Sunt ingropat printre ganduri tampite,vise ciudate si sentimente de neinteles,tot ce pot spune este ca deja e prea mult pentru mine si nu mai rezist.Daca in 2-3 zile o sa auziti ca sunt internat intr-un spital(sanatoriu sau urgenta sectia idioti ai sortii ce au incercat sa se sinucida)sa nu va speriati e ceva de asteptat.Nu stiu ce faceam in seara de am reusit sa-mi dau seama de nemernicia ce zace in mine.In mod normal nu mi-ar pasa de parerea altora,dar cineva imi spune parerea lui pentru prima data si pur si simplu ma doare.Defapt cred ca adevaru doare...da doare rau.Am sa trec peste asa cum am facut-o de atatea ori,cu aceeasi puetere de care am dat mereu dovada.Luand la puricat anii ce au trecut am fost pierdut printre iubiri de o seara,sentimente inselatoare ,oameni ,fantome , strigoi,pete de culoare dupa zile ploioase,suflete vomitate la colt de strada,lacrimi varsate aiurea, multa ura adunata in mine,deja iertarea nu mi se mai pare o optiune,tot ce vreau sa fac acum este sa-mi traiesc viata linistit fara sa-mi fie frica ca voi pleca...Hmm!!Vise!Si nu de genul celor cumparate de la spice,vise irealizabile.Nu mai pot fi sigur de nimic in ziua de astazi...sau pot?Am in minte vre-o 3 lucruri,de 2 sunt sigur 100% de unu 99%.Defapt lucrurile astea sunt relatice,caci daca se supara Dumnezeu nu mai pot fi sigur de nimic,avdn in vedere ca sunt zeci de fapte bune ce le fac dar mii de pacate ce le practic...prea multe pacate...imi pare rau.Dar asta e,o sa-mi fie cald in viata de apoi.Tot ce mai vreau acum,inainte sa inchei...sa am un pahar de coniac pe masa si cu jena mea de a nu fi doar un ultim nesimtit,sa ma bucur de fiecare sorbitura...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu