Eu

     Incurajat de vremea neprielnica de afara si de versurile triste din casti, am sa-ti dedic astazi tie, cititorule, bucati ale sufletului ce nu le-am aratat nimanui.
     Au trecut zile bune de cand n-am mai scris, poate sunt putin prafuit, caci stim cu totii ca timpul este inamicul perfect. Ingroapa incet si dureros: sentimente, amintiri, caractere si suflete milostive. Imi doresc a da jos de pe mine colbu greu si pleura sidefie ce-mi acopera amintirea ca eu chiar am existat, am fiintat pe acest pament.
      Viata, in complexitatea ei, a facut din mine o simpla bila de coci, transparenta, cu ceva inflexiuni rosiatice undeva in partea stanga. M-am rostogolit agale spre un nou prezent, cel de atunci imi urat, de asta l-am numit trecut. Iubire si amaraciune, credinta si suferinta, bunatate si neputinta. Rezumatul exact al unui calator pierdut pe un drum strain, fara lumini, fara cineva sa te impinga de la spate, fara mancarea potrivita...mancarea sufletului, caci de asta aveam nevoie. Hrana spirituala, caci zidisem in mine pe cineva drag...Un amic, prieten, frate, parinte, un tot unitar ce-mi arata mereu cotloanele ascunse ale oamenilor si ale gandurilor de bine pe care le atribuiam lor.
      Un copil blajin, cu mult timp si cu multe de oferit. Eu? Eu gandesc la rece. Analizez, ma documentez si cel mai important: NU CRED NIMIC. El nu-si dorea decat sa fie crezut. Mereu pus pe ghidusii menite sa aduca un zambet pe fata unui om singur si trist. Dar calculatul de mine nu a inteles niciodata de ce el le lua in ras. Caci asa e si viata, azi esti, maine nu esti. Bang! te-ai dus pe pula oricine ai fi...
     Nu te-am uitat dragul meu prieten...te anunt sa sti, desi te-am ingropat si te-am scuipat. Dar asa trebuie, sunt hiene in jurul meu ce mi-au manjit simpla suflare cu nepasarea lor...Te Rog sa nu ma uiti! Caci eu voi veni dupa tine, nu pot sa neg ceea ce sunt la infinit. Sa fi cuminte si sa ma astepti! Cu drag copilul care n-a mai vrut sa fie copil....