Z.D.I.

Ai idee cum e sa te trezesti in fiecare dimineata cu ideea asta sudata in cap? Ca ti-ai pierdut drumul si ca nu reusesti sa te regasesti? E oribil sa incerci sa te obijnuiesti cu ideea, e oribi sa te complaci intr-o stare catatonica.

Sincer, imi e oribil sa ma culc in fiecare seara plictisit, gandindu-ma fara speranta la un viitor mai bun.

"- Atunci, fa in pula mea ceva!" , aud deseori, dar e mult mai usor sa vorbesti.

E greu sa faci ceva cu drag, atunci cand totul se derama in jurul tau.

As vrea sa nu-mi para rau, as vrea sa fiu fericit...Ahh, as vrea sa scriu o poveste de dragoste. As vrea multe.

Sa ma fut in el de "as" , ca sunt 2 litere legate care ma leaga de multe actiuni la care ma gandesc in zadar.

As vrea sa nu-mi treaca prin cap, ceea ce deja imi trece, as fi vrut sa nu scriu ceea ce am scris.

Ahh, iarasi "as" , mi-as fute una in cap acum.

Sincer? Cat de incompetent sunt? De ce nu pot sa il elimin pe "as" din toate propozitile pe care le fac?
Simplu, nu gasesc o motivatie, sau o placere.

Nu mai gasesc nimic. Nici macar sentimente.

Ma inec printre esecuri inexplicabile, dezamagiri profane si o imagine schimbata.

Stiu, n-am mai scris de mult. Mi-am iesit putin din mana. Dar ghiciti ce, AS fi scris pe blogg, dar nu am reusit.

Sunt atat de multe ganduri nezise si randuri nescrise, incat le-am uitat.

Lecitina, memoplus, cam asta se recomanda oamenilor cu deficiente de memorie nu?

Problema e ca le-am uitat, caci de fiecare data cand le-am gandit, am zambit, dar in final le-am sters din memorie si zambetul s-a sters. El a devenit un Zambet Distrus de Idei.