In intunericul camerei in care stau, ma intreb nelamurit " ce sunt eu?" . Un copil ciudat neinteles, acceptat pentru ca sunt talentat, amuzant si inteligent.
O putoare de om, aerian, blocat in mintea sa, menit sa scrie zi de zi.
Scriu filme, poezii, eseuri despre viata. Despre dragoste si peranta. Iti da cu virgula cand le pui in balanta.
Asa-mi da mie, dar poate tie ti se pare gresit. Sunt matematicianul nebun, ce incearca sa dea o formula de calcul sufletului si intregi sale existente.
Filosofand aiurea, imi petrec existenta macinat de amintiri si de simtaminte ce nu le inteleg.
Mai plec, ma mai intorc, mereu pus pe fuga. Pus pe treaba si-mi doresc doar ca lumea sa inteleaga ca asa sunt eu. Bun si rau, romantic si pervers, vindicativ si onest. Un simplu zero intr-un mare univers.
Poate putin ratacit. Are cineva o busola? Caci imi doresc sa-mi gasesc calea. Vreau sa ma descopar pe mine, sa ma inteleg si sa nu ma surprind vreodata. Caci m-am saturat de jocurile astea ale vietii in care spun "eu nu voi face asa ceva vreodata", iar karma se repede asupra mea ca o napasta si-mi arunca o pereche de "asi" in fata cand eu am una de decari si-mi spune "Vezi? Ai facut asta pana la urma.".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu