N-am vrut sa plec

   Astazi trec iar la "proFUNDism", si nu mai scriu despre filme. Vreau sa scriu despre secvente din iubire neimplinite, poate neimpartasite, caci eu n-am nume de sfant. Si am curaj sa scriu asta, pentru ca stiu ca nu vei citii.
   " Sunt arogant, individualist, si am un ego cat 20 de stadioane." , sti ca mereu m-am caracterizat cum trebuie, aproape mereu sincer cu mine, nedrept cu tine, dar nebun dupa tine.
    E ciudat cum mai functioneaza telepatia nu? Adica, nici macar nu mi-am dat seama ca vorbesc cu tine... de ce? Pentru ca ma gandeam la tine...Mai ciudat? Ascultam aceeasi melodie, si daca ar fi sa fac un pronostic as zice ca eram si la acelasi minut + secunda.
    Uneori imi lipsesti. Parca sunt singurul tampit de pe aici, inainte eram 2...dar mna, cum ai zis si tu "fiecare cu ale lui".
    Am si uitat sa scriu. Caci daca nu e despre tine, mi se pare aiurea. Tu mereu te intrebai ce am scris despre tine, foecare poveste este despre tine.
    Desi parca n-ai merita, tot simt o dorinta nebuna in mine de a te avea prin preajma. Sa ma holbez la tine ca un obsedat, sa zambesc aiurea cand nu te uiti, fericit de faptul ca existi, sa bag mecla de ciufut atunci cand treci pe langa mine, caci aroganta si egoismul ne uneste si totusi ne desparte pe noi.
    Ascult o melodie trista acum, si-mi vin in minte multe faze, de cand era mai cald afara. Dar mna, frigul e de vina, nu ca ti-ai fi lasat cumva amprenta pe mine, caci te-am inlocuit, si acum esti doar o amintire intr-un album prafuit.
    Dar sti ca eu traiesc in amintiri. Si as avea multe sa-ti spun. Dar nu stiu daca are sens, sa ma risc, sa pierd ce am acum, caci imi e bine acum, si sa ma intorc iarasi la indiferenta ta si la toata neincrederea ce te acoperea.
    Stiai sa motivezi oamenii, sa ii faci sa simta 1 la 1000, sa te bagi pe sub pielea lor, dar pe tine? Te lasai uitata de multe ori, desi mancai cacat tot timpul cum ca doar tu contezi.
    Contai pe dracu! Conta doar imaginea ta, purtai atatea masti ca nici nu aveai nevoie de machiaj. Erai actrita principala, iar fiecare zi din viata ta, era doar o alta piesa jucata bine.
    Eu am fost un actoras ce a papat si el un rol secundar, orbit de stralucirea ta, aproape ca am facut figuratie...dar stiu cate am realizat ca scenograf si regizor pentru tine. Ti-am rescris multe din scenarii, iar regia o faceam impreuna, mai tot timpul pe plaja, caci atunci puteam sa fim liberi.
    Dar asta e...nu m-am impacat cu ideea ca eu sunt pe planul 2. Vroiam sa luam un oscar, sa mergem pe covorul rosu, amandoi, de mana, ca atunci pe plaja, mai ti minte?
   Oricum, oricine ai crede ca esti tu, nu esti. Si eu n-am scris despre tine, am scris despre toate, sau despre nimeni, am scris din mintea mea, am scris din visele mele, alea exagerate, tu esti doar un model, eu am exagerat, si nimic nu este adevarat. Dar te pup, si poate te astept la un sti tu ce!