UNATC

Ea: - Buna!
Eu: - Buna! Te iubesc!
Ea: - Huh! Bine...hai sa stam jos!
Eu: - Da, desigur...
Ea: - Vroiam sa-ti spun ceva.
Eu: - Spune-mi!
Ea: - Mai bine nu...suna aiurea si o sa razi de mine.
Eu: - Ba nu! Ce este important pentru tine, este important si pentru mine.
Ea: - Noi 2...suntem cei mai buni prieteni, nu?
Eu: - Da, din clasa a2a chiar.
Ea:-  Da...din clasa a2a... Si vroiam sa-ti spun ca iubesc pe cineva.
Eu: - E ok sa iubesti pe cineva.
Ea: - Un baiat superb!
Eu: - Sigur e superb!
Ea: - Asa frumos...
Eu: - Cel mai frumos!
(in acelasi timp)
Ea: - Il iubesc pe Catalin!
Eu: - Te iub...
( dupa cateva secunde de liniste)
Eu: - Pe Catalin?
Ea: - Da, Catalin, cel mai bun prieten al tau.
Eu: - Da, Catalin...
"Si Stop!" se aude puternic in sala.
- A fost perfect! Bravo! Contactul vizual cu publicul a fost in permanenta o prioritate desi n-ati uitat sa va uitati unul la altul ca 2 "indragostiti" ce sunteti. Tavi, buna improvizatia, si mai buna expresivitatea si tonalitatea vocii, dar nu poti spune "Te iubesc!" asa din prima...Trebuie sa treaca ani, tine minte asta!
Spuse Domnul Profesor Chirnovean, la al carui curs am asistat. Arta actorului de teatru si film.
     Sunt extrem de incantat, am primit 2 minute de celebritate pe scena din Sala Atelierelor din incinta UNATC.
     Sunt in jur de 70 de oameni aici. Iar eu ma asez la locul meu, prin randurile din spate...inca imi tremura picioarele, a fost magnific. O caut cu privirea pe frumoasa mea partenera. O cheama Iulia, viitoare studenta aici, e doar cu putin mai mare...Dar, ochii verzi superbi ca ai ei, n-am mai intalnit. Asta conteaza!
     Parul saten, putin ondulat, picioare subtiri, talie finuta si un zambet ce ma trimite mereu in visare.
     Ea nu ma cunoaste, dar eu da. O tin minte de anul trecut cand a venit in Deva pentru un spectacol. Eram si eu prin zona, incercand sa-mi dau seama ce inseamna un "musical". Ea statea in spatele meu, dar ne-am intalnit dupa spectacol. Se impiedicase de mine si ii cazusera lucrurile din geanta.
    Am ajutato sa-si strange "catrafusele", era grabita...dar si grabita e frumoasa.
    Defapt, e frumoasa oricand!
    A trebuit sa prin ocazia sa joc rolul de baiat timid si sensibil, la propriu, ca sa pot sa vorbesc cu ea. Si nici macar nu era vorba despre noi. Ne-am lasat gandul sa zburde prin sufletele noastre si asa am realizat ca eu nu eram Tavi si ea nu era Iulia. Eram 2 proiectii a constiintei fiecaruia. Doar in lumea reala eram noi, la nivel psihic fiecare isi creease o alta realitate. Ea era superba doar dupa ce nu m-am mai gandit eu la...(nu cred ca va intereseaza) si eu eram eu, bine nici nu cred ca a contat prea mult pentru ea "cine eram eu".
    Atunci cand o apucasem de mana, mi-a transmis o anumita energie. Parca-mi spunea la nivel senzorial " esti dragut, dar iubesc un altul" ( nu ma injurati prea tare, imi place sa visez).
     O simteam ca e ranita. Ca vrea sa-i fie sufletul alinat de un el. Acel el, pe care eu il urasc. chiar daca nu il cunosc. Ea e frumoasa si gratioasa...si trebuie sa fie a mea. Si va fi a mea! ( mda...)
      Vreau dragoste si teatru. Vreau implinire si fericire. Aici, la UNATC, m-am simtit liber, pentru 4 ore si 10 minute...un ilustru necunoscut, ce se plimba aiurea pe coridoarele scolii, incercand sa nu para prea absorbit de tablourile sau afisele de pe pereti. Un anonim "celebru" in 2 planuri diferite, ce absoarbe fiecare lucru ce are legatura cu sufletul.
       Acesta sunt eu. Un eu care si-a gasit locul!