joi, 9 octombrie 2014

Claustrarea Succesului

   Sunt genul de persoana care si-a dorit in viata un singur lucru, dar care a incercat diverse cai de a-l obtine. Am inceput prin a incerca sa fiu cel care stie cele mai multe lucruri despre orice in clasele primare, fara succes...mereu a fost cineva care sa faca un bastonas mai frumos decat mine. Apoi o data cu anii am incercat sa fiu un bun sportiv. Ce gluma...Am tinut ani de zile racheta de tenis in mana, ca sa pot analiza pozitia perfecta de prindere a manerului, dar desigur conditia fizica de soarece de calculator pe care o posed mi-a dat de furca...culminand cu renuntarea mea la aceasta obsesie.
    Am zis sa incerc iar in sport, dar de aceasta data ca analist. Am analizat timp de 8 ani cel mai voluminos fenomen sportiv, fotbalul, sportul rege, sportul care uneste la unison mii de glasuri spre un tel comun, victoria. Semanam, eu si fotbalul, efort depus pentru glorie ce rezulta doar injuraturi si huiduieli. Nu pot spune ca am renuntat la ideea de a avea succes in acest domeniu, doar ca am realizat ca nu posed in vocabular cuvinte precum "biomecanica" sau "indubitabil" ce releva caracteristicile tehnico tactice ale sistemului 4-3-3 sistematizat, asa ca am decis sa-mi caut "fericirea" in alta parte.
     S-a intamplat sa aleg drumul capitalei, 2 ani de zile, acesta a fost singurul meu gand in speranta ca aici am sa gasesc succesul mult ravnit. Mi-am creionat pe tavanul camerei mele, in noptile prea lungi nedormite, numai tablouri de idei in care "taranul" constantean ajunge un bucurestean corcit cu faima si succes.
     Lasand in urma prieteni buni, familie si o fata pe care o iubesc...incerc sa-mi scriu pusnicia prin insoritul Bucuresti. Frumos aici, aproape ca ma pierd in fiecare zi, lasand cate o bucata din mine pe strada si lipind un soi de tesut auxiliar pe care nu-l simt nici macar asemanator cu ceea ce sunt...simt ca ma pierd usor-usor, desi inca imi este vie amintirea mirosului de apa sarata si miscarea circulara a steagurilor baietilor de la ARIA in speranta ca zilele bune o sa vina. Eu m-am saturat sa astept, binele nu vine singur si nu vine gratis. Platesc pretul dezradacinarii dupa foarte putin timp, n-am crezut ca orasul meu este asa important, aici ma simt strain, stingher si claustrat de o pacla de nesimtire si infatuare ce ma inconjoara. Imi doresc ca acest drum sa fie mai usor, dar probabil mai usor inseamna fara succes...lucru ce-mi este imposibil de imaginat, asa ca am sa tac amar si am sa musc din cornul cu ciocolata de la patiseria de langa bloc incheiand aproximativ filozofic: Fa ceea ce crezi ca e bine, dar nu uita de unde ai plecat! Te pup Constanta! Mi-e dor de tine...

miercuri, 13 august 2014

Singuratic

   Viata, acest etern joc al cautarii in care dezideratul suprem este semnificat de cunoasterea cat mai veridica a imaginii sinelui. Un joc in care omul se pierde...se afunda in gropile grijilor de zi cu zi, in falsa imagine a perfectiunii si a asteptarilor ce nu sunt ale sale. Omul este slab si derutat. Invoca divinitatea, norocul si toate fortele supranaturale care-i vin la gura atunci cand binele este departe de el ( adica mai mereu). De ce? Pentru ca omul nu stie sa vada, sa asculte si sa simta. Labirintul numit viata are indicatoare peste tot, dar concurenta spre linia de "finish" este acerba, de aceea mereu primul ajunge "singuraticul".
   Singuratic, aceea categorie de adolescent care nu iese din propria sa minte. Singura sa activitate este gandirea. Poate il recunosti, din vedere, poate tot liceul n-ai schimbat 2 vorbe cu el sau ti s-a parut antipatic si de multe ori retard, afla ca aceasta persoana te-a analizat din cap pana-n picioare. Stie sa spuna cine esti, ce calitati ai, pana si stilul de viata. Tacerea sa a dat tonul unui larg si intens demers de procesare a intregului mediu inconjurator. "Singuratic" prin frica de a se detasa de propriul sine, "singuratic" prin ideea de a cauta persoana perfecta pentru a interactiona, el reprezentand mecanismul perfect pentru reusita.
  Timpul alocat procesului de contemplare este irelevant, defapt timpul este irelevant, impartind-ul in cel sacru si cel profan, singuraticul stie sa mentina echilibrul timpului, facand din rabdare o virtute si din graba o "calitate" de care se poate dispensa.
   Abilitatile sale sunt incredibile. Iar succesul este eternul frumos pe care il asteapta...dar iubirea? Iubirea ce este pentru un singuratic?

sâmbătă, 21 iunie 2014

Pentru tine

       Cand te-am cunoscut nu credeam in dragoste. Credeam ca este un concept in care cred numai idiotii...un fel de joaca de copii, din care nu iese nimic bun. Credeam asta deoarece pana atunci doar asa vazusem eu dragostea. Un joc al corpului din care sufletul iese desirat...
        Nimeni n-o sa-ti spuna ce e dragostea, pentru ca nimeni nu stie exact ce este dragostea. Nu poate sa fie definita, pusa intr-o formula sau marcata intr-un chenar.Ea difera de la om la om, dar in final toate au acelasi sfarsit, "te urasc pentru ca te iubesc prea tare" si pentru ca te pun pe tine, cea de care ma indragostesc in fiecare zi, in locul meu, cel pe care il admir in fiecare zi.
         Ti-as spune eu ce inseamna dragostea, dar n-ar fii de ajuns. De ce? Pentru ca tu ii dai alt sens in fiecare zi...dragostea de ieri este diferita de cea de azi. Ciudat, nu? Asa credeam si eu...ma scormonesc de multe ori in buzunarele sufletului meu cautand ceva maruntis de suflet pe care sa ti-l ofer in schimbul unei atingeri care sa-mi aduca aminte cum e sa te simti fericit. Gasesc numai bani mari, deci sunt un om bogat, sufleteste vorbind...dar asta inseamna fiorul amorului adolescentin, elanul visarii, patima fericirii ( sau cum pula mea mai vrei tu sa-i zici).
         Inchei amintindu-ti ca fiecare bucatica din sufletul meu, fie si cea mai mica, poate sa ofere atat de multa dragoste incat sa umple un cer cu stele, sa faca din noapte zi si sa-ti traga un zambet peste fata in zilele ploioase.

sâmbătă, 1 martie 2014

Imi doresc

Imi doresc sa am mai multa intelepciune,
sa am mai multa credinta-n mine...
Imi doresc sa nu fiu aprins pe rug
doar pentru ca sunt aprins in gand.

Imi doresc o familie fericita,
pazita de acea rea credinta
pe care oamenii o mostenesc
din generatii ce nu sclipesc.

Imi doresc sa fiu apt sa las toate vicile,
sa reusesc sa fac toate sacrificile,
sa fiu dat ca exemplu.
Imi doresc o carte sa citesc
despre modul in care sa pasesc....

Un piedestal de marmura sa ridic
pentru cei ce multe au schimbat.
Sa nu mai fiu asa mic....
si sa pot sa povestesc pe unde m-am plimbat.
Viata e o lupta surda cu nestiinta
mai ales cand adoram vanitatea si necredinta.

Ne lasam purtati de tristete...
Cine stie sa fie fericit?
Nobil si cinstit?
Vreau sa fiu loial si nealterat,
de vicii si minciuni.

Caci sufletul mi-e sloi
cand scriu pe foi
ganduri pentru voi...

vineri, 6 decembrie 2013

Lupta

   Totul a inceput intr-o zi de vara. Descult am intrat cu pieptul gol in lupta cu viata. Soldat cu uniforma impecabila am fost invatat sa respect ordinele. Am zambit, am salutat autoritatea, am lustruit bocancii grei incercati de greutatea fiintarii. Am cusut rani...mi-am tatuat istoria pe suflet cu caractere mici, in limbi straine ca nimeni sa nu-nteleaga.
   Port pe spate istoria strabunilor ce mi-au pus un steag in mana. "Asta-i istoria, mergi mai departe!" , asa-mi spunea bunicul meu pe patul de moarte, cu ochii-n lacrimi si nervi in soapte, am zis "Destul!", fara sa realizez ca acesta a fost testul unei promovari din soldat in lider. Nu-mi doream decat sa fiu liber, sa alerg sa rad si sa ma joc. Copil cu praf in ochii si durere-n suflet si ambitie-n cuget...
   Am repetat patimile lui Adam. Ispitele au fost multe, iar orele lungi...grele si fara de sens. Fara indrumare n-am avut mult interes sa continui o istorie ce nu-i a mea, intr-o lupta ce nu-mi apartine. "Imi pare rau bunicule!"
   Anii au trecut. Am continuat sa zambesc, sa fiu amabil, dar am realizat ca-s fraier. Cu serpi in jurul meu, ce vad in mine un ateu, un uzurpator al credintei lor mediocre, am fost alungat din lumea celor buni si m-am ancorat intr-o realitate prea dura pentru mine. O realitate in care minciuna, erezia, prostitutia si lasitatea si-au facut loc. Am devenit ca ei...un gandac puturos ce asteapta sa fie strivit.
   Am inhalat negrul de fum, am mancat frica pe paine si m-am ascuns sub masti pictate de aroganta, rautate si misoginism. Nesimtirea m-a mutilat si mi-a creionat diferit caracterul ce mi-l doream sa-l arat.
   Am uitat sa creez, caci la scoala incepuse sa nu-mi mai placa. Eram robot angrenat intr-o productie de serie a unui imperiu de prosti fara de suflet, in care visul si ambitia au pierit sufocate de negrul de fum emanat de masinariile lor de facut bani si creeat statuturi sociale.
   Lumina parea departe, pentru unul fara de carte viata e mai grea...pare usoara, caci n-ai stres, cand tot ce-ti doresti de la viata este sa te lase-n pace sa dormi, sa mananci si sa razi.
   Am zis iar "Destul!", cautandu-ma pe mine i-am gasit pe altii, acum ii numesc frati, caci fara ei nu as avea nimic. Lumea nu mi-a oferit nimic, ei mi-au oferit lumea. O vorba buna face cat multe tone de bani. Cand realizezi ca cineva te respecta si vede-n tine mai mult decat arati gasesti puterea necesara sa te schimbi si sa intelegi ca poti sa fi alt fel.
   Realitatea e dura, dar si eu pot fi ca ea. Am vazut moarte-n multe cazuri, am ales sa tac si sa cred ca nu toti suntem martiri. Nu toti suntem culpabili pentru moarte noastra, dar suntem culpabili pentru viata pe care o traim. Merita sa incercam sa dam mai mult din noi, sa fim macar egoisti si sa facem lucruri marete pentru reprezentarea cultului personal in vartejul multimii ce ne aclama, daca n-avem vointa binelui de a incerca sa schimbi lumea pentru a o face mai bun pentru cei din jur sau cei ce urmeaza sa vina....
    Pentru mine, in multe feluri viata s-a incheiat. Am ales sa fiu cinic, caci m-am saturat sa fiu subiect de gluma, sa fiu un papagal ce bolboroseste multe despre o viata mai buna si o lume fara de rau. Am ales sa ma schimb pe mine, caci pe cei din jur nu stiu daca-i pot schimba. Cert ii pot sfida, cu felul de a fi si cu ceva notabil, de azi incep munca spre cel mai mare proiect al meu, schimbarea mea in bine. "Ca n-ai pile, n-ai faima, n-ai conditie, dar ai un pix, ai o foaie, ai ambitie."

vineri, 29 noiembrie 2013

Singuratate

In seaca singuratate
singurul singuratic
sufera in surdina,
din cauza
soaptelor sobolanilor...


Strigatul suspendat al eului
crunt lovit de puterea leului
se aude din distanta muntelui.


Sindromul separat
al sunetului sublim
menit sa ofere mangaiere
majoreaza muribunda tacere.


Linii lungi, case pline de foi line,
cu idei cretine, ce-ti provoaca greata...
Clovni si prosti, stau pe-un piedestal de marmura.
Si semneaza-n piatra cum ca a lor creatie e:
Arta urbana,
Arta de nou,
Arta de vechi,
Arta de lumina,
din sange si sudoare!

joi, 14 noiembrie 2013

Povestea unui cocor

Pe culmile surprinse
de un vechi zenit uzat,
sta un cocor senin
de ura-nconjurat...
Asteapta de ani de zile
un mare sarutat.

Fie nopti, fie si zile
lumi intregi el a umblat...
Peste crestele destine
portile le-a incuiat.
Pana ea a aparut
si aripile i s-au inmuiat!

Zboruri multe a avut.
Peste mari si peste tari,
peste lacrimi si urmari,
pana sa zareasca blitul de zenit.

Iarna nu mai vine,
e cald sufletul sau.
Imbatat de fericire
o iubeste doar pe ea.

Dar ea e domnisoara Hus.
Mandra si frumoasa,
blanda si distrasa
de un alt "eu"
schitat pe cer, de vis.
De vazut am zis,
de zis am stins,
de stins am vazut!