Pecete " Partea a2a"

   Trecura anii. Magazinul se inchisese. Si povestea se apropia de sfarsit.
   Momentele de tandrete au fost inlocuite de certuri surde. Discutile din parc s-au terminat. Erau impreuna mereu la aceeasi banca, dar taceau...Un baiat tacut, este un baiat ingandurat, in schimb o fata tacuta, este fata ce s-a plictisit.
   Fata superba, inteligenta si cuminte, s-a schimbat. Fitele o schimbasera. Gentile de la "buton" au inlocuit ghiozdanele. Tenesii incepusera sa se imputa. Toacele de 12 erau la moda atunci.
   Dar el? El nu se schimbase...era la fel. La fel de neinteles, la fel de neincrezator in sine.
   Era foarte ingandurat si trist. Incepuse sa creada, ca 10 ani deja inseamna prea mult...
   Era gata sa faca orice, ca sa continue saga.
    Florile nu erau de folos. Cuvintele frumoase scrise pe foi, erau uitate intr-un cos de gunoi.
   Se blocase. Intelesese ca era gata sa piarda tot ce ii era mai drag. Slabise, era mai mult beat decat treaz. Realitatea ii era un cosmar din care nu se putea trezi.
   Cauta alinare in iarba ieftina, si in sfaturi prietenesti, primite la o bere in fata blocului.
" Ba esti nebun? De cand te stiu, de 10 ani o arzi cu asta...Las-o in pula mea, ca mergem amandoi sa combinam. Defapt le combin eu, si tu le futi...ca asa patesc mereu. Ti-o dau si pe a mea. Imi futi mie prietena, doar nu mai fi asa."
   Zambind, baiatul pleaca spre casa. Stia ca undeva gresise. O suna. Ea nu ii raspunde. O suna iarasi...
 - Zi!
 - Vroiam sa-mi cer scuze pentru ultima perioada...
 - Auzi! Daca tu nu ai inteles ca m-am plictisit cu tine, e problema ta...Tu nu vrei sa vi acolo, si nici acolo, si mai ales acolo. Intelegi?
 - Dar tu vrei numai cluburi de fite si cafenele de cacat.
 - Bai, eu vreau sa merg intr-un loc in care toata lumea arata bine, in care eu sa arat bine...deasta sunt cu cineva, sa ma faca sa ma simt bine.
 - Bine, faci cum vrei.
Si ii inchide nervos telefonul. Pleaca. Cutreiera strazile Bucurestiului aiurea. Isi amintea de tot ce facuse pentru ea.
   El ii aratase orasul Constanta, asa cum nu il vazuse niciodata. Caci toti fosti ei iubiti, o tineau doar la scara. Tot el ii daduse sa bea, sa se dezghete si sa scape de inhibitii. Ea, acum mergea in club doar sa se imbete.
   Discutile lor filozofice despre dragoste pareau niste minciuni afurisite acum. Isi dorea ca focul lor sa se reaprinda...dar il primise doar el, in piept.
  Cazuse, zacea in plina strada. Nu-si dorea sa moara, simtea ca mai avea ceva de facut. Dar o lumina il trage spre cer. Era intr-un tunel, iar la capat se intalnise cu un inger.
  - Ce cauti aici? Ai venit prea devreme. Fugi cat mai repede.
  Dar stia ca nu se mai poate intoarce. Era blestemat sa cutreiere aiurea prin lume pana va fi complet, sau sa mearga in iad. A ales iadul. Demonii il recunoscusera si incepura a-l tortura.
   Dar nu ii pasa. Dorea sa o mai vada pe ea. Rupse lanturile demonilor si fugi. Fugii spre lumea netrebnica ce il izgonise.
   O vede plangand. Lacrimile ei amare, puteau inunda iadul. Era in cimitir, cu o sticla de vin in mana. Vroia sa bea cu el. Dadu sa o imbratiseze, dar trecuse prin ea. Uitase de blestemul pe care ingerii l-au pus asupra lui, dar pecetea demonilor este cea care nu il lasa sa fie vazut.
   Ea era atat de trista. Isi pierduse toata vlaga. Isi dorise sa scape el. Dar poate ca nu a stiut ce-si doreste cu adevarat.
   Statea langa ea. Vorbea aiurea, iar el incerca sa ii raspunda. Dar fata nu il putea auzii. Sufletele lor erau unul si acelasi.
   Durerea era prea mare. Isi sparse sticla de vin in cap, el tipa disperat. Simte iarasi durerea. O vede cum isi sectioneaza venele. Plange. Isi iese din minti. Tipa, dar nimeni nu il aude.
   Ea se stinge usor pe piatra sa de mormant. El se simtea gol acum. Legatura sa cu lumea se stingea usor.
   Peisaj apocaliptic. Atunci incepuse sa isi doreasca sa moara.
   Povestea se sfarsea. Caci citise el intr-o carte, cum ca sufletele celor ce se sinucid, sunt blestemate sa bantuie prin lume pe vecie.
   Simtea cum dispare usor...caldura iadului parea foarte aproape. Se auzeau hohotele de ras ale demonilor...Sfarsitul venise.
"Cretinuleee! Cretinulee! Trezeste-te mai, cretinule!"
    O vede. Era casa. Era viu. O vede zambind. Isi primeste o perna in cap.
  " Haide, printule! Ca e tarziu si intarzii la munca."
 Realizeaza ca traiesc amandoi. Se repede spre ea si o imbratiseaza. O saruta cu foc, fericit ca nu o pierduse. Intelesese acum ce este important pentru el.