Lumea minte

Hmm!Adevar?Oare exista cineva care-l poate spune fara sa intampine vre o bariera?Va spun sigur...NU!Adevarul e ceva relativ,il spunem daca vrem si niciodata atunci cand trebuie...Eu incerc sa spun mai nou mereu adevarul,dar nu mereu reusesc...am remuscari...Am citit pe un blogg ca daca minti dormi seara mai bine.Ce perfect ar fi fost sa fie si adevarat!Eu dor mai bine seara daca spun adevaraul...dar nu reusesc.Un prieten chiar m-a intrebat o data"Ba shaule tu cum poti sa dormi noaptea?""Dar cine pula mea a zis ca dorm?"i-am raspuns...Minciuna nu este un somnifer pentru mine,este o povara...Mi-as dori ca tu draga mea,sa-ti dai jos masca,sa te dezbraci de costumul de actrita si sa spui adevarul...sa-mi spui de ce azi ma urasti si maine ma iubesti,sa-mi spui de ce iti minti sufletul...Stii ca mine nu ma poti minti,te citesc prea bine.Dar tu continui sa te joci cu mine...joaca-te ca te joci cu focul.Te ascunzi in spatele unui "paravan" si de acolo vorbesti ...dar oare nu va veni o vreme cand vei lua o forma umana si va trebui sa-mi spui adevarul?Spui ca "lumea minte",dar nu tu ai creat-o?Ooo ba daa,tu ai creat-o zeito,deci tu minti...Eu te astept,am timp,mai ales ca acum fac din noapte zi,te astept la o cafea...Vreau sa-mi explici de ce m-ai facut asa diferit...de ce nu mai alsat un iubitor al minciunii?Nu era mai simplu?Eram unul din lacheii tai,dar asa iti sunt cel mai mare dusman...Eu nu te preaslavesc zeita destin,eu te urasc...Fi-ti frica,caci curand vom refula.Eu si cei cativa ca mine...Si atunci te vom subjuga...Si inca ceva draga mea,iti dau posibilitatea de a te preda...De a face ce e bine,caci te cunosc,ai zile in care ma iubesti si stii ca putem cadea la pace...Te astept,dar cred ca inutil...

Lasa sa curga...

"Hai bea!Crezi ca o singura inghititura iti e de ajuns sa-ti potoleasca pofta?"."Normal ca nu,stii doar ca beau fara frica"...O voce interioara imi spunea"Bea,da-l shut si o sa te calmezi,apoi te duci la ea si va distrati.".Si l-am baut,apoi am mai baut unul si inca unul.Am baut o sticla,eram fericit,dansam,apoi vine el si-mi zici"Misca jegule afara!".Orbecaind prin fumul gros incercam sa realizez ce s-a intamplat.Ajuns afara incep sa ma simt rau.Ajung la un pom si am inceput sa vomit un suflet si ma intreb de ce a trecut fericirea.Ma uit la el si ii zic"De ce ma urasti?De ce nu ma lasi sa fiu fericit?".Uitanduse cu jena si sictir in ochii mei imi spune clar si raspicat"Daca te uitai in ochii ei te urai si tu..."...o tacere palida se lasa,ma uit in stanga,apoi in dreapta si o vad.Pleaca trista.Fug.Incerc sa o ajung,sperand ca nu e prea tarziu...dar era.Si nu am putut face nimic.M-a facut...alcoolul a fost mai puternic de data asta...Intru inapoi si cer o sticla din lacrimile lui Ovidiu,sperand ca macar lui sa-i pot spuna pasurile mele.Si toti ma intreaba"M-ai duci?"si le-am raspuns"Lasa sa curga si sticla sa planga!"...si ei s-au conformat pana cand...cand am vazut negru si nu am mai simtit nimic.Si acum plutesc si totul e alb in jur...si rece,si sunt singur.Vad o lumina,si o foaie dintr-un ziar..."Sticla a plans prea mult si acum noi te plangem pe tine...",dar asta e mama,si...o voce de sus imi spune sa ma linistesc,si le-am zis"Ma linistesc cand ma trezesc acasa!"si..."Sunt acasa?",da sunt,am avut cel mai negru cosmar al vietii mele...ma duc la mama si o strang in brate si ii spun ca o iubesc.De data asta am scapat,dar oare voi rezista si data viitoare cand va plange sticla prea mult?...Si ma gandesc,si ma gandesc si realizez ca nu....

Muza din mintea mea

“Well,modul in care faci fata la lucruri,momentele tale de nebunie,obiceiuri,sentimente,gandire, modul cum porti o conversatie, felul tau de a fi,totul,reprezinta o personalitate,personalitatea ta. Esti matur pentru majoritatea baietilor de varsta noastra, esti rational si analizezi de cele mai multe ori,gandesti ceva inainte sa scoti pe gura in situatiile serioase si nu ti-e frica sa simti… chiar daca atasamentul vine greu and stuff,nu esti ca multi papalapte carora le e frica sa se ataseze and stuff,gandesti la rece de cele mai multe ori,esti pasionat de ceea ce-ti place, si nu te lasi deviat de la placerile tale. Esti o persoana sufletista,iti pasa uneori mai mult de prieteni decat de tine ,esti fericit cand vezi ca cei din jurul tau sunt fericiti si ai o stare de bine cand ajuti pe cineva si nu astepti la schimb cam nimic...”.O tacere sumbra acopera intreaga camera…ne privim in ochi si tacem.Deoda”Dar eu?eu ce sunt pentru tine?”

“Tu draga mea esti…esti flacara ce-mi face inima sa bata,vocea din mintea mea ce-mi spune mereu”hai ca poti mai mult!”,muza ce ma indeamna mereu sa scriu.Tu esti totul pentru mine.Cuvintele sunt de prisos pentru a-ti spune tot ce insemni tu pentru mine.Lasa-ma sa-ti arat.”

Si o strang la piept si o mangai pe cap…o iubesc,ea ma cunoaste cel mai bine,ea stie tot.Si isi ridica fruntea si face ochii mari…stie ca nu-I pot rezista,ea e viciul meu…o sarut si ii soptesc usor la ureche”Te ador nebuno!”.

Fumul ce ne inconjoara se ridica lin la cer…un nor amagitor inconjoara camera.Ea doarme linistita,desii stie ca 40 de mii de demoni asteapta sa atace din coltul camerei,dar ea stie…Stie ca eu sunt langa ea si ca nimic rau nu I se poate intampla,caci dragostea ce i-o port e mai puternica.O privesc si zambesc cand vad cat de gingasa si dulce este cand doarme…Imi aprind o tigare,trag si suflu incet spre tavan….Ma uit la ea si cad pe ganduri…Nu pot sac red cat de mult a suferit,cat a indurate si totusi…si totusi ea e la fel. Iar eu…eu am prea multe pacate,multe seri patate. Le-am tatuat pe toate pe spate…dor toate si ma ajuta sa nu uit cine sunt si ce am de facut…Si sting tigara si ma intreb “Oare viata mea se regaseste intr-o lume plina de tigari stinse?”si cad pe ganduri…

Si atunci se trezeste.Imi sopteste incet”M-am plictisit…”,o sarut…Ii las vantai pe buze.Se ridica,ma mangaie,ma saruta pe gat…si ii zambesc,caci ea mi-a lipsit…

De-a v-ati ascunselea cu ura...

O vad...uite-o.Vine spre mine.Ma ascund,nu vreau sa ma vada...Daca ma va vedea va intra mine.Ma va coplesi,va fi oribil.O sa ma controleze,sa-mi intre prin artere,vene,ventricole si sinapse.Ohh,ma simte,se rasuceste brusc.Ma las pe burta si incep sa ma tarasc sub pat.M-a pierdut.Iese din camera.Mi-e frig.Pacea zace dezbrata pe gresie...A prins-o.Ura a cuprins-o si a coplesit-o.Vreau sa ies de aici,sa o confrunt,dar mi-e frica.Mi-e asa frica,nu vreau sa fiu singur...si incep sa caut si caut dragostea in mine.Si tip,si incerc sa o gasesc si deodata aud"Vrei sa ma gasesti?Mai intai trebuie sa ma meriti."si cad in genunchi si vars o lacrima...si spun"Ai sa regreti..."si plec.Si o vad,o chinuie,o maltrateaza,iar eu deja nu mai suport.Si ea ma simte,sange proaspat iesit in valuri din proaspata-mi rana deschisa in inima.Si se intoarce si eu fug,si ma ascund in negura noptii.Dar ea simte,si atunci am renuntat,am aruncat dragostea pe geam ca pe un gunoi si am zis"Fac orice ca sa castig!".Si m-a pierdut,iar eu am mers la pace...Am luat o in brate si i am zis"Tu draga mea in seara asta ai suportat prea multe...(o invelesc lin cu o patura)lasa-te usor pe mine,si culca-te,gandeste-te ca sunt eu aici sa lupt pentru tine si nimeni nu-ti va mai face rau,hai inchide ochii si intra in lumea viselor,o sa te linistesti..."iar pacea imi zice"O sa ma linistesc cand m-oi trezi acasa..."cad pe ganduri,nu stiu ce sa-i zic si incerc sa fiu sincer si-i spun printre buzele-mi crapate"Tu esti acasa,esti aici unde ar trebui sa fie dragostea,dar pe tine nu am sa te arunc ca pe un gunoi caci nici tu nu o sa o faci cu mine."Si adoarme si o las si plec...Gasesc ura si vreau sa o confrunt.Ma vede,am pierdut runda dar nu si jocul.Si ii urlu din rasputeri ca nu o sa castige niciodata,si ma cuprinde in bratele ei reci si imi spune"Esti sigur?Eu mereu castig..."si incerc sa ma zbat dar nu reusesc...ma mangaie pe obraz,vrea sa ma sarute...ii zic sa moara ca m-a scarbit.Si ma intreaba cu un zambet ipocrit pe buze"Esti sigur ca nu vrei sa faci dragoste cu mine?"

Uita cine sunt...si ce am scris...

Pe mine noaptea ma viziteaza fantome ale trecutului...si ma ranesc,ma fac sa ma framant si imi spun ca ma iubesc dar nu le cred,ma mint.Si ele uita ce au scris...dar nu uita ca mi-am scris slabiciunile pe foaie apoi le-am dat-o in dar.Si le ordon "Plecati in mortii vostrii de aici!!",aici e locul meu,unde ma pot gandi la prezent si viitor.Si ele pleaca...si nu se mai intorc,sunt gonite de iubirea prezentului.Si ne luam cu vorba, si vorbima de una atu,de noi,de voi si ne prinde rasaritul la o cafea si-mi zambeste dulce si-mi spune cu un optimism de ciocolata,"Cand ne mai vedem?" si o privesc... si din priviri ne stabilim urmatoarea intalnire.Dar ea nu realizeaza ca nu poate pleca de langa mine...Ea a intrat in sinteza cu domnisoara ce bate in acest piept,ce-mi curata plamanii arsi si ma face sa simt...Si ea ma face sa continui atunci cand vreau sa renunt,ma motiveaza,cand e langa mine simt ca pot muta muntii din loc,pentru ea as renunta la tot doar ca sa fie ea fericita...Acum nu stiu cine vorbeste,eu s-au bautura?Inclin sa cred ca eu si incep sa cred ca bautura nu-si face efectul...in jena mea de a nu fi un ultim nesimtit ma sprijin de un pom si vomit un suflet si promit ca nu am sa mai beau...dar voi bea.Dar ea nu va uita si imi va reprosa si atunci am sa o rog"Uita cine sunt...si uita ce am scris",pentru ca lumea uita si o data cu ei,uiti si tu si uit si eu....

Peste noapte

Eu sunt Octavian...mie-mi pasa de orice.Ahh,tu cine esti?Cum?Domnisoara care pune sentimente in orice.Incantat!Cred ca te cunosc de undeva...dar parca nu erai asa...Peste noapte parca te privesc altfel si la cum vorbesti nu cred ca mai pleci fara mine de aici.Te privesc in ochii si cad pe ganduri.Un sir de intrebari imi zguduie mintea...oare...esti un vis?un inger ce cade dupa o conversatie in pat la mine?Sauu,esti mai mult?Tu ce zici ca esti?..."Eu Octavian,sunt un semn de intrebare pentru aceasta seara...vei afla raspunsul maine dimineata."Impulsionat de jena de a nu fi un ultim nesimtit,nu insist.O astept sa-si ia haina din garderoba,apoi sa plecam la drum impreuna.Poate...ma i-a la vorba,un sarut,poate-o cafea,pate-o alta noapte nedormita,ea conduce,ea stie ce va fi.Ea ma amageste doar din priviri...ajungem la destinatie...apartamentul meu. "Ahh domnisoara,ce cafea vrei?",trece timpul si ne prinde rasaritul la o cafea,goi pe balcon.Imi bate mama in usa si imi spune"iar nu dormi!"si nu insista,pentru ca stie ca baiatul ei se imparte acum la doi...Si soarele straluceste si semnul de intrebare se trezeste si-mi spune"Octavian,imi scrii si mie o poezie?",i-am raspuns,eu nu scriu poezii,e prea greu.Si imi pune creionul in mana si imi spune,du-te in camera alaturata si scrie...Si am scris si inca scriu si semnul de intrebare a disparut...Si eu scriu si lumea uita si semnul de intrebare nu mai apare.

Aici sunt eu

Aici sunt eu...nu am ales sa fiu aici,aici mi s-a dat un loc,cu un scop,probabil.Aici suntem corecti pentru ca stim ce inseamna nedreptatea,aici daca suntem loviti,lovim si lovim al dracu de tare.Dar nu lovim imediat,asteptam momentul potrivit.Aici asteptam vremuri mai bune,care speram sa vina cat mai curand.Aici mai vine cate o fata si pleaca dupa ce ne imbata,cu sentimente iar mahmureala este dulce si amara in acelais timp.Dar toate ne promit ca nu o sa isi bata joc de de toate acele momente.Aici nu se asculta,se simte...Stiu ca nu ma vei intelege in totalitate,dar nu am sa stau sa-ti explic.Aici suntem noi,oamenii cu caracter,oamenii care merita tot ce au si au muncit pentru ele.Aici suntem noi,gelosi pe cei care o ard prin cluburi consumand bauturi ce se servesc cu umbrelute si cuburi,pentru indiferenta lor fata de tot si pentru ca ei cred ca i se cuvine totul.Aici e bine cateodata.E cald de cele mai multe ori,dar nu din cauza caloriferelor ci din cauza sufletelor noastre calde.Nu-mi place locul in care sunt acum,asa ca trag,zambesc si spun,ca nu o sa fiu aici mereu...