Timpul

    Dumnezeu a creat lumea in 7 zile, 5 din  ele menite sa-i creeze omului conditii de a exista, iar in a6a l-a creat pe om...A7a zi, pentru odihna, caci si Dumnezeu are o parte umana in El, doar suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui.
    Pot spune ca din jocurile mele cu timpul, Dumnezeu a uitat ceea ce conteaza cu adevart in existenta omului, ziua 1. Cea in care spui ca te schimbi, ca vei fi altfel, ca lasi trecutul in spate si dai frau liber celui ce esti cu adevarat.
    Ziua 1 e atunci cand realizezi ca te poti schimba, te poti uita-n oglinda si poti spune "Multumesc Doamne! Azi o iau de la inceput..."

  Fac din noapte zi:

     Ca sa ajungi sa-ti indeplinesti conditia persoanei care esti cu adevarat, trebuie sa intelegi cine esti. Sa ajungi sa sti cat mai mult despre tine, sa dai timpului un curs.
     Eu? Stiu ceea ce sunt si mai stiu ca timpul nu-mi ajunge. Am in cap a4a tentativa de roman si n-am cand sa o scriu.
     Eu sunt Gadea jr. , joc partide pe degete in fiecare zi. Eu creeatorul, eu cel ce incearca sa puna pe hartie bucati din sufletul sau, cu scopul de a-mi promova normalitatea pe care eu o consider sacra.
     Timpul imi e dusman, caci imi omoara sentimente, idei si crezuri. Ma lupt cu el, crezand ca pot iesi invingator si ca va veni un moment in care viata mea va fi subiect de carte...


  Schimbare:

      Am lasat in urma: nopti de betie si lehamite pentru toate ingradirile de care am avut parte. Am inteles ca viata este plina de asa ceva si ca nu e timpul sa iau contact cu asa ceva.
      Ies din casa uitandu-ma la cerc, sperand ca ma voi reintalni cu cei dragi. Soptesc incet un "Fie slavit numele Tau Doamne!" , ajungand sa-mi neg credinta. De ce? Pentru ca deseori ma intreb: "Unde esti Doamne?", atunci cand greul ma ajunge.
    Oare am in ce sa cred? Caci daca ar fi sa pun balant ceea ce am primit bun cu ceea ce am primit rau, nu-mi iese la calcul. Vreau sa fug, sa zbor in lumea asta materiala, superficiala si ipocrita, pe care am primit-o cadou de la aceea entitate divina pe care noi o cunoastem sub numele de "Dumnezeu" . ( Sa fi Tu slavit! Ca noi nu suntem...)
     Sa fie Lumina! Norii sa ne dea fericire si bunatate, ploaia sa ne inveseleasca si visele noastre sa se indeplineasca...

 
   Infernul:


       Bacovia privea viata ca o moarte continua. Ceea ce nu e departe de adevar...Timpul iti ucide lent corpul...El nu ne iarta, doar ne da sansa sa ne facem zilele senine.
       Lumanarile sa arda in cinstea celor cazuti in lupta cu timpul...noi trebuie sa invatam de la ei. Sa nu-i uitam....
       Trebuie sa fim darji si sa stam treji. Trebuie sa deschidem ochii si sa ne simtim ceea ce trebuie sa fim, OAMENI.
       Eu unul am inceput. Vad viata altfel si vreau sa o tranzmit altfel....cu ura si iubire, cu timp si credinta. Vreau sa fac ceea ce e mai bine si sa nu uit de mine...
       As vrea sa inteleg ca viata este un amalgam de intrebari si raspunsuri cu tente de dramatism...Un labirint al mortii din care infernul creeatiei te duce la capat...As vrea sa invat sa mor si sa inviu in aceeasi zi. Sa fie lumina!