Sodoma si Gomora

Ea? Ea este o fata draguta in felul ei. Eleganta cu care pe paseste pe "toace", pe coridorul masinii, ce ne tine inchisi ca intr-o cusca, spune multe despre serile in care se plimba in intunericul camerei sale, cu o carte pe cap. Seri in care ea nu dormea, de frica. Era speriata, nu vroia sa cada cartea de pe al ei crestet...Vroia sa fie perfecta.

Si este perfecta, pentru mine. O sorb din priviri de o luna jumate. I-am invatat si itinerariul. Azi se intoarce de la scrima. Asa face in fiecare joi la ora 7 si jumatate. Ma mai pot bucura de imaginea ei inca 2 statii cand ea se va da jos din autobuz. La fel si eu, caci trebuia sa cobor cu 3 statii in urma.

Azi ceva e diferit la ea, are in mana o carte de Carianopol, de obicei citeste bacovia, sau sta cu castile in urechi. In general asculta muzica trista si deseori ii poti zari cum lacrimile i se scurg patetic pe chipul cel matasos.

Poate cel din stanga ei e de vina. Un baiat ce pot spune, ca este putin din toate. Putin elegant, putin taran, putin ratat, putin dragastos si putin artist. Caci asa se lauda in gura mare, acum 2 seri in fata unor parteneri de discutie, cand afirma ca Mihai Eminescu a scris poezia "Plumb".

Hahaha, saraca Raluca, caci asa o cheama pe fata ce ii sade in stanga. Mai sa se bage sub pamant de rusinea ce i-o provocase dragostea vietii ei.

Revenind, baiatul canta la chitara, si cica scria versuri. Destul de bune din cate am auzit. Bune pentru cantat pe faleza sau la gara pentru niste maruntis, caci el era la limita dintre potenta si dependenta. Caci doar cand fumeaza halucinogene simte o diferenta, cred ca in lumea sa imaginara el e un rege sau un mare poet.

Ce sa zic, pe mine ma scarbeste imaginea lui. Faptul ca prietena lui se pisa cea mai pura chetamina spune multe despre el, caci i-am gasit analizele Ralucai intr-o seara cand le-a uitat intentionat pe locul in care a stat.

El a invatat-o drumul asta, in care ea se simta iubita doar de niste pastile ce ii amortesc trupul, in timp ce bestia din stanga ei il pangareste.

Si totusi, ea asteapta ca proasta ca el sa o iubeasca mai mult pe zi ce trece. Dar pe zi ce trece, ea se ofileste ca o floare la venirea frigului.

Eu tot astept sa fiu raza de soare, ce o va readuce la viata, dar pentru asta ar trebui sa ma trazesc si sa nu mai traiesc in anonimat stapanit de o obsesie...

Z.D.I.

Ai idee cum e sa te trezesti in fiecare dimineata cu ideea asta sudata in cap? Ca ti-ai pierdut drumul si ca nu reusesti sa te regasesti? E oribil sa incerci sa te obijnuiesti cu ideea, e oribi sa te complaci intr-o stare catatonica.

Sincer, imi e oribil sa ma culc in fiecare seara plictisit, gandindu-ma fara speranta la un viitor mai bun.

"- Atunci, fa in pula mea ceva!" , aud deseori, dar e mult mai usor sa vorbesti.

E greu sa faci ceva cu drag, atunci cand totul se derama in jurul tau.

As vrea sa nu-mi para rau, as vrea sa fiu fericit...Ahh, as vrea sa scriu o poveste de dragoste. As vrea multe.

Sa ma fut in el de "as" , ca sunt 2 litere legate care ma leaga de multe actiuni la care ma gandesc in zadar.

As vrea sa nu-mi treaca prin cap, ceea ce deja imi trece, as fi vrut sa nu scriu ceea ce am scris.

Ahh, iarasi "as" , mi-as fute una in cap acum.

Sincer? Cat de incompetent sunt? De ce nu pot sa il elimin pe "as" din toate propozitile pe care le fac?
Simplu, nu gasesc o motivatie, sau o placere.

Nu mai gasesc nimic. Nici macar sentimente.

Ma inec printre esecuri inexplicabile, dezamagiri profane si o imagine schimbata.

Stiu, n-am mai scris de mult. Mi-am iesit putin din mana. Dar ghiciti ce, AS fi scris pe blogg, dar nu am reusit.

Sunt atat de multe ganduri nezise si randuri nescrise, incat le-am uitat.

Lecitina, memoplus, cam asta se recomanda oamenilor cu deficiente de memorie nu?

Problema e ca le-am uitat, caci de fiecare data cand le-am gandit, am zambit, dar in final le-am sters din memorie si zambetul s-a sters. El a devenit un Zambet Distrus de Idei.