Cu drag copilul care n-a mai vrut sa fie copil....

Speranta

   Printre sticlele de bere si ideile politice aruncate intr-un exces de zel, asta seara am auzit cea mai buna poveste. Nu stiu cum se face ca seamana foarte tare cu povestea vietii mele.

   S-a facut prin 2006 ca destinul sa ma arunce in bratele sportului rege. Primul meu contact cu fotbalul a insemnat imensa stralucire a unui club de la litoral, acolo unde distractia primeaza “futbolului”, asa cum pronunta marii cronicari. Am vazut un gol dintr-o lovitura de departajare, a marelui matelot, Dinu Todoran. Unii il cunosc ca fiind fost jucator la Petrolul sau la defuncta Urziceni, eu il cunosc ca un fin conducator de barja, a unui club imens. Un club cu o istorie nepatata, un club numit FARUL CONSTANTA.

   Pentru mine, acel meci ramane in memorie. Un stadion plin, ce ura o echipa ingamfata ca Auxerre, unde juca compatriotul nostru Daniel Niculae.

   Atunci am spus: “Asta e, de azi voi sti tot ceea ce trebuie stiut despre fotbal!”, desigur mama nu a fost vreodata de acord cu ceea ce ma ocupam. 

   De ce nu as fi putut sa fiu ca orice alt copil? Sa fac balet sau dans de societate? Sau pur si simplu sa joc fotbal….

   Am visat mereu sa ajung un ziarist de succes si sa mi se umple inima atunci cand voi scrie un mega editorial despre cum “Rechinii vor omora campionatul” si vor juca la masa bogatilor. Aveam doar 11 ani, perspectivele erau frumoase…Dar au trecut anii si totusi nu pot trece cu vederea nepasarea multora.

  Ma intreb oare, este corect sa lasi un club cu traditia Farului constantean sa se dezafilieze? Este? Caci pentru mine nu…Astfel mi se fura copilaria.

   Poate ca nu stiu despre generatia din 96, cu Cristi Munteanu, Bogdan Andone, Petre Grigoras si multi altii…dar am auzit de Todoran, Apostol, Farmache, Maxim, Lungu, Curca, Alibec, care mi-au umplut inima de bucurie. De ce? Pentru ca asta am fost mereu…un Constantean ce doreste sa-si iubeasca echipa cu ardoare, dar nu poate, caci mereu au existat certuri…si prin certuri ma refer la lipsa de rezultate si diversele incercari ale unora de a falimenta echipa.

   Sunt de 7 ani intr-o relatie cu acest club si inca n-am incetat sa sper ca vreodata eu si el vom fi cu adevarat fericiti.

   Poate ca o sa dureze ani, poate ca mama va plange ca-mi consum timpul stabilind statistici despre Farul in loc sa invat pentru examenul de bacalaureat…dar cui ii pasa? Farul nu moare! Farul suntem noi si ar fi bine sa intelegeti asta!

Cu drag, un microbist mahnit!

Testament

Ploaie si ura
Mie-mi canta-n struna!
Durere pagana
Ma arde, sub clar de luna.

Te iubesc!
Si te-am iubit...
Dar tu m-ai rastignit.
Ti-am zambit, nu te-am uitat
Dar port in suflet un pacat.

Tine-ti minte ce va spun!
Vorbe de la un batran:
Pacea voastra cea senina,
Se ascunde in surdina!

Testament va scriu eu voua
Ca nu-i bine sa umblati cu doua.
Fie ele si minciuni,
Va trimit in alte lumi.

Va doresc eu, multa bafta!
Sa aveti grija de soarta.
Ca de nu, ea se va-ntoarce
Si va tine ca pe ace.

Partea proasta, tin sa zic:
Ca iubirea-i un nimic.
Un nimic ce va ucide,
Sentimentele nutrite.

Pare simplu, autist,
Credeti ca eu am mintit.
Dar va zic de la obraz
Clipa sta pe timp de ceas.

Sentimente intre doi,
Ce pornesc acum razboi!
Dragoste si amor ghebos
Ce ma roade pan la os.

Viata mea-i o caterinca.
Multi acum o sa se simta.
Si o sa-mi spuna cu voce tare:
Sa nu traiesti in depravare!

Si am sa v-ascult pe toti.
Siruri lungi de idioti.
Care plin de cretini,
Hai sa nu fim asa intimi!

Exercitiul

Amara, marea moarta

Ramane resemnata  in camera goala.

Timpul trecator, trecand traditia timpurie…

Acum alcoolul ameteste amarul!

Acum adorm…

Corbii, cutremurator ma privesc.

E limpede,

Sfarsitul  sidefiu  se  suceste,

Trecutul  temator  te  topeste.

Impiedicata de intoleranta,
Uitarea uitarilor e neuitarea!

Nemiscat,

Esesistul estetizeaza

Amagirea actuala a

Momentului mortii.

Betivul bucurestean,

Enumera  evlavios

Tonele turnate,

Imitand  un barman

Asezat aiurea.

Aroganta si egoism

   Stau aiurea, in singuratatea gandurilor mele si incerc sa-mi amintesc de tine...De ultimul nostru sarut, de ultima imbratisare sau de ultima privire spre ochii tai caprui. Incerc si nu reusesc. Defapt mint...imi amintesc totul. Fiecare loc, fiecare moment, fiecare atingere, fiecare...fiecare lucru ce are legatura cu tine.
   Uneori imi doresc sa arzi. Sa arzi in focul iubirii mele neimplinite ce m-a facut sa sufar, sa vezi cum e sa nu dormi si sa te gandesti la cineva pe care ai vrea sa-l simti aproape, dar el...dar el nu te vrea.
   Ai plecat fara sa-mi spui o iota. Tu dai vina pe mine spunand ca eu am plecat. Fals! Eu am plecat sa te caut, in speranta ca te voi gasi, dar tu deja ma abandonasei...
   Am plecat descult, in cautarea ta, pianista sufletului meu. Am plecat si...si te-am gasit. Dar tu nu doreai a fi gasita, vroiai sa fi singura, asa cum ai fost mereu. Poate ti-am gresit, sau poate nu m-am ridicat la rangul tau. Eu am vrut doar sa-ti vindec ranile...si sa te pastrez doar pentru mine. Sa-ti arat ce gust bun are fericirea, caci am simtit si eu demult.
    Iti mai amintesti ultima noastra discutie? Mi-ai spus ca nu crezi in dragoste, ca e ca si cum ai face o afacere, un troc, un schimb. Iti dau sufletul meu si tu mi-l dai pe al tau.
    Am vrut sa-ti spun ca esti proasta...dar n-am putut, si te-am aprobat. Era prea multa lume in jur...asa ca ti-am zis telepatic, sperand ca vei intelege.
    Mi-e dor sa ne contrazicem aiurea, sa dormim impreuna...si tu sa tipi ca-ti fur toata patura. Mi-e dor sa ma enervez dimineata cand ma trezesc zgariat pe tot spatele. Era cea mai placuta durere.
    In aroganta mea, am tinut mereu sa-ti par superior, desi te-am considerat mereu mult mai desteapta decat mine. Am stiut ca ma vei minti candva...stiu si cand, stiu si cum. A durut atunci, doare si acum si cred va durea mult timp. Dar tot zambesc cand iti aud numele...
     Mai rad, mai plang, mai fumez un pachet de tigari si mai ma imbat ca un porc cand ma gandesc la tine. Incerc sa-mi scriu viata poetic cand imi amintesc de noi, dar nu trebuie sa fiu treaz , caci tu esti cancerul sufletului meu.
     Am mai zis, imi doresc sa arzi, in iad daca se poate. Desi cred ca ai fi in stare sa-l joci pe degete si pe dracu, la cat esti de sireata. Cu mutra aia inocenta ce ma dispera pe mine, cu limbajul persuasiv, ce pare a fi al unui om bland si bun. Cate masti....cata ipocrizie!
     Dar totusi, nu-mi displace. Esti actrita in propria ta telenovela. Reusesti mereu sa sclipesti, sa faci lumea sa te priveasca.
     Imi imaginez acum, un dialog intre noi 2. A trecut ceva timp...dar tot am multe sa-ti spun. Multe de reprosat, caci m-am saturat sa latru aiurea si tu sa nu ma auzi.
   " - Dar imi pare rau! Ma vei ierta? Sti doar ca...acolo undeva, tu ai lasat ceva in sufletul meu. Micul meu arogant...." asta vei spune, in timp ce ma vei mangaia suav pe fata, iar apoi ma vei lua in brate.
     Iar eu, ca un idiot indragostit de tine, ce crezi ca am sa fac? Am sa-ti spun "Da, nu e nimic, mi-a trecut, doar ca...doar ca mi-ai lipsit. Mult!"

Masti

Pe chipul tau e pusa
O vina nespusa.
Interzisa e credinta scrisa!
Caci masca acopera durerea trista...

Scris pe foi albe
Gasesc temeri subliniate.
Neasteptate si neintalnite,
Aproape desprinse...
Din mine.

Te caut, te nasc, te port...
Te cresc si te pictez.
Sa uimesti si sa sclipesti...
Uiti ca te-am creat sa ma iubesti?
Minciuna.

Demonii

Insangerat,

Stau acum culcat.

Asteptand durerea sa treaca

Cand primul vals sta sa inceapa

Tu, mica mea incapatanata

Imi faci inima sa bata.

Durere si-nclestare

Am platit in nepasare.

Friguros si inghetat

Te-am asteptat desfigurat...

Desfigurat si ipocrit

2 ani de zile?

S-au sfarsit!

Au trecut si au murit,

Demoni grei m-au parasit...

Si-n catedrala zac zidite

Patimile ipocrite.

Si-n cimitir s-au ingropat

Amintiri de neuitat.

Iar din cer un gand pagan

Rastigneste un batran.

Si batranul striga tare:

"Aripile vor sa-mi taie!"

Sa ma duca in nestire

Cred, spre nefericire.

Doi ani si doua zile

Am murit si am inviat.

Dintr-o singura sclipire

Sufletul mi l-am salvat.

Despre Noi

Am ragusit!
Am ragusit strigand dupa iubire!
Oameni?
Oameni vin, oameni pleaca,
Oameni cer, oameni primesc...
Ei te imbata
Si te desfata
Cu laude si cu minciuni,
Cu aplauze si dimensiuni,
D-un sarpe trimise,
Si de zdrente transmise.
Aud soapte-n ureche,
Despre suflete pereche.
Ei se cauta,
Ei se cearta.
Ea sa ceara, el sa vada,
Ea sa creada, el sa piarda,
Ea sa piara, el sa moara!
Nascuti din durere, cu ganduri de miere,
Razbat!
Se bat.
Cu reaua lume
Ce vrea sa fure
O minte brilianta
De suflet controlata.
Cu inima fragmentata, de-o platosa aparata
Te vreau!
Te vreau sa fim:
Unul in doi si doi in unul.

UNATC

Ea: - Buna!
Eu: - Buna! Te iubesc!
Ea: - Huh! Bine...hai sa stam jos!
Eu: - Da, desigur...
Ea: - Vroiam sa-ti spun ceva.
Eu: - Spune-mi!
Ea: - Mai bine nu...suna aiurea si o sa razi de mine.
Eu: - Ba nu! Ce este important pentru tine, este important si pentru mine.
Ea: - Noi 2...suntem cei mai buni prieteni, nu?
Eu: - Da, din clasa a2a chiar.
Ea:-  Da...din clasa a2a... Si vroiam sa-ti spun ca iubesc pe cineva.
Eu: - E ok sa iubesti pe cineva.
Ea: - Un baiat superb!
Eu: - Sigur e superb!
Ea: - Asa frumos...
Eu: - Cel mai frumos!
(in acelasi timp)
Ea: - Il iubesc pe Catalin!
Eu: - Te iub...
( dupa cateva secunde de liniste)
Eu: - Pe Catalin?
Ea: - Da, Catalin, cel mai bun prieten al tau.
Eu: - Da, Catalin...
"Si Stop!" se aude puternic in sala.
- A fost perfect! Bravo! Contactul vizual cu publicul a fost in permanenta o prioritate desi n-ati uitat sa va uitati unul la altul ca 2 "indragostiti" ce sunteti. Tavi, buna improvizatia, si mai buna expresivitatea si tonalitatea vocii, dar nu poti spune "Te iubesc!" asa din prima...Trebuie sa treaca ani, tine minte asta!
Spuse Domnul Profesor Chirnovean, la al carui curs am asistat. Arta actorului de teatru si film.
     Sunt extrem de incantat, am primit 2 minute de celebritate pe scena din Sala Atelierelor din incinta UNATC.
     Sunt in jur de 70 de oameni aici. Iar eu ma asez la locul meu, prin randurile din spate...inca imi tremura picioarele, a fost magnific. O caut cu privirea pe frumoasa mea partenera. O cheama Iulia, viitoare studenta aici, e doar cu putin mai mare...Dar, ochii verzi superbi ca ai ei, n-am mai intalnit. Asta conteaza!
     Parul saten, putin ondulat, picioare subtiri, talie finuta si un zambet ce ma trimite mereu in visare.
     Ea nu ma cunoaste, dar eu da. O tin minte de anul trecut cand a venit in Deva pentru un spectacol. Eram si eu prin zona, incercand sa-mi dau seama ce inseamna un "musical". Ea statea in spatele meu, dar ne-am intalnit dupa spectacol. Se impiedicase de mine si ii cazusera lucrurile din geanta.
    Am ajutato sa-si strange "catrafusele", era grabita...dar si grabita e frumoasa.
    Defapt, e frumoasa oricand!
    A trebuit sa prin ocazia sa joc rolul de baiat timid si sensibil, la propriu, ca sa pot sa vorbesc cu ea. Si nici macar nu era vorba despre noi. Ne-am lasat gandul sa zburde prin sufletele noastre si asa am realizat ca eu nu eram Tavi si ea nu era Iulia. Eram 2 proiectii a constiintei fiecaruia. Doar in lumea reala eram noi, la nivel psihic fiecare isi creease o alta realitate. Ea era superba doar dupa ce nu m-am mai gandit eu la...(nu cred ca va intereseaza) si eu eram eu, bine nici nu cred ca a contat prea mult pentru ea "cine eram eu".
    Atunci cand o apucasem de mana, mi-a transmis o anumita energie. Parca-mi spunea la nivel senzorial " esti dragut, dar iubesc un altul" ( nu ma injurati prea tare, imi place sa visez).
     O simteam ca e ranita. Ca vrea sa-i fie sufletul alinat de un el. Acel el, pe care eu il urasc. chiar daca nu il cunosc. Ea e frumoasa si gratioasa...si trebuie sa fie a mea. Si va fi a mea! ( mda...)
      Vreau dragoste si teatru. Vreau implinire si fericire. Aici, la UNATC, m-am simtit liber, pentru 4 ore si 10 minute...un ilustru necunoscut, ce se plimba aiurea pe coridoarele scolii, incercand sa nu para prea absorbit de tablourile sau afisele de pe pereti. Un anonim "celebru" in 2 planuri diferite, ce absoarbe fiecare lucru ce are legatura cu sufletul.
       Acesta sunt eu. Un eu care si-a gasit locul!

Sufletul meu

    Ademenit de gînduri triste, spre melancolie, scriu. Mi-amintesc de noi, de şoapte si săruturi surde, în vîntul puternic ce-ti făcea parul roşcat a fi vîlvoi.
    De plajă, de mare, de toamna si de iarna...dar în special de noi si fericirea noastră.
    Te vreau în noapte, te caut în zi si te găsesc în amintiri!
    Ti-am dat tot ce aveam. Suflet, creaţie, bucurie si mai ales, dragoste eternă! Erai muza mea, acum apusa, dragoste neimplinita ce asteptai sa fi rapita de un alt eu. Mai bun, mai frumos, mai deştept si mai puternic. Un eu cu care sa nu te certi din nimicuri, pe care sa-l înţelegi uşor, si un eu caruia sa înţeleagă toata acţiunea ce-o dădeai.
     Te urăsc! Dar totuşi te vreau...admiram tot la tine. Pana si felul în care-ti musti buza mi se pare frumos. Entuziasmul tău, pe care-l arătai ,cand mă apucai de mană si incepeai sa fugi si sa ma tragi după tine, imi lipseste azi, cand trec prin fata blocului tau, sperînd ca poate ai sa cobori si ne vom vorbi! Trag tutun, sperînd ca poate ai sa simti mirosul de fum si ti se va face pofta de o tigara. Si vei iesi afara sa fumezi. Si ai sa-mi ceri foc, căci tu nu posezi asa ceva...
     Eu voi zambi pervers, si mă voi oferi sa-ti aprind tigara, căci vreau sa-ti mai simt rujul ieftin, pentru o ultima oară.
     Parfumul tău preferat, îl simt si azi, cand trec pe langa magazinul din colt. Are sticluta albastră si-l foloseste mereu vanzatoarea de acolo.
     Tin minte totul, si-mi lipseşte totul. Sunt gol pe dinauntru...sunt gol de cand ai plecat si m-ai lăsat sa răzbat singur in lumea asta distrusă, plină de măşti de fier si suflete reci.
     Te urăsc! Iar îţi spun asta, dar totuşi te iubesc!

"Cunoaste-te pe tine insuti"

  Am auzit pe la colturi, cum ca "dragostea e nevoia de a iesi din tine insuti" sau proiectia ta in alt eu. Cu alte cuvinte, ca sa stice e dragostea, trebuie sa sti cine sau ce esti.
  Cine sunt eu? O multitudine de intrebari si raspunsuri, o multime de raspunsuri contrare sau niste gramezi de substante chimice amestecate neomogen si modelate miraculos, cumva spre a functiona intr-un ansamblu perfect.
  Sunt din toate cate ceva. Din unele mai mult, din altele mai putin. In opinia mea, procesul de auto-cunoastere poate fi simplificat daca oamenii ar citii mai mult. Mai mult, dar cu care sa rezoneze. Aventura, drama, comedie, "dragoste", orice este binevenit. Oricand putem avea surpriza de a ne vedea in pielea unui personaj cu care nu ne-am fi inchipuit ca putem rezona.
   O carte, iti poate deschide noi orizonturi. Sunt pagini de fantezie ce-ti permit pentru cateva clipe sa traiesti o alta viata.
   Sunt de parere ca fiecare din noi are o componenta schitata intr-un text literar. O poezie, o nuvela, o piesa de teatru, un roman, ceva ce este in noi, este ascuns printre randuri.
    Fie ca esti Oliver Twist, sau uriasul Gulliver, sau simplu Catalin ( din Luceafarul), sau oricine altcineva, esti ascuns in carti. Nu degeaba "in libris veritas"(in carti exista adevarul), caci paginile sunt scrise de oameni, iar noi ce suntem? Suntem oameni.
    Cunoasterea de sine este defapt un puzzle, depinde de noi daca va fi unul complicat sau nu. Fiecare lucru pe care il aflam despre noi, este o noua piesa. Iar tabloul realizat la "final" esti tu.
     As vrea sa inchei cu un alt lucru pe care l-am auzit pe la diverse colturi, se zice ca "ceea ce spui despre tine este intotdeauna poezie". Un discurs despre sine este arta, fie ea abstracta sa nu, asta daca ai ce sa spui despre tine...

Faliment Sentimental

   40 de grade cu plus, am febra si delirez aiurea despre viata. Parca as fi partas la ea.
   Sorbind dintr-un pahar, ma gandesc aiurea " Dar oare eu chiar exist? Chiar traiesc? ".
   Ce inseamna sa traiesti? Sa-ti duci existenta mizera, mascata, intr-o sala saracacioasa umpluta de mojici ce aplauda animalic la orice tata sau pizda descoperita.
    Am sa va spun o poveste, cu un oarecare actor, sarac, ca oricare altul, dar el avea un tel, maret din spusele sale. Un om superior, de geniu, cam neinteles si suparat pe viata.
    Din cauza lui beau, plang si ma gandesc cu adevarat la drumul pe care il parcurg in viata.
    Cica fuse o data un tinerel, frumusel, ce visa sa ii faca pe oameni fericiti. Se nascuse dintr-un neam de comici. Tatal sau era sufletul oricarei petreceri, stingea taria cu vin si inchina spre cel care ii facea cinste. Canta la balalaica sau la coaste.
    Sotia lui, o veche fata de imparat, cu multa mosie, il iubea ca pe ochii din cap, caci era gentil al dreacu`. O mangaia ferice, o si machia din cand in cand.
     De mic copil, artistul nostru era obijnuit sa tipe, caci asa vazuse in familie . Tatal sau, era guraliv de fel, tipa sa se faca auzit si vorbea din cale afara de frumos.
     Acest artist, un oarecare, un alt zero intr-o simpla infinitate, se gandea mereu, "Ce inseamna viata? Ce inseamna sa traiesti?". Ani de zile nu si-a gasit raspunsul, preferase sa treaca prin adolescenta neobservat, caci adolescenta doare pentru toti. A preferat sa spuna "nu" dragostei si nu cunoscuse vreodata o dulce sarutare de pe buzele unei fete.
      El avea poezia. Era olimpic vara de vara, dar putea sa explice teoria lui Kant din "Critica Ratiunii Pure", si sa o aplice in matematica. Un alt golan idiot, neintegrat in societatea asta perfecta, manata doar de ura si invidie.
      Nu a dat afara de bogatie, dar era incredibil de destept. Stia ca liceul este doar o mlastina in care adevaratele valori se inneaca din cauza lipsei de nepasare, si astepta obstescul sfarsit...caci aproape renuntase la viata de artist.
      Parca-si pierduse un brat, sau un picior, caci isi impusese sa nu mai scrie, sa nu mai joace si sa numai cante. Divortase de arta si voia sa-si refaca viata alaturi de prostie.
      Prostia asta, o alta curva pe care o fut toti nespalatii.
      Arta plangea seara de seara. Ii era dor, ca unei adolescenta ce-si pierde primul iubit....
      Actorasul nostru, pe care sa-l numim Florin, sau Iulian, sau Octavian, sau cum vreti voi, plecase la facultate, dupa indelungi certuri cu ai sai parinti, intrase la constructii la Bucuresti, ca cica, vezi Doamne! acolo se face carte si-si va face si el un rost. Va avea o diploma, un statut, o prestanta si nu va fi un betiv notoriu ca tasu.
      Intre 2 betii obscure, mai dadea cate o sesiune, si invata...caci banii de bautura cereau note. Era exact ca tasu, sufletul petrecerilor, se imbata, tipa si mereu facea scandal. Toate bune pana intr-o seara cand, ametit in cautarea secretului lui Bachus, a decis sa plece acasa. Cu pieptul curbat de tuse, trecu dupa un colt, unde-si aprinse o tigara.
      "De ce Doamne? De ce? De ce pula mea mi-ai dat darul vietii? Ti-am cerut eu ceva muistule?". Era suparat, ca nici soarele nu-i mai zambea. Se culca cand el rasarea si se trezea cand el era apus de mult. Lumina soarelui ii era straina. Nici el nu mai stia cand e treaz sau nu.
      Viata e complexa, ca o partida de poker, se complica daca nu-ti joci mainile cum trebuie.
       Dar a lui era abstracta. Primea doar 2-3 si nu facea chinta, mai primea cate o pereche, caci asa isi gasea el alinarea.
       Trecura 2 ani. Deja ciroza ii batea cu flori de inmormantare la usa. Vomita sange, scuipa verde si se simtea tot mai prost.
        Hotarase sa mearga la biserica, caci de mama si tatal lui nu mai auzise de ceva vreme si se gandise ca poate Tatal ceresc, pe care-L injura mereu ii va spune o vorba buna.
         Dar nimic. Poate acolo in Rai nu e smenal. Stim si noi cum e...
         Voia sa moara, voia sa scape de durere....renuntase la vise, la dorinte, la tot ce planificase in zilele in care-si lingea ranile facute de indiferenta celor ce-l inconjurau.
         Un alt talent ce va muri speranta, asa cum se spune in fotbal.
         Pe patul de moarte, cu dializa zilnica, incepuse sa scrie iar. Condeiul si foaia ii veneau perfect in mana.
         In 2 zilele scrisese 500 de pagini. Timpul era scurt...si avea multe de spus. Isi regasise dragostea si pentru prima data un zambet ii rasarise pe buze. Era fericit. Simtea ca moare, dar nu-i parea rau.
         Dupa alte 2 zile...murise. Insuficienta renala. Dar apucase sa termine manuscrisul. Il daduse unui profesor din liceu, chiar in ziua in carea avea sa-si dea duhul. Profund impresionat de soarta artistului, acesta il publicase.
         Cartea sa, intitulata "Faliment Sentimental" se vanduse ca painea calda. Dupa un an, se vandusera 10 000 de exemplare. Cartea era un succes...
          Oamenii, incepusera sa infiintez centre pentru alcolici. Si sa doneze bani catre bolnavii ce fac dializa zilnic. Lumea era in soc, si cuprinsa de o compasiune imensa catre cei cu probleme...
         Moartea sa, a insemnat salvarea multor altora. Acest actor prin viata, il am ca idol. A facut sa merite ultimile clipe din viata lui mizera. Si a dat un raspuns. "De ce traim?", ca sa facem ceva sa conteze.
        Din cauza asta traim, din cauza asta trecem peste toate piedicile puse de viata. Pentru notorietate, pentru bani sau simplu...pentru recunoasterea de dupa viata.

Oda

    In intunericul camerei in care stau, ma intreb nelamurit " ce sunt eu?" . Un copil ciudat neinteles, acceptat pentru ca sunt talentat, amuzant si inteligent.
    O putoare de om, aerian, blocat in mintea sa, menit sa scrie zi de zi.
    Scriu filme, poezii, eseuri despre viata. Despre dragoste si peranta. Iti da cu virgula cand le pui in balanta.
    Asa-mi da mie, dar poate tie ti se pare gresit. Sunt matematicianul nebun, ce incearca sa dea o formula de calcul sufletului si intregi sale existente.
    Filosofand aiurea, imi petrec existenta macinat de amintiri si de simtaminte ce nu le inteleg.
    Mai plec, ma mai intorc, mereu pus pe fuga. Pus pe treaba si-mi doresc doar ca lumea sa inteleaga ca asa sunt eu. Bun si rau, romantic si pervers, vindicativ si onest. Un simplu zero intr-un mare univers.
     Poate putin ratacit. Are cineva o busola? Caci imi doresc sa-mi gasesc calea.  Vreau sa ma descopar pe mine, sa ma inteleg si sa nu ma surprind vreodata. Caci m-am saturat de jocurile astea ale vietii in care spun "eu nu voi face asa ceva vreodata", iar karma se repede asupra mea ca o napasta si-mi arunca o pereche de "asi" in fata cand eu am una de decari si-mi spune "Vezi? Ai facut asta pana la urma.".

Catre bine si rau, pe unde sa merg?

   Acesta este cadoul meu, pentru o generatie de critici si neintelesi. Pe bucata asta sunt foarte sincer, caci m-am saturat.
   M-am saturat sa fiu vorbit aiurea, la modu " Octav asta e bulangiu grav...daca il prind il bat de se caca pe el!", imi pare rau ca va deranjez! Imi pare rau ca nu intelegeti ca Octav e caterinca mereu! ( caterinca nasoala, dar nu va poarta pica)
   Am incercat mereu sa arat celor din jur cum inteleg eu binele. Iar binele pentru mine, nu inseamna sa te lauzi si sa fi penibil. Eu din cauza asta rad de tine. Incerc sa te ajut...iar tu nu intelegi si n-ai destule coaie sa o zici pe fata.
   Stiu, sunt penibil ca am ales sa transmit asta aici, in scris, unde nu citeste multa lume. Si-mi pare rau ca stric o postare pe treaba asta.
   Ceea ce vreau sa scot in evidenta e ca, putem toti tinde spre mai mult. Ca putem sa o dam si pe fata. Fara vorbe scose aiurea pe la spate. Curajul e in toti, sub o forma sau alta. Depinde doar de noi, de cum alegem sa aratam ca avem curaj. Pentru ca e mai bine sa ii spui unei persoane ce te deranjeaza decat sa il denigrezi.
   Imaginea unui om conteaza foarte mult. Recenzile primite de la altii fac parte din cartea de vizita a fiecaruia dintre noi, si eu sunt satul sa fac frumos, de frica unora ca tine, care nu intelege diferenta dintre caterinca si adevar. Cu ce sunt eu de vina ca sunt sincer si-ti spun ce ma deranjeaza sub forma de gluma?
    Nu ma face superior in fata ta. Nu ma face mai destept ca tine, ma face doar mai curajos.
    Vreau sa fiu inteles cum trebuie. Imi doresc ca fiecare dintre noi sa se realizeze ca om, sa stie diferenta dintre bine si rau, penibil si comic, minciuna si adevar.
     Nu detin toate raspunsurile existentiale ale vietii, doar vreau sa par ca stiu. (:D) Sunt defapt ca tine si tot ce-mi doresc e putina sinceritate. Sa-mi spui atunci cand sunt prost, dar sa nu exagerezi. Sa nu fiu provocat si enervat, de multe ori chiar crizat de la prostii care-si expun parerile.
     E inevitabil sa nu aud, caci mna, multa lume vorbeste. Si nu sunt singurul care simte asta, sau cel putin asta tind sa cred.
      Vreau sa ne putem spune ce simtit, fara ac cei din jur sa rada, sau sa profite de asta. Cred ca nu sunt singurul care a spus "Te iubesc!" si chiar sa simta asta, iar ea sau el (depinde de caz:D) sa se foloseasca de treaba asta.
      Eu ce sa inteleg? Ca sunt victima proprilor sentimente? Ca e aiurea sa sti si sa recunosti ce simti?
      Poate ca ar trebui in pula mea sa-mi pun lacat la zavorul sufletului si sa ma ascund undeva sub o carapace ca sa nu mai simt nimic. Astfel poate nu mai supar pe nimeni.  

La joaca

    Asta seara scumpo, vreau sa te domin! Sa fiu deasupra ta, sa ma joc cu vorbele, sa te "tzuc" pe nas si sa te mangai usor pe obraz.
    Sunt satul de toate magariile pe care le faci. Azi esti cu mine, maine ma ignori. Cam nasol, nu?
    Cam ciudat defapt. Ca alt fraier n-am vazut...nu frumoaso, nu te-am urmarit, doar s-a facut sa avem drum in acelasi loc, in acelasi timp iar tu nu m-ai observat. Am invatat sa ma ascund bine, caci de cand am inceput sa ne jucam, nu mai fac altceva.
     Ma obsedeaza joaca noastra, aproape ca-mi calculez fiecare miscare. Fiecare replica, fiecare stare, fiecare moment in care iti raspund la mesaj. Dar defapt, stiu si cand scri un mesaj...cand vrei sa mi-l trimiti. Le stiu pe toate, eu stiu tot.
      Sunt in umbra mereu si in fata ta cu 2 pasi. De ce? Eu castig mereu. Iar tu? Tu ai zice ca pierzi mereu. Tu, cel mai bun inamic-prieten al meu. Raul necesar din basmul acesta.
       Jocul nostru, e mai tare ca orice drog. Treci prin prea multe stari.
      Adrenalina? Pisat...Mefedrona, chetamina, amfetamina? Nici macar jumate din senzatii...Alcool si iarba, doar preludiul unei planse din joc.
       Sex murdar, certuri dulci, lucruri de genu.
       Cel mai frumos e cand ne ignoram, caci telepatia se joaca cu noi. Vorbim fara sa vorbim, caci eu sunt in mintea ta, tu esti in mintea mea, frumos nu?
       Ai zice ca defapt noi 2 ne iubim. La nivel telepatic...caci in rest noi ne scriem povestea pe taste. Omul mileniului 3 asa iubeste. Din spate, mereu din spate. Fara curaj, fara incredere de sine, fara logica si mai ales fara minte.
        Ma fascineaza toata joaca noastra. Stiu aproape totul despre tine, cand "POC!" imi arati ca defapt nu stiu nimic. Am uitat sa-mi incep eseul cu "A fost odata...", dar n-a fost, inca este. Si eu sunt un jucator, dar tu cam esti antrenor secund sau preparator fizic.


( 20.01.2013 inca putin si castig)

Cronica unui trecator

    Merg agale pe drumul bine stiut de atata vreme. Acompaniat de orchestre maneliste, ma plimb prin cartierul minunat, in care semafoarele nu merg iar bancomatul esti tu.
     X-ul la care trebuie sa ajung este aproape, il simt, il miros, parca-mi tipa in ureche "HEEEI! Prostule, aici sunt!" . Defapt nu, nici macar nu stiu unde trebuie sa ajung.
     Sunt imbracat asa, mai sexy, caci sunt sexos de felul meu, cu blugi misto (ca doar muzica italieneasca e cea mai tare, am acasa pe CD-u), sosete albe, pantofii de Duminica, o camasa marca Dan Grasu, alba ca sa nu se pateze de la maioneza prea multa, scursa din shaworma pe care o mananc in fiecare dimineata in loc de mic dejun, (defapt mananc la ora 2, caci atunci ma trezesc, dar imi doream sa par mai interesant), o gecuta de piele neagra, cambrata , stilata (ca dee, tre sa fim jmen) si desigur cu o caciulita croshetata de mamaia.
     Nu ca ar 3,14 grade afara, cu minus...la meteo au zis ca o sa fie cu plus, dar cine mai are incredere in ei? Ai zice ca dupa ce What`s up si Andra au scos piesa aia...Dar ma rog! Sa continuam povestea mea cretina despre nimic.
      Imi scot o tigara de "lux" ( MT-uri, ii placea lu bunica-tu in al doilea Razboi Mondial ) o aprind si incep sa scot rotocoale de fum ca un mare boss. Ma intalnesc cu niste prieteni, dau mana cu ei si deja ma simt mai liber. Poate pentru ca...ma eliberasera de portofel si telefon...ai zice ca sunt obijnuit, e deja al 3-lea telefon anul acesta.
      In final, imi bag pula si plec acasa, cand imi dau seama ca amicii mei cei poponari nu ies afara. (Nu eu sunt poponarul aici, sa nu credeti asta, adica ei au prietene si toate cele, dar eu zic ca sunt de forma, si defapt ei se babardesc in fundulet in grup)
       Si da, eu nu am prietena. Si nu pentru ca imi plac baietii, ci pentru ca sunt urat ca dracu, meltean prost, taran prasit, handicapat obosit...etc. si normal ca nici o fata nu vrea sa stea langa mine cand ragai usturoi. (app imi place usturoiul, e bun pentru sanatate, si alunga vampirii, vi-l recomand).
       Unde ramasesem? Cred ca la shaworma...Vedeti voi, shaworma e speciala. Toti spun ca e nasoala, "Nuu, ewww! e de cacat, pute si ma face sa vomit. ewwww inca o data!". E ca trecutul pe rosu in intersectie, toata lumea o face, nimeni nu recunoaste.
       Ador printesele care la 4 jumate "in the morning" dimineata, dupa ce pleaca de la club, merg frumos la Cin-Cin si spun " Iubiiiiii! Imi iei si mie un cu de toate? Iti dau banuti. Daa, sa fie cu multa maioneaza.", asta in caz ca nu au pizza cu 4 feluri de branza.
        Ajung si eu acasa. Dupa ce am fost in fata la Crema si mi-am dat check in. Si reusesc sa deschid usa veche, blocata de hainele aruncate aiurea pe jos...aprind porno ca sa ascund laptopul sa nu ma creada lumea d-ala...intru pe mess si dau un "mas", "M-am cacat! Scz ptr cei cu DND sau BrB!" simteam nevoia sa impartasesc momente de genu cu voi.
         In rest, un ceai cald si la culcare. Ca ma verfica mama daca la 11 sunt in pat. Dar e si maine o zi...
Va pupa "Jan"!
 

In rest, aceasta postare este un pamflet si trebuie tratat ca aaahhh...nu-mi pasa credeti ce vreti! Daca cititi, sau va citeste cineva.

Poker

   Îmbrăcat într-un Armani negru, asortat cu o cămaşă "Boss", stau aiurea la acelaşi bar din centru si beau acelaşi "scotch" scarbos vechi de 12 ani. Sunt plictisit. Am călcat orasul în lung si-n lat în pantofii mei "Lacoste" , în căutare de senzaţii noi.
    Adevarul? E greu sa fi eu. Un cont gras in banca. Mami si tati mereu plecati in calatorii de afaceri. Fara tangente prea mari cu restul familiei...asa ca ce pot spune? Acasa, am ramas doar eu si menajerele. ( ce se mai fut astea)
    Scarbit de oameni. Cu masa plina de shot-uri, privesc. Caut o curva buna, cu chef de sex. M-am saturat de copilite virgine. M-am saturat sa aud acelasi "Ma vei suna maine?". M-am saturat sa fiu obligat sa mint. M-am saturat ca lumea sa stea pe langa mine pentru cum ma cheama, nu pentru cine sunt.
    Atatea frustari. Cred ca tre sa o dau "Camino" ca deja incep sa ma cred.
    2-3 shot-uri si-mi aprind o tigara. Vad un tip ce se holbeaza la mine. "O fi gay?" ma intreb eu dezgustat, nu-mi doresc sa se apropie pe langa mine si sa-mi faca avansuri.
     Plec la baie. Tipu vine dupa mine. Stiam eu ca trebuia sa ma fi imbracat altfel, arat ca un gay in costumul asta...
     La baie ma proptesc in perete si ma uit insistent la el. Merge catre pisoara si se intoarce usor spre mine.
   - Pari cam plictisit prietene...Vrei sa faci ceva amuzant?
   - Vinzi droguri sau te babardesti in poponet? il intreb eu sfidator.
   - Nu, joc poker...dar daca tie iti plac lucrurile de genu...sa fie in bafta ta! (incepe sa rada ca un bou)
   (zambesc si ii spun pe un ton grav)
    - Arati cam ciudat, d-asta te-am intrebat...joci bine poker?
    - Destul de...dar joc pe sume mari.
    - Cat de mari?
    - Prea mari. (spune el in timp ce-si scutura scula)
    - Asculta poponare, vreau sa joc...am 5.000 cash la mine.
    - Atunci bun venit in corabie! (zise el in timp ce-si scutura mainile ude de la apa)
      Se sterge pe maine, si plecam. Ma duce intr-o parte a clubului bine pazita. Mereu am crezut ca acolo vin cele mai bune curve din oras. Intram intr-o camera mare. Cu 3 mese de cazino. La una se juca "black", iar baietii pierdeau numaratoarea la 16, la alta ruleta se-nvartea de zor...iar a3a....a3a era superba. Auzeam fosnaitul chip-urilor aruncate pentru diverse call-uri sau raise-uri.
      Ma asez si eu la masa.
      - Buna seara! Eu sunt...
      - Nu ne pasa! imi striga un mos din partea cealalta a mesei.
      - 2.500 intrarea, bani cash. Si sper ca sti regulile.
     Fara prea multe comentarii, pun banii pe masa si astept cartile. 2 si 3. Buna mana...platesc intrarea, desi as fi dat fold instant. Pe flop intra 3, 2, 3. "Baaaa esti nebuuuun! Cat bulan sa ai?"  incerc sa ma stapanesc, hienele astea batrane ar mirosi din prima ca am ceva mare.
     Unul din tip da 200. Platesc fara sa ezit. Apoi pe turn intra un 4. Sunt inca in grafic. Nici chinta nu ma bate acum. check-ul este la putere, asa ca-mi iau coaiele in mana si arunc 300.
     Ma asteptam la un fold in masa. Dar am primit un call in scaun. Defapt era chelnerul care-mi lasa un 50 tonic. Sunt asa amestecat ca nici nu stiu cum mai vad cartile...
     Sunt transpirat tot. Din prima mana arat cat de amator sunt. Am mai jucat de multe ori cu diversi jmecheri care pretindeau a sti sa joace. Dar acum era diferit. Curve batrane ce pareau a sti ce fac.
    River-ul nu a schimbat prea mult ecuatia. Desi, adusese o dama, doar asa pentru show.
     Ma pandesc. Ii simt. Cadem la pace la 50. Sunt primul care arata cartile. Dintr-o data un vuiet de injuraturi se indreapta spre mine, era clar, castigasem.
     Mi-a mers bine inca 3-4 maini. Chiar prea bine. 2 culori, un careu si un trident. Scosesem 3 insi de la masa. Si-mi dublasem bani.
     Ceva nu era in regula...era prea frumos sa fie adevarat.
     Si ca-n filme, deodata incep sa pierd. Fie ca fusese o dama pe river ce nu intra, sau 2 asi in mana care ma seduceau aiurea, toate cumulate m-au facut sa pierd 3.000 de euro.
     Destul de beat si cu orgoliul ranit, joc totul pe o mana. 2 trefle in mana, si inca una jos. N-aveam nici macar o pereche. Risc maxim, daca nu intra culoarea, cadeam in cap direct.
    - 500, va bagati?
Dupa 2 fold-uri, urmez eu.
    - Da, si chiar pune 1.000 peste.
    - Baiatu joaca dur. E bazat. Uite ca-ti platesc mai ciutane...sa vad ce o sa faci.
  Pe turn vine o trefla. Sunt in grafic.
     - Uite ciutanee, special pentru tine. 3.000 , ai bani?
  Maxim mi-a dat. Mai am 500 in chip-uri si 2500 cash. Dar oare se merita? Cad pe ganduri cateva clipe...4 trefle si o ultima carte de intors...bag pula, platesc.
   SI INTRAAA! eram in clumea fericiri. Aveam culoare.
     - Si mana grebla se facuu! tip eu extaziat.
     - Nu fi asa de sigur tinere, eu am 4 dame.
  Sunt in stare de soc. Am pierdut...bani...s-au dus.
     - Pleci singur? sau te dam afara noi?
   Ma ridic. Tremur, abia ma pot misca. Plec incet. Inca sunt socat.5.000....
   In fata barului ma astepta soferul. Ma arunc pe bancheta din spate si incerc sa-mi revin.
      - Ati intarziat domnule, totul in regula?
      - Da Mihai. Du-ma acasa te rog!
                                                ( dupa cateva ore)
   Imi torn vodka in pahar ca un haplea. Sunt distrus. Ma macina gandul ca am pierdut. Eu nu pierd, eu doar castig....trebuie sa ma intorc...Aprind o tigara si stau aiurea pe balcon.



                                                                                                    Va urma....