Geometria Timpului

    Existenta umana se imparte in 3 puncte. Cunoasterea, acceptarea si simplificarea. Pe toate le putem considera ca fiind varfurile unui triunghi. Depinde doar de noi cum reusim sa il creionam.
    Cunoasterea si acceptarea reprezinta baza triunghiului. Mereu o sa fie o linie dreapta intre cele 2. Cat acumulam ca si cunostinte este echivalent cu cat reusim sa acceptam din ele. Apoi vine varful principal, simplificarea. Aria acestui triunghi reprezinta viata noastra. Cat traim cu adevarat din ea. Defapt, cine poate sa ne spuna ce inseamna o viata traita?
     Pentru mine, pana acum, viata mi-a fost profesor de teatru. Masti si costume, atat am invatat pana acum, caut sa ma perfectionez...in ce? In tragi-comedia pe care o scriu in fiecare zi. Recunosc gresesc, gresesc in fiecare zi...pentru ca ceea ce traiesc, nu este ceea ce ma reprezinta.
     Triunghiul meu, are o baza larga si o arie mica. Cunosc multe, accept destule...dar nu simplific nimic. Prefer o viata grea, nu din punct de vedere material, ci a ceea ce traiesc. Momentan sunt in categoria de oameni care mor la 25 de ani, dar traiesc pana la 75, ca un robot.
      Am renuntat la ceea ce ma facea viu, am renuntat ca un fraier la scris. Am uitat serile de miercuri, in care stau pana tarziu cu ale mele insirate in bucatarie si cu laptopul deschis, aproape fara baterie si cu tastele obosite.
      Cum mi-am pierdut drumul? Simplu, am ales sa port mastile de care vorbeam, uitand care este adevaratul meu chip.Practic, m-am pierdut pe mine, am uitat muzicalitatea gandurilor frumoase. Am uitat tonul sentimentelor pure. M-am incantat cu lumina scenica a "operei" in care am rolul principal, dar audienta a scazut. Oamenii nu stau langa tine cand incerci sa fii "underground", sa pui ceva din tine pe scena. Vreau doar sa fiu bun, caci acum sunt rau...dar tu mai ai o sansa, nu o rata!