"Romania va creste prin bun simt si responasabilitate"

Acesta era sloganul unei companii romaneste spus de un actor oarecare intr-o reclama aparent banala.Spun aparent banala doarece aceasta sintagma este plina de adevar.

Adolescentii au inebunit.Nu mai stim cum sa ne comportam,nu mai stim sa avem o limita decenta a nesimtirii noastre ce ne caracterizeaza ca varsta.

Aceasta nesimtire ma caracterizeaza sip e mine,dar nu din cauza proastei cresteri ci mai mult din cauza excesului de hormoni din corpului meu,a mastii pe care o port in fiecare zi existentei mele nesemnificative.Spun nesemnificativa nu pentru ca am cine stie ce probleme existentiale sau ca sa ma plang sis a primesc atentie,ci pentru ca momentan n-am facut nimic maret in lume ca sa ma cunoasca milioane de oameni.Asta pentru ca sunt inca la inceput si am tot timpul din lume sa realizez ceva.

Momentan sunt unul din cei aproximativ 21 de milioane de romani,adica aproximativ 21 de milioane de melteni.Dar as putea spune ca in anumite moment ma diferentiez de ei,din cauza jenei mele de a nu fi doar un ultim nesimtit.Sunt sigur ca mai sunt si altii ca mine.Cati?Habar nu am.Unde sunt ei?Nici asta nu stiu.Dar sunt sigur ca daca am sa deschid ochii larg pe strada sigur am sa reperez cativa.

Se zice ca lipsa bunului simt este data de proasta educatie primita acasa.Asa zisii 7 ani de acasa. Eu sunt de parere ca nu este neaparat vina parintilor,caci sunt sigur ca parintele oricarui meltean nesimtit din aceasta tara a incercat cat a putut el de tare sa-I ofere odraslei cea mai buan crestere.Ca nu s-a lipit de copil asta nu e vina parintelui.Caci toti avem un liber arbitru. Toti putem alege.Putem alege sa fim niste oameni respectabili,sa dam pe afara de bun gust,bune maniere dar in interiorul nostrum sa fim doar niste “manelari” aplatizati.Sau sa fim niste “manelari” aplatizati si in interior sa fim niste melteni obositi.Sau varianta cea mai placuta care-mi vine in minte este sa fim niste oameni normali,cu calitatile si defectele noastre.Caci nu suntem roboti si gresim.Eu am ales sa fiu un om normal cu defecte mari cum ar fi o aroganta incomensurabila si o nesimtire uneori crasa,dar si cu o calitate cred eu destul de mare,o constiinta de fier ce adesea nu-mi da pace.

De cateva zile am renuntat sa ma uit la televizor,caci m-am saturat de “circ si paine”.Aceasta este reteta unei emisiuni TV de succes.M-am saturat de “almanahele pe care niste baieti destepti le-au citit…”(Marian Vanghelie a.k.a. primarul sectorului 5 din Bucuresti capitala Romaniei,om cu facultate sau cel putin asa spun gurile rele,interviu in direct).Am primit atatea urari de”succesuri” incat am reusit sa saracesc.Adevar graia mare maestro Victor Rebengiuc pe scena casei de cultura”Nu va mai trmite-ti marinarii la Bucuresti tinetii aici.”

Se pare ca si personalitatile marcante ale culturii romanesti s-au saturat de atata nesimtire.Dar desigur cum oamenii puternici din aceasta tara au urechile infundate de bani nu se va intampla nimic.

Ma uit zilnic la mama si la tata si ii vad cum sunt mai batrani cu fiecare zi de munca ce trece peste ei.Oare acum 15 ani cand m-am nascut s-au gandit ca guvernul o sa le amaneteze copilul? Ca din cauza televiziunii ni se implementeaza doar idea de a fi nesimtiti si de a face orice pentru a produce bani?Cred ca nu,caci altfel sunt sigur ca nu m-as mai fi nascut.

Dar oare ce pot face eu?Ce pot face ca sa schimb ceva?Momentan cred ca doar sa invat si sa nu-I supar.Cam greu,dar am sa ma straduiesc.

Am sad au print la aceste 2 pagini scrise caci iar vine noapte si voi fi trist cu usile si geamurile inchise caci lumea este lipsita de bun simt si de responsabilitate si mi-au lasat calorifele reci cand afara sunt 3 grade.

Fiecare clipa

Stii,stateam asa intins pe pat,intr-un intuneric placut si relaxant.Si ma gandeam la fiecare clipa pe care am petrecut-o candva,undeva cu cineva.Clipe aparent nevinovate dar extrem de importante pentru mine,pentru ca in acele clipe am reusit sa trec bariera cuvintelor si pur si simplu am invatat limbajul trupului si al sentimentelor.Am invatat sa ma bucur de fiecare soare stralucitor pe care il vad,de rasarit,de apus,de vraja valurilor marii ce pur si simplu ma deconecteaza de realitate.Am invatat sa ma bucur de orice nimic,aparent nimic caci poate in esenta este ceva important.Am mai reusit tot in aceste clipe frumoase sa descopar bucuria.Am vazut cum arata fericirea.Pentru prima data in viata mea am realizat ca daca ma mint nu fac altceva decat sa par un arlechin mereu mascat si ca am ceva de aratat,si ca daca ma mai ascund mult nu fac decat sa ma trmit in neant pentru multa vreme.Nu-mi vine sa cred cat am evoluat doar din cauza unei singure persoane,si culmea acea persoana nu mi-a impus nimic nicio data...acea persoana pur si simplu mi-a oferit niste sentimente si m-a pus doar sa aleg.Am ales sa nu las fiecare clipa sa treaca peste mine,sa nu le las sa zboare si pur si simplu eu cred ca am castigat.Waw ma simt si eu invingator,e o premiera.Cred ca aceasta seara aparent nesemnificativa va fi primul pas catre realizarea unui proiect secret al meu ce il tot aman...

E prea mult

Sunt ingropat printre ganduri tampite,vise ciudate si sentimente de neinteles,tot ce pot spune este ca deja e prea mult pentru mine si nu mai rezist.Daca in 2-3 zile o sa auziti ca sunt internat intr-un spital(sanatoriu sau urgenta sectia idioti ai sortii ce au incercat sa se sinucida)sa nu va speriati e ceva de asteptat.Nu stiu ce faceam in seara de am reusit sa-mi dau seama de nemernicia ce zace in mine.In mod normal nu mi-ar pasa de parerea altora,dar cineva imi spune parerea lui pentru prima data si pur si simplu ma doare.Defapt cred ca adevaru doare...da doare rau.Am sa trec peste asa cum am facut-o de atatea ori,cu aceeasi puetere de care am dat mereu dovada.Luand la puricat anii ce au trecut am fost pierdut printre iubiri de o seara,sentimente inselatoare ,oameni ,fantome , strigoi,pete de culoare dupa zile ploioase,suflete vomitate la colt de strada,lacrimi varsate aiurea, multa ura adunata in mine,deja iertarea nu mi se mai pare o optiune,tot ce vreau sa fac acum este sa-mi traiesc viata linistit fara sa-mi fie frica ca voi pleca...Hmm!!Vise!Si nu de genul celor cumparate de la spice,vise irealizabile.Nu mai pot fi sigur de nimic in ziua de astazi...sau pot?Am in minte vre-o 3 lucruri,de 2 sunt sigur 100% de unu 99%.Defapt lucrurile astea sunt relatice,caci daca se supara Dumnezeu nu mai pot fi sigur de nimic,avdn in vedere ca sunt zeci de fapte bune ce le fac dar mii de pacate ce le practic...prea multe pacate...imi pare rau.Dar asta e,o sa-mi fie cald in viata de apoi.Tot ce mai vreau acum,inainte sa inchei...sa am un pahar de coniac pe masa si cu jena mea de a nu fi doar un ultim nesimtit,sa ma bucur de fiecare sorbitura...

E prea mult