marți, 27 decembrie 2011

Bal Mascat

Orasul parca a luat foc. Lumini ce pornesc de pe niste sfori ciudate si se opresc in varful unor stalpi, ma orbesc...Orasul pare pregatit. Pregatit de un bal mascat. Toti se deghizeaza in fel de fel de costume cat mai opulente, si isi ascund fata cu o masca, de parca ar mai avea nevoie de una...parca jucam toti intr-o piesa de teatru proasta.
Jucam? Da, jucam. Caci si eu umblu costumat in acest mare bal mascat. Dar eu imi mazgalesc cu pasta unui pix replicile ce ar trebui sa le rostesc, caci sunt regizor, scenarist, adaptor, producator in piesa asta ce se vrea un succes. Un "succes" de care ne agatam cu dintii fara a realiza cat de prosti suntem.
Dar eu imi voi da demisia, caci m-am saturat sa lucrez cu jumatate de norma. M-am gandit asa, si prefer sa-mi scriu, regizez, produc si joc propria-mi piesa.
Am scris replici cu sange, dar le-am sters cu lacrimi sincere. Rolul pe care il joc este unul dur, ma joc pe mine. Ar trebui sa fie usor, replicile le stiu , miscarea scenic, povestea...povestea e problema. Am ales sa joc o drama, defapt nu am ales, pentru ca trecutul meu este o drama iar despre prezent nu stiu nimic.E cam greu sa vezi ceva, ascuns dupa nu stiu cate zavoare, intr-o pivnita intunecata, cu un scut facut din sarcasm si cuvinte grele.
Dupa un timp, orbesti, apoi uiti sa simti si in cele din urma nu mai simti deloc. Ajungi sa orbecai intr-o cenusa ce te sufoca...nu mai sti daca e zi sau noapte.
Doar credinta sau speranta ca acel ceva va veni. Acel ceva care te va elibera. Dar ce este acel ceva?

duminică, 4 decembrie 2011

Fa-o pentru un moment

Suna ceasul...ahh, baga-mi-as...iar e 8 fix...si luni.
Ma ridic greoi din pat, dupa 10 minute in care am visat cu ochii pe jumatate deschisi. Ma uit pe geam, aceeasi biserica sumbra, cu acelasi copac ce zace rastignit de hornul casei de langa si aceeasi pajiste urata ce serveste drept gradina pentru lacasul Domnului ce v-am spus ca este cam sumbru.
Nu las imaginea asta sa-mi intunece ziua. Merg in bucatarie cu gandul de a-mi face o cafea cu lapte, dulce, apoi sa ies pe balcon si sa ma intind pe plapuma veche, rosie si rupta pe alocuri ce o foloseste tata sa isi sprijine unditele.
Cafeaua e gata, zaharul lipseste...din casa. Nu merg pana la magazin, caci e frig afara si deja e 8 si 20...la 10 am meditatie. Asa ca smulg sticla de lapte din frigider si torn din abundenta in cana.
Plec spre balcon murmurand incet " Alta dimineata jegoasa...".
Improvizez o scrumiera dintr-o cescuta de ceai in care am pus apa, si apoi ma las pe spate pe plapuma groasa.
Imi aprind lejer o tigara, si incep sa visez cu ochii deschisi.
Ma gandesc la ea de parca ar fi exact in fata mea, de parca as putea sa ii strang puternic in palme sanii ei mari si rotunzi...si ca buzele ei rosii ma saruta suav pe gat...
Hmm, sincer ar trebui sa ma las de laba. Stric toata frumusetea ideii de a sta dimineata linistit pe balcon, cu fanteziile mele porno create de bogata mea imaginatie.
Am inceput sa tin un monolog, in gand. Ziceam ceva despre ce ar trebui sa fac azi, cum ar trebui sa ma comport, cat de mult ar trebui sa invat si seara cat de politicos voi fi cu invitatii de la masa.
Cacat, nu voi respecta nimic din tot ce am zis. De ce? Pentru ca ma cunosc. Stiu ca pur si simplu nu voi avea chef de nimic, mi se va rupe grav de tot ce mi se va preda azi la liceu, si hmm sigur voi fi rautacios cu unul din invitati.
"- N-ar fi totul mai simplu daca nu ai mai fi un nemernic?", intrebarea asta mi se pune in fiecare zi, se repeta atat de obsesiv incat am inceput sa mi-o pun si eu.
Nu e vorba ca sunt un mare nemernic (nu neg faptul ca sunt un mare nemernic, doar ca de data asta e involuntar) e problema ca sunt intr-un fel de depresie.
- Cum scapi dintr-o o depresie?
- Ohohohohoh, stiu eu, stiu eu!!! INTRI IN ALTA!!
In cazul meu se cam adevereste, adica eram intr-o depresie la un momentdat, pentru ca aveam impresia ca voi respira aer degeaba peste cativa ani, iar acum pur si simplu sufar din dragoste. Mi-as dori sa am nr. lu Mircea Radu in telefon, poate ma ajuta el.
Ca tot veni vorba de telefon, al meu suna de zor. Si asta mi-a intrerupt minunatul meu monolog, despre problemele existentiale pe care le am, si care nu ma lasa sa performez la capacitate maxima.
Hmm ciudat, o fosta prietena imi da mesaj, vrea sa ne intalnim, numai ca...nu vreau eu sa ma intalnesc cu ea.
Sunt cam masochist. Sufar din dragoste, iar o tipa vrea sa ne vedem si eu nu vreau sa ma vad cu ea. Faza e ca, tipa asta e cam curva.
Vaai, ce cuvant urat. Curva? Mnu, o defineste foarte bine. Caci o face pe bani... si nu mi-a picat prea bine cand am aflat.
M-am suparat foarte tare pe ea, ne-am certat, nu ne-am vorbit, asta pentru ca mie nu mi-a facut reducere...am crezut ca ma iubeste. Ce sa faci acum? Toti ne m-ai luam teapa.
Am tot "comunicat" cu aceasta fata, si la sfarsitul zilei, am decis sa ne vedem. Asta dupa ce m-am asigurat ca n-are nevoie de bani, incerc sa fac economii.
Sunt putin obosit, azi am mancat matematica pe paine, dar acum nu stiu cat fac 2+2...
"- 6! o vad." imi spun aiurea in gand, o cheama Ami, are cam 1,71 , par saten, ochii caprui, talie subtire, picioare frumoase si tate acceptabile. Totusi, nu este Andreea la care visam de dimineata.
- Buna! Ce vrei? ii spun eu pe un ton sobru...
- Hai ma iubii! Nu ma lua asa...
- Da, ai dreptate. Intoarcete sa te iau de cur.
- Tot nesimtit ai ramas ma...se mai schimba oamenii, dar tu...ai ramas la fel.
- De ce?
- Nu stiu de ce ai ramas la fel...
- Nu, nu. De ce ma plictisesti?
- Bai, chiar nu stiu, pur si simplu vroiam sa vad daca esti ok si sa te mai i-au o data in brate sa-ti simt parfumul dulce, caci m-am saturat de nespalati...
- Este vina mea ca tu ai ales sa te futi cu niste nespalati de 30 si ceva de ani acnd tu ai doar 16?
- Aveai tu sa-mi dai bani ca sa scap de camatari?
- Mai bine ti-o trageai direct cu ei, era mai convenabil.
- Termina-te ca te plesnesc!
- Nu te mai agita ca un pepsi ca se uita lumea la noi, iama in brate ca sa terminam odata.
- Pot sa te si sarut?
- Doar daca ploua...
- De ce?
- Pentru ca ai sa te exciti asa de tare incat ai sa te uzi...si n-as vrea sa uzi versacele de pe tine de 2 ori.
Imi lipeste o palma bine de tot, apoi da sa plece. O apuc de brat si o trag aproape de mine. Ne uitam unul in ochii celuilalt si ii spun: "Bine, te sarut, o fac pentru un moment, unul special pe care mi l-am amintit..."
Nu am apucat sa termin fraza ca sare pe mine si ma saruta pasional.
"Stiu despre ce moment vorbesti..." si pleaca lasand in urma o dara de parfum scump, o privesc lung si parca as vrea sa o sorb din priviri, dar ceva nu ma lasa.
Cred ca am fost ranit atat de des de fata asta, incat mintea mea pur si simplu o considera dusman, dar inima...