Esti prea plina de idei, de frustrari si de sentimente inselatoare. Plina de prea multa atentie caci stii cum e ..."esti sofisticata".
Acum stau cu capul pe desaga mea. Sunt departe...am fost purtat aici de un vant furios , intr-un desert pustiu. E seara, e frig, e liniste, e bine.
Condeiul, foaia si imaginatia imi tin de urat. Am plecat caci ma saturasem de aceleasi peisaje, de aceleasi fete de oameni si mai ales de monotonie...
Am ales sa-mi indeplinesc legenda personala. Eu mereu mi-am dorit sa calatoresc in Egipt, sa vad piramidele, dar mi-au lipsit motivatia si curajul.
Asta pana acum 2 luni cand...cand a aparut un vis. Se facea ca sunt in desert, soarele ardea ucigator, camasa imi era uda de sudoare, panatalonii scurti erau murdari de praf. Aveam capul acoperit cu o esarfa, picioarele goale...papucii ii tineam in mana, iar de dupa umar atarna o geanta cu o singura toarta. O fetita ma calauzea catre niste piramide si imi spunea cat de mult isi doreste sa gaseasca o comoara....vedeam in zambetul ei, zambetul tau...
Nu am vazut comoara in vis, caci mereu ma trezeam din somn atunci cand ajungeam in fata piramidelor...
Un citat dintr-o carte mi-a dat speranta ca visul poate este real. "Cand vrei ceva, tot universul conspira pentru ca tu sa obtii ceea ce doresti."eu imi doream sa calatoresc, dar aveam nevoie de un semn... si el a venit. Intr-o dimineata nepoata mea m-a trezit ca sa-mi arate un cufar de jucarie...mi-a spus ca il va umple cu bijuterii si il va ingropa undeva. Aceea va fi comoara ei. Si atunci am stiut...universul chiar vrea ca eu sa plec in cautarea acelei comori. Am facut-o chiar a2a zi caci bani aveam destui. Bani am si acum si mai am cerul plin de stele deasuprea mea...
Realizez ca nu mai tremur si ca a trecut ceva vreme de cand nu m-am mai gandit la tine. Am reusit sa umplu 2 pagini. Imi e somn sunt obosit si adorm fara sa realizez asta.
Soarele arzator ma trezeste. Am visat frumos. Se facea ca eram in vremea Egiptului antic si ca petreceam ore in sir in biblioteca din Alexandria si ma simteam liber...
Imi strang mica "tabara"improvizata din nimic si pornesc calare pe o camila cumparata din Tanger cu bani multi.
Urmez semnele. Aceleasi pasari, aceleasi oaze si aceleasi peisaje indepartate ce le-am vazut si in vis. Am mers toata ziua. Seara se lasa iarasi...Ma cuprinde dorul de casa. Dar nu din cauza ta, ci din cauza unui gand meschin "sunt un strain singur intr-o tara straina". Imi vine sa plang... dar nu o voi face. Eu nu plang niciodata. Imi aprind o tigara. In Tanger mi-am cumparat un carton, din care am fumat jumate. Ma fascineaza cum se imprastie fumul in aer si imi creeaza o stare de liniste. Este asa de ciudat acum...ma pot gandi la ce vreau eu, fara ca cineva sa ma influenteze si eu ma gandesc la tine...scot Biblia din geanta si incerc sa citesc la lumina focului ce l-am aprins sa-mi tina de cald. E al dracu de frig in desert seara. Inchid Biblia dupa 2 pagini citite, caci nu ma pot concentra.
Simt ca mai am putin pana la indeplinirea legendei mele personale, dar nu mai am hartie.
Am decis ca aceasta sa fie scrisoarea mea catre tine. Ultima pentru un timp. Desi sunt sigur ca poate iti e dor de mine si stiu ca nu ai recunoaste asta nimanui. Stai linistita, si mie imi e dor de tine...dar nici eu nu voi recunoaste asta nimanui caci in seara asta m-am decis. Ca fiinta umana traiesti, dar ca entitate spirituala pentru mine ai murit. Si nici macar zambetul tau pe care odata il adoram nu va mai face sa am razgandesc.
Am sa inchei aceasta mica scrisoare, cu un citat" bucura-te de minunile lumii dar nu uita de cele 2 lingurite de untdelemn". Poate candva vei intelege la ce ma refer si poate asa ma vei aprecia si pe mine...
Acum ma culc, caci maine sunt sigur ca voi ajunge la piramide si voi gasi comoara. Apoi voi pleca in jurul lumii cautandu-mi linistea si fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu