31, 90

Se facea ca este Octombrie, undeva in data de 18 sau 19, dar poate ca ma insel. Se facea ca statea, un anume el, in autobuz si astepta sa coboare la "Institut" , dar era pierdut...era pierdut in ochii unei fete. Statea singura pe 2 scaune undeva pe la mijlocul autobuzului.

Par brunet, ochii albastrii, picioare subtiri si glezne fine. Purta o fusta neagra stramta si o camasa alba putin lalaie. Avea parul desprins, lung cam pana la umeri, putin ondulat. La gantul ei, se zarea un lant cun un pandantiv in forma de elefant ce avea trompa indreptata in jos.

"Oare nu stia ca asta aduce ghinion?

Poate ca nu!" isi spuse el naiv in gand si se indrepta spre fata.

" Ce doresti straine? il intreba ea cu un glas taios. "Te-am intrebat "ce doresti?" de cand am urcat nu ma scapi din priviri, esti vreun fel de obsedat sau asa ceva?"

"Nu..." raspunse el cu un glas patetic. " Da-mi voie te rog! Eu sunt Cristian, si nu am putut sa nu-ti observ lantisorul, si vroiam sa iti zic ca elefantul cu trompa in jos aduce ghinion, acum te rog sa ma scuzi nu vreau sa te deranjez..." apoi se intoarse cu spatele si se indrepta spre usa.

Fata tasni deodata in spatele sau si ii spus cu un glas cristalin.

"Stai, nu deranjezi. Ma pot plimba cu tine?"

"De ce nu? Poate ar fi chiar interesant..." ii spuse el.

-Vreau sa te intreb ceva...

-Intreaba!

-Toti baietii sunt niste porci?

-Nu. (ii raspunse el senin)

-Cum poti fi atat de sigur? Adica, uite prietenul meu de exemplu, ahh fostul...

"Te-a inselat cu vecina de la 2, pe care o cheama Raluca. Nu?" o intrerupse el.

-Da. spuse ea uimita...Dar de unde sti?

-Hehe, stam in acelasi bloc de vreo 16 ani, ce zici de asta?

-Nu te cred, nu are cum. Cum te cheama numele de familie?

-Neacujbescu, stau la parter la nr 64.

-Da ii stiu, dar ei aveau o fata pe nume...

-Gratiela? O intrerupse iar el cu un ton grav.

-Daaaa! exclama ea. Ne juam in gradina cand eram mici...dar cum se face ca pe tine nu te tin minte?

-Raluca, mereu ne jucam in gradina cand eram mici, dar de fiecare data pe mine ma uitai, eu eram nesemnificativ pentru tine.

-Hmmm, nu cred.

-Odata cand jucam sticluta, ai preferat sa saruti o fata decat pe mine...

-Ehhh, asta nu inseamna ca esti nesemnificativ pentru mine, ci doar ca nu era momentul potrivit sa ne sarutam.

Ajunsera la o scara de bloc, Raluca incepuse sa palavrageasca ca o cata, iar Cristi se aseza pe o banca, isi scoate o tigara si o rasuceste usor intre buze.

- Stiu ca fumezi, si stiu ca trebuie sa fi acasa peste o ora asa ca poti sa alegi sa ramai cu mine si sa-ti deschizi sufletu sau sa te duci acasa...

- Ma spionezi cumva?

- Da! Defapt nu...te analizez.

- Se pare ca tu sti prea multe despre mine...te uiti si pe geam la baie cand fac dush?

- Nu, am o camera de filmat in oglinda.

Deodata, Raluca se inrosii toata la fata si parca-parca ar fi vrut sa il loveasca.

- Am glumit. spuse el plin de ironie.

- Sper, pentru binele tau. In orice caz, banuiesc ca sti despre cine urmeaza sa iti zic, nu?

- Normal, Dragos. Spuse el vorbind pe nas in timp ce scotea fumul dens...

- Ce pot spunem, sunt inebunita dupa el, dar tot ce vrea el e sex si nu ofera nimic in schimb...

- Deci nu ai nicio problema sa te futi cu el?

- Nu ma nesimtitule.

- Atunci? De ce o faci?

- Nu stiu...

- Ehh vezi? problema ta este ca nu cauti fericirea unde trebuie. Cand o sa te trezesti din starea ta de pierdere poate vei intelge. Ce sa zic, tu nu ai notiunea timpului, nu sti ce este aia timp. Kronos isi bate joc de tine rau de tot, dar rau de tot. In ritmul asta in 7-8 ani, din fata frumoasa ce esti o sa ajungi o sluta...De ce? Pentru ca nu ai cautat fericirea unde trebuie.

Ralucai, ii lacrimau ochii. Cristi o sterse usor cu o batista, apoi ii intinse o tigara.

- Toti avem momente de cumpana in viata, dar nu toti reusim sa trecem cu adevarat peste ele.

Iti las o carte, costa 31, 90 de lei, un pachet de tigari si cateva momente alaturi de tine. Atat m-a costat ca azi sa fiu fericit. Iti multumesc...

O pupa pe obraz si apoi disparu.

Inger si demon

Imbracat intr-un halat portocaliu, trag alene din pipa ce fumega asemnea unei torte olimpice si o "savurez" pe seraphita din priviri, rasfoindu-i foile vechi. Ahh, ce imaginatie bogata am. Defapt nu-l citesc pe Balzac, nu sunt imbracat intr-un halat portocaliu cu carouri si nu fumez pipa...ci stau mort de beat pe o canapea maro, imbracat dupa acelasi tipar de haine de strada: blugi normali, tricou larg, hanorac lalai si tenesi in picioare. Fumez o tigare si ma uit la sticlele goale de vin ce zac pe masa. Am o carte in mana, pe coperta scrie " In vino veritas".

Hehe, ce frumos. "In vin exista adevarul!". Exista pe dracu, "In libris veritas" ftw.

Descopar ca, ceea ce citeam era defapt un catalog de vinuri, asa ca l-am aruncat pe undeva prin camera.

Cineva imi sopteste la ureche "Uita de tot, uita de tot!!". Esti tu ingerul meu pazitor? Sau esti o iluzie? Nici una, era doar casca de la mp3.

Ma simt destul de rau. Ca si trairi interioare. Am crezut ca vechiul meu aliat, vinul, o sa ma ajute din nou sa trec peste. M-a ajutat pe dracu... se pare ca este adevarat "nu-ti ineca supararile in alcool caci ele stiu sa inoate!".

Inchid ochii pentru cateva clipe. Ganduri nezise, si randuri nescrise imi invadeaza linistea ce o doream. Asa ca am decis sa-mi aprind o tigara...

Ma uit la tavan, sunt fascinat de felul cum se imprastie fumul.

Mai pierd aiurea cateva clipe, apoi realizez de ce am ajuns intr-o astfel de stare. Cancan si "barfe mondene", pisam-as pe ele. Demonii de afara imi rad in fata, provocandu-ma la feld e fel de incercari.

"Muie fraierilor!", tot sunt in varf.

Poti sa razi pana termin eu povestirea. Caci voi fi la feld e rapid ca lucifer cand iti planifica nimicirea.

Vreau sa devin un inger, ce va sta in linia intai in razboiul contra demonilor.

Acum sunt intr-o lupta continua cu demonii ce-mi intuneca gandirea.

Sunt gelos, desi nu am de ce...e doar o fata, care zambeste frumos...dar lenea si nepasarea fata de mine nu au nicio scuza. Caci m-am saturat sa tot am zile in care sa vad ca ni s-a schimbat nimic la mine.

Dar totusi, acum parcurg un traseu de initiere, plin de suisuri si coborasuri. Poate ca si perioada asta reprezinta o parte din traseu, poate chiar un "pod" ca in Harap-Alb.

Ma oftic, ce sa zic. Am crezut ca dupa ce am baut acel pahar plin de amar, ca pe un dulce nectar, totul va fi mai usor. Dar m-am inselat...

Daca as fin un personaj de "mindcraft" as construi o sca pana la Dumnezeu. Doar El poate face dreptate in sufletul meu. Caci de cand m-am intors cu fata la El, blestematii aia de demoni ma pandesc in umbra.

Ii simt, sunt in fiecare rafala de vant, in fiecare colt intunecat din sufletul meu. Ei pur si simplu sunt...

Dar eu ce sunt?

Mai eu ca niciodata

Ma uit pe pereti de ceva vreme facand un exercitiu de imaginatie " Cum ar fi daca...".

Cum ar fi daca noi 2 am fi impreuna acum? Hmm, cred ca ar fi amuzant. Cred ca am sta pana la rasarit vorbind despre vietile noastre, despre faptul ca suntem complementari, ca zodiile se potrivesc, ca iti plac ochii mei, ca iti iubesc zambetul, ca ma indragostesc de tine in fiecare zi din ce in ce mai mult. Mama ce frumos arata in teorie.

In realitate, e cam naspa.Ca desii zambetul tau imi insenineaza ziua, nu am curaj sa vin la tine. Ce fraier sunt...si asa ne vedem din an in paste...ce as avea de pierdut daca as trece pragul de "Buna! Ce faci?". Adevarul e ca imi lipseste curajul. De ce? Pentru ca imi e frica de ceea ce se intampla acum cu mine.

Daca imi amintesc eu bine, la ultima discutie cu "mine" trasesem o concluzie, ca urasc dragostea.

"Ba esti ratat? Urasti dragostea, dar totusi scri despre ea." Ciudat nu?

Dragostea arata atat de frumos in teorie, e ca un cadou de craciun, frumos impachetat si, legat cu o fundita rosie. Parca te ademeneste sa il deschizi, iti trezeste curiozitatea cand il vezi.

Dar la mine nu tine. Nu sunt curios si nu ma admeneste sa il deschid. Nu ma intelege gresit, nu te fac urata, ba pentru mine esti cea mai frumoasa. Vaaai, cat de fals a sunat asta.

La cate tepe mi-am luat nu prea imi vine sa fiu deschis cand vine vorba de dragoste.

Hmm, naspa nu? Da, e naspa. Ce sa zic ma mai gandesc...si poate maine va fi altfel.

Si totusi cum ar fi daca maine te-as lua in brate pe neasteptate?

Baietii mari nu plang

As vrea sa fiu ultimul om care moare pentru steag, caci asa mi-am propus. Mi-am propus sa nu plang, sa fiu tare atunci cand cei din jurul meu sunt slabi. Vreau sa fiu trompeta ce ii trezeste la viata...dar nu prea am reusit.

Dar asta e. In viata sunt suisuri si coborasuri, care trebuie luate ca atare.

Sti cum e, baietii amri nu plang. Isi spun in gand "lasa ca trece" sau "cu siguranta au altii, altele mai grele". Si in final toti cedeaza. Se ascund intr-o camera si dau drumul robinetului de lacrimi.

E 02:12 si ar trebui sa dorm, caci la 7 si jumate ar trebui sa fiu in picioare. Doar ca...doar ca nu pot sa dorm. Astept in intunericul camerei mele sa plang.

Atunci cand ai plecat ai luat cu tine ultima mea lacrima, caci de atunci le-am ascuns bine. Tot neg ca nu mi-e dor de tine. Tot neg ca nu-mi lipsesti, si ca nu imi lipsesc toate dojenile tale ce ma faceau sa am izbesc cu capul de pamant. Vreau sa plang pentru asta, dar se pare ac e adevarat...baietii mari nu plang.

Se zice ca trebuie sa ai curaj sa mori. Eu cred ca trebuie sa ai curaj sa traiesti, caci pana la urma toti mor dar putini traiesc.

Timpul a devenit cel mai mare dusman al meu. Caci pana la urma sunt si eu om si imi e frica de ceea ce nu inteleg. Timpul a devenit de neinteles. Cronos ma alearga prin curtea liceului parca vrand mereu sa ma loveasca mai tare.

Timpul nu le rezolva pe toate, ci le face sa doara mai tare.

Stiu ca n-am mai vorbit de ceva timp, dar considera ca asta e o scrisoare pentrut in care iti zic ca imi lipsesti si ca vreau sa fi acum langa mine...

O lacrima imi curge pe tastatura si una mi se prelinge pe obraz. Mi-am regasit partea umana.

Timpul m-a facut sa am gandesc tot mai des la tine. La cum ai reactiona sau ce ai face tu in diverse momente.

O iau usor. Pentru ac treptat, treptat o sa reusesc din nou sa ma deschid in fata Lui Dumnezeu. Si sa plang doar atunci cand El imi zambeste.

Ce greu e sa fi baiat mare...caci trebuie sa stai fata in fata cu teama in fiecare zi, si sa nu o lasi sa aisa invingatoare.

O secunda sau doua

Nu vreau sa te privesc in ochii! Defapt nu am curaj...

Nu vreau sa sti ca imi lipsesti. Serios, chiar imi lipsesti. Mi-e dor sa te simt aproape, sa te sarut pe buzele-ti suave ce deseori mi-au soptit la ureche, din adancul sufletului, cu cel mai pur ton plin de adevar acele 2 cuvinte pacatoase.

Eu am recunoscut ca am gresit, dar tu? Tu te-ai inchis intr-o camera departe de mine si ai aruncat cheia. Ai rupt toate foile din cartea ce am promis ca o vom scrie impreuna, ai ars toate pozele cu noi...Mi-ai sters numele din minte, cu tot cu chip si cu acele clipe in care nu puteai sa te dezlipesti de mine...

Nu te condamn, nu ma asteptam sa-ti fie usor, dar hai totusi "sa lasam dracu soarta sa ne invete cum arata 2 steaguri albe intre 2 fortarete"!

Dar mna, am aflat ca tu ai acum calea ta. Ce sa zic, mult noroc! sper sa fi fericita. Dar mi-as dori sa nu te mai minti...sti ca tot ce e in jurul tau iti sopteste la ureche numele meu.

Stiu ca iti place sa citesti, ti-am lasat in biblioteca, pe raftul de sus o carte. E destul de buna, o sa iti aminteasca cam cat de fericiti eram cand asteptam rasaritul pe balcon cu o ceasca de cafea in mana, o tigara, muzica buna si o patura...caci tremuram de frig. Dar cam asta este...totul acum s-a terminat.

Vroiam sa-ti spun un secret ce-l am mereu intins pe buze...O secunda, poate doua. Cam atat imi i-a sa-ti zic ca te iubesc!