Bal Mascat

Orasul parca a luat foc. Lumini ce pornesc de pe niste sfori ciudate si se opresc in varful unor stalpi, ma orbesc...Orasul pare pregatit. Pregatit de un bal mascat. Toti se deghizeaza in fel de fel de costume cat mai opulente, si isi ascund fata cu o masca, de parca ar mai avea nevoie de una...parca jucam toti intr-o piesa de teatru proasta.

Jucam? Da, jucam. Caci si eu umblu costumat in acest mare bal mascat. Dar eu imi mazgalesc cu pasta unui pix replicile ce ar trebui sa le rostesc, caci sunt regizor, scenarist, adaptor, producator in piesa asta ce se vrea un succes. Un "succes" de care ne agatam cu dintii fara a realiza cat de prosti suntem.

Dar eu imi voi da demisia, caci m-am saturat sa lucrez cu jumatate de norma. M-am gandit asa, si prefer sa-mi scriu, regizez, produc si joc propria-mi piesa.

Am scris replici cu sange, dar le-am sters cu lacrimi sincere. Rolul pe care il joc este unul dur, ma joc pe mine. Ar trebui sa fie usor, replicile le stiu , miscarea scenic, povestea...povestea e problema. Am ales sa joc o drama, defapt nu am ales, pentru ca trecutul meu este o drama iar despre prezent nu stiu nimic.E cam greu sa vezi ceva, ascuns dupa nu stiu cate zavoare, intr-o pivnita intunecata, cu un scut facut din sarcasm si cuvinte grele.

Dupa un timp, orbesti, apoi uiti sa simti si in cele din urma nu mai simti deloc. Ajungi sa orbecai intr-o cenusa ce te sufoca...nu mai sti daca e zi sau noapte.

Doar credinta sau speranta ca acel ceva va veni. Acel ceva care te va elibera. Dar ce este acel ceva?