Acesta era sloganul unei companii romaneste spus de un actor oarecare intr-o reclama aparent banala.Spun aparent banala doarece aceasta sintagma este plina de adevar.
Adolescentii au inebunit.Nu mai stim cum sa ne comportam,nu mai stim sa avem o limita decenta a nesimtirii noastre ce ne caracterizeaza ca varsta.
Aceasta nesimtire ma caracterizeaza sip e mine,dar nu din cauza proastei cresteri ci mai mult din cauza excesului de hormoni din corpului meu,a mastii pe care o port in fiecare zi existentei mele nesemnificative.Spun nesemnificativa nu pentru ca am cine stie ce probleme existentiale sau ca sa ma plang sis a primesc atentie,ci pentru ca momentan n-am facut nimic maret in lume ca sa ma cunoasca milioane de oameni.Asta pentru ca sunt inca la inceput si am tot timpul din lume sa realizez ceva.
Momentan sunt unul din cei aproximativ 21 de milioane de romani,adica aproximativ 21 de milioane de melteni.Dar as putea spune ca in anumite moment ma diferentiez de ei,din cauza jenei mele de a nu fi doar un ultim nesimtit.Sunt sigur ca mai sunt si altii ca mine.Cati?Habar nu am.Unde sunt ei?Nici asta nu stiu.Dar sunt sigur ca daca am sa deschid ochii larg pe strada sigur am sa reperez cativa.
Se zice ca lipsa bunului simt este data de proasta educatie primita acasa.Asa zisii 7 ani de acasa. Eu sunt de parere ca nu este neaparat vina parintilor,caci sunt sigur ca parintele oricarui meltean nesimtit din aceasta tara a incercat cat a putut el de tare sa-I ofere odraslei cea mai buan crestere.Ca nu s-a lipit de copil asta nu e vina parintelui.Caci toti avem un liber arbitru. Toti putem alege.Putem alege sa fim niste oameni respectabili,sa dam pe afara de bun gust,bune maniere dar in interiorul nostrum sa fim doar niste “manelari” aplatizati.Sau sa fim niste “manelari” aplatizati si in interior sa fim niste melteni obositi.Sau varianta cea mai placuta care-mi vine in minte este sa fim niste oameni normali,cu calitatile si defectele noastre.Caci nu suntem roboti si gresim.Eu am ales sa fiu un om normal cu defecte mari cum ar fi o aroganta incomensurabila si o nesimtire uneori crasa,dar si cu o calitate cred eu destul de mare,o constiinta de fier ce adesea nu-mi da pace.
De cateva zile am renuntat sa ma uit la televizor,caci m-am saturat de “circ si paine”.Aceasta este reteta unei emisiuni TV de succes.M-am saturat de “almanahele pe care niste baieti destepti le-au citit…”(Marian Vanghelie a.k.a. primarul sectorului 5 din Bucuresti capitala Romaniei,om cu facultate sau cel putin asa spun gurile rele,interviu in direct).Am primit atatea urari de”succesuri” incat am reusit sa saracesc.Adevar graia mare maestro Victor Rebengiuc pe scena casei de cultura”Nu va mai trmite-ti marinarii la Bucuresti tinetii aici.”
Se pare ca si personalitatile marcante ale culturii romanesti s-au saturat de atata nesimtire.Dar desigur cum oamenii puternici din aceasta tara au urechile infundate de bani nu se va intampla nimic.
Ma uit zilnic la mama si la tata si ii vad cum sunt mai batrani cu fiecare zi de munca ce trece peste ei.Oare acum 15 ani cand m-am nascut s-au gandit ca guvernul o sa le amaneteze copilul? Ca din cauza televiziunii ni se implementeaza doar idea de a fi nesimtiti si de a face orice pentru a produce bani?Cred ca nu,caci altfel sunt sigur ca nu m-as mai fi nascut.
Dar oare ce pot face eu?Ce pot face ca sa schimb ceva?Momentan cred ca doar sa invat si sa nu-I supar.Cam greu,dar am sa ma straduiesc.
Am sad au print la aceste 2 pagini scrise caci iar vine noapte si voi fi trist cu usile si geamurile inchise caci lumea este lipsita de bun simt si de responsabilitate si mi-au lasat calorifele reci cand afara sunt 3 grade.
