Obijnuit cu o mana de pacate, ce inima imi permite sa le iert, ma culc in fiecare seara linistit. Dar in adancul sufletul imi este plin de cicatrici. Uneori as vrea sa fiu altcineva, sau sa fiu altfel.
Acum am aflat cat ma doare ca nu am dreptate. Ca m-am inselat ca un prost, cand am crezut ca viata pe care o duc este una buna. Dar ce sa zic lucrurile m-au ajuns din urma si m-au doborat.
Dar acum vreau sa las totul deoparte si sa merg inainte, caci o sa trec peste...
Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru rabdarea acordata, caci acum au inceput sa vina zilele cu soare atat de mult asteptate. Parerile oameniilor schimbate, si gandirea mea prosteasca uneori, poate de cele mai multe ori, s-a limpezit.
Dar ce sa zic, un zambet, un sentiment, eu in asta gasesc un sens al mersului lucrurilor. Dar nu vreau sa ma mai las pacalit, vreau doar sa astept.
In fine, mi-am gasit busola...si acum totul e bine.
Se pare ca sunt o persoana ce depinde mult de starea psihica. Atunci cand totul e bine, zambesc mereu, iar daca ceva nu mergebine... toate lucrurile nu vor merge bine. Inca astept ziua in care voi gasi un echilibru. Dar pana atunci mai e.
Inchei gandindu-ma ca libertatea este o stare de spirit infinita...si ca asta mi-a lipsit cel mai mult in ultimul timp. Si chiar si acum, caci nu pot scrie vreo idee calumea, azi, dar sigur veti gasi greseli de scriere ca ale unui copil de scoala generala. Nu sunt analfabet. Eu cand scriu, scriu fara sa tin cont de virgule, puncte s.a.m.d. poate din cauza ca sunt prea patruns de ideile mele, si prea cuprins de faptul ca sunt liber sa fac orice cu un pix si o foaie in mana.
vreau si eu busola :((
RăspundețiȘtergereNu esti singura care vrea o busola:-?? daca o sa o cauti, o sa o gasesti:D
RăspundețiȘtergere