Am auzit pe la colturi, cum ca "dragostea e nevoia de a iesi din tine insuti" sau proiectia ta in alt eu. Cu alte cuvinte, ca sa stice e dragostea, trebuie sa sti cine sau ce esti.
Cine sunt eu? O multitudine de intrebari si raspunsuri, o multime de raspunsuri contrare sau niste gramezi de substante chimice amestecate neomogen si modelate miraculos, cumva spre a functiona intr-un ansamblu perfect.
Sunt din toate cate ceva. Din unele mai mult, din altele mai putin. In opinia mea, procesul de auto-cunoastere poate fi simplificat daca oamenii ar citii mai mult. Mai mult, dar cu care sa rezoneze. Aventura, drama, comedie, "dragoste", orice este binevenit. Oricand putem avea surpriza de a ne vedea in pielea unui personaj cu care nu ne-am fi inchipuit ca putem rezona.
O carte, iti poate deschide noi orizonturi. Sunt pagini de fantezie ce-ti permit pentru cateva clipe sa traiesti o alta viata.
Sunt de parere ca fiecare din noi are o componenta schitata intr-un text literar. O poezie, o nuvela, o piesa de teatru, un roman, ceva ce este in noi, este ascuns printre randuri.
Fie ca esti Oliver Twist, sau uriasul Gulliver, sau simplu Catalin ( din Luceafarul), sau oricine altcineva, esti ascuns in carti. Nu degeaba "in libris veritas"(in carti exista adevarul), caci paginile sunt scrise de oameni, iar noi ce suntem? Suntem oameni.
Cunoasterea de sine este defapt un puzzle, depinde de noi daca va fi unul complicat sau nu. Fiecare lucru pe care il aflam despre noi, este o noua piesa. Iar tabloul realizat la "final" esti tu.
As vrea sa inchei cu un alt lucru pe care l-am auzit pe la diverse colturi, se zice ca "ceea ce spui despre tine este intotdeauna poezie". Un discurs despre sine este arta, fie ea abstracta sa nu, asta daca ai ce sa spui despre tine...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu