Ceata ce acum se-asterne
peste-un piept curbat de tuse,
caci tutunul e placere,
o port grea si ma deprima.
Heruvim fara de vina
zi de zi mie-mi sopteste:
Sa fie lumina!
Caut zari in lung si-n lat,
lumea mea e infinita.
Orizontul prin lumina,
eu vreau ca sa-l descopar....
Sa fie lumina!
Caci lumina e putere,
soarbe pagini efemere.
Epigon de moda noua
scriu urat, cu caractere...
Sa fie lumina!
Lacatul mi l-am promis
de pe suflet sa-l desfac.
Caci o carte am citit
deslusind cuvinte grele.
In infern am coborat,
pagini multe eu am rupt.
Depravare,
nopti uitate...
Cand te simti al nimanui
viata ce-o iei in gluma
te gandesti cu sa i-o spui!
Epigon de moda noua,
port pe suflet mare schija.
Mare vina si mister,
intelese doar cu fler.
Anonimul cel de sus
a trimis chiar pe pamant
pe celebrul serafim,
cu un indemn de multumire:
Sa fie lumina!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu