duminică, 5 mai 2013

Aroganta si egoism

   Stau aiurea, in singuratatea gandurilor mele si incerc sa-mi amintesc de tine...De ultimul nostru sarut, de ultima imbratisare sau de ultima privire spre ochii tai caprui. Incerc si nu reusesc. Defapt mint...imi amintesc totul. Fiecare loc, fiecare moment, fiecare atingere, fiecare...fiecare lucru ce are legatura cu tine.
   Uneori imi doresc sa arzi. Sa arzi in focul iubirii mele neimplinite ce m-a facut sa sufar, sa vezi cum e sa nu dormi si sa te gandesti la cineva pe care ai vrea sa-l simti aproape, dar el...dar el nu te vrea.
   Ai plecat fara sa-mi spui o iota. Tu dai vina pe mine spunand ca eu am plecat. Fals! Eu am plecat sa te caut, in speranta ca te voi gasi, dar tu deja ma abandonasei...
   Am plecat descult, in cautarea ta, pianista sufletului meu. Am plecat si...si te-am gasit. Dar tu nu doreai a fi gasita, vroiai sa fi singura, asa cum ai fost mereu. Poate ti-am gresit, sau poate nu m-am ridicat la rangul tau. Eu am vrut doar sa-ti vindec ranile...si sa te pastrez doar pentru mine. Sa-ti arat ce gust bun are fericirea, caci am simtit si eu demult.
    Iti mai amintesti ultima noastra discutie? Mi-ai spus ca nu crezi in dragoste, ca e ca si cum ai face o afacere, un troc, un schimb. Iti dau sufletul meu si tu mi-l dai pe al tau.
    Am vrut sa-ti spun ca esti proasta...dar n-am putut, si te-am aprobat. Era prea multa lume in jur...asa ca ti-am zis telepatic, sperand ca vei intelege.
    Mi-e dor sa ne contrazicem aiurea, sa dormim impreuna...si tu sa tipi ca-ti fur toata patura. Mi-e dor sa ma enervez dimineata cand ma trezesc zgariat pe tot spatele. Era cea mai placuta durere.
    In aroganta mea, am tinut mereu sa-ti par superior, desi te-am considerat mereu mult mai desteapta decat mine. Am stiut ca ma vei minti candva...stiu si cand, stiu si cum. A durut atunci, doare si acum si cred va durea mult timp. Dar tot zambesc cand iti aud numele...
     Mai rad, mai plang, mai fumez un pachet de tigari si mai ma imbat ca un porc cand ma gandesc la tine. Incerc sa-mi scriu viata poetic cand imi amintesc de noi, dar nu trebuie sa fiu treaz , caci tu esti cancerul sufletului meu.
     Am mai zis, imi doresc sa arzi, in iad daca se poate. Desi cred ca ai fi in stare sa-l joci pe degete si pe dracu, la cat esti de sireata. Cu mutra aia inocenta ce ma dispera pe mine, cu limbajul persuasiv, ce pare a fi al unui om bland si bun. Cate masti....cata ipocrizie!
     Dar totusi, nu-mi displace. Esti actrita in propria ta telenovela. Reusesti mereu sa sclipesti, sa faci lumea sa te priveasca.
     Imi imaginez acum, un dialog intre noi 2. A trecut ceva timp...dar tot am multe sa-ti spun. Multe de reprosat, caci m-am saturat sa latru aiurea si tu sa nu ma auzi.
   " - Dar imi pare rau! Ma vei ierta? Sti doar ca...acolo undeva, tu ai lasat ceva in sufletul meu. Micul meu arogant...." asta vei spune, in timp ce ma vei mangaia suav pe fata, iar apoi ma vei lua in brate.
     Iar eu, ca un idiot indragostit de tine, ce crezi ca am sa fac? Am sa-ti spun "Da, nu e nimic, mi-a trecut, doar ca...doar ca mi-ai lipsit. Mult!"

joi, 25 aprilie 2013

Masti

Pe chipul tau e pusa
O vina nespusa.
Interzisa e credinta scrisa!
Caci masca acopera durerea trista...

Scris pe foi albe
Gasesc temeri subliniate.
Neasteptate si neintalnite,
Aproape desprinse...
Din mine.

Te caut, te nasc, te port...
Te cresc si te pictez.
Sa uimesti si sa sclipesti...
Uiti ca te-am creat sa ma iubesti?
Minciuna.

duminică, 21 aprilie 2013

Demonii

Insangerat,
Stau acum culcat.
Asteptand durerea sa treaca
Cand primul vals sta sa inceapa
Tu, mica mea incapatanata
Imi faci inima sa bata.

Durere si-nclestare
Am platit in nepasare.
Friguros si inghetat
Te-am asteptat desfigurat...

Desfigurat si ipocrit
2 ani de zile?
S-au sfarsit!
Au trecut si au murit,
Demoni grei m-au parasit...

Si-n catedrala zac zidite
Patimile ipocrite.
Si-n cimitir s-au ingropat
Amintiri de neuitat.

Iar din cer un gand pagan
Rastigneste un batran.
Si batranul striga tare:
"Aripile vor sa-mi taie!"
Sa ma duca in nestire
Cred, spre nefericire.

Doi ani si doua zile
Am murit si am inviat.
Dintr-o singura sclipire
Sufletul mi l-am salvat.

joi, 11 aprilie 2013

Despre Noi

Am ragusit!
Am ragusit strigand dupa iubire!
Oameni?
Oameni vin, oameni pleaca,
Oameni cer, oameni primesc...
Ei te imbata
Si te desfata
Cu laude si cu minciuni,
Cu aplauze si dimensiuni,
D-un sarpe trimise,
Si de zdrente transmise.
Aud soapte-n ureche,
Despre suflete pereche.
Ei se cauta,
Ei se cearta.
Ea sa ceara, el sa vada,
Ea sa creada, el sa piarda,
Ea sa piara, el sa moara!
Nascuti din durere, cu ganduri de miere,
Razbat!
Se bat.
Cu reaua lume
Ce vrea sa fure
O minte brilianta
De suflet controlata.
Cu inima fragmentata, de-o platosa aparata
Te vreau!
Te vreau sa fim:
Unul in doi si doi in unul.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

UNATC

Ea: - Buna!
Eu: - Buna! Te iubesc!
Ea: - Huh! Bine...hai sa stam jos!
Eu: - Da, desigur...
Ea: - Vroiam sa-ti spun ceva.
Eu: - Spune-mi!
Ea: - Mai bine nu...suna aiurea si o sa razi de mine.
Eu: - Ba nu! Ce este important pentru tine, este important si pentru mine.
Ea: - Noi 2...suntem cei mai buni prieteni, nu?
Eu: - Da, din clasa a2a chiar.
Ea:-  Da...din clasa a2a... Si vroiam sa-ti spun ca iubesc pe cineva.
Eu: - E ok sa iubesti pe cineva.
Ea: - Un baiat superb!
Eu: - Sigur e superb!
Ea: - Asa frumos...
Eu: - Cel mai frumos!
(in acelasi timp)
Ea: - Il iubesc pe Catalin!
Eu: - Te iub...
( dupa cateva secunde de liniste)
Eu: - Pe Catalin?
Ea: - Da, Catalin, cel mai bun prieten al tau.
Eu: - Da, Catalin...
"Si Stop!" se aude puternic in sala.
- A fost perfect! Bravo! Contactul vizual cu publicul a fost in permanenta o prioritate desi n-ati uitat sa va uitati unul la altul ca 2 "indragostiti" ce sunteti. Tavi, buna improvizatia, si mai buna expresivitatea si tonalitatea vocii, dar nu poti spune "Te iubesc!" asa din prima...Trebuie sa treaca ani, tine minte asta!
Spuse Domnul Profesor Chirnovean, la al carui curs am asistat. Arta actorului de teatru si film.
     Sunt extrem de incantat, am primit 2 minute de celebritate pe scena din Sala Atelierelor din incinta UNATC.
     Sunt in jur de 70 de oameni aici. Iar eu ma asez la locul meu, prin randurile din spate...inca imi tremura picioarele, a fost magnific. O caut cu privirea pe frumoasa mea partenera. O cheama Iulia, viitoare studenta aici, e doar cu putin mai mare...Dar, ochii verzi superbi ca ai ei, n-am mai intalnit. Asta conteaza!
     Parul saten, putin ondulat, picioare subtiri, talie finuta si un zambet ce ma trimite mereu in visare.
     Ea nu ma cunoaste, dar eu da. O tin minte de anul trecut cand a venit in Deva pentru un spectacol. Eram si eu prin zona, incercand sa-mi dau seama ce inseamna un "musical". Ea statea in spatele meu, dar ne-am intalnit dupa spectacol. Se impiedicase de mine si ii cazusera lucrurile din geanta.
    Am ajutato sa-si strange "catrafusele", era grabita...dar si grabita e frumoasa.
    Defapt, e frumoasa oricand!
    A trebuit sa prin ocazia sa joc rolul de baiat timid si sensibil, la propriu, ca sa pot sa vorbesc cu ea. Si nici macar nu era vorba despre noi. Ne-am lasat gandul sa zburde prin sufletele noastre si asa am realizat ca eu nu eram Tavi si ea nu era Iulia. Eram 2 proiectii a constiintei fiecaruia. Doar in lumea reala eram noi, la nivel psihic fiecare isi creease o alta realitate. Ea era superba doar dupa ce nu m-am mai gandit eu la...(nu cred ca va intereseaza) si eu eram eu, bine nici nu cred ca a contat prea mult pentru ea "cine eram eu".
    Atunci cand o apucasem de mana, mi-a transmis o anumita energie. Parca-mi spunea la nivel senzorial " esti dragut, dar iubesc un altul" ( nu ma injurati prea tare, imi place sa visez).
     O simteam ca e ranita. Ca vrea sa-i fie sufletul alinat de un el. Acel el, pe care eu il urasc. chiar daca nu il cunosc. Ea e frumoasa si gratioasa...si trebuie sa fie a mea. Si va fi a mea! ( mda...)
      Vreau dragoste si teatru. Vreau implinire si fericire. Aici, la UNATC, m-am simtit liber, pentru 4 ore si 10 minute...un ilustru necunoscut, ce se plimba aiurea pe coridoarele scolii, incercand sa nu para prea absorbit de tablourile sau afisele de pe pereti. Un anonim "celebru" in 2 planuri diferite, ce absoarbe fiecare lucru ce are legatura cu sufletul.
       Acesta sunt eu. Un eu care si-a gasit locul!

luni, 25 martie 2013

Sufletul meu

    Ademenit de gînduri triste, spre melancolie, scriu. Mi-amintesc de noi, de şoapte si săruturi surde, în vîntul puternic ce-ti făcea parul roşcat a fi vîlvoi.
    De plajă, de mare, de toamna si de iarna...dar în special de noi si fericirea noastră.
    Te vreau în noapte, te caut în zi si te găsesc în amintiri!
    Ti-am dat tot ce aveam. Suflet, creaţie, bucurie si mai ales, dragoste eternă! Erai muza mea, acum apusa, dragoste neimplinita ce asteptai sa fi rapita de un alt eu. Mai bun, mai frumos, mai deştept si mai puternic. Un eu cu care sa nu te certi din nimicuri, pe care sa-l înţelegi uşor, si un eu caruia sa înţeleagă toata acţiunea ce-o dădeai.
     Te urăsc! Dar totuşi te vreau...admiram tot la tine. Pana si felul în care-ti musti buza mi se pare frumos. Entuziasmul tău, pe care-l arătai ,cand mă apucai de mană si incepeai sa fugi si sa ma tragi după tine, imi lipseste azi, cand trec prin fata blocului tau, sperînd ca poate ai sa cobori si ne vom vorbi! Trag tutun, sperînd ca poate ai sa simti mirosul de fum si ti se va face pofta de o tigara. Si vei iesi afara sa fumezi. Si ai sa-mi ceri foc, căci tu nu posezi asa ceva...
     Eu voi zambi pervers, si mă voi oferi sa-ti aprind tigara, căci vreau sa-ti mai simt rujul ieftin, pentru o ultima oară.
     Parfumul tău preferat, îl simt si azi, cand trec pe langa magazinul din colt. Are sticluta albastră si-l foloseste mereu vanzatoarea de acolo.
     Tin minte totul, si-mi lipseşte totul. Sunt gol pe dinauntru...sunt gol de cand ai plecat si m-ai lăsat sa răzbat singur in lumea asta distrusă, plină de măşti de fier si suflete reci.
     Te urăsc! Iar îţi spun asta, dar totuşi te iubesc!

marți, 5 martie 2013

"Cunoaste-te pe tine insuti"

  Am auzit pe la colturi, cum ca "dragostea e nevoia de a iesi din tine insuti" sau proiectia ta in alt eu. Cu alte cuvinte, ca sa stice e dragostea, trebuie sa sti cine sau ce esti.
  Cine sunt eu? O multitudine de intrebari si raspunsuri, o multime de raspunsuri contrare sau niste gramezi de substante chimice amestecate neomogen si modelate miraculos, cumva spre a functiona intr-un ansamblu perfect.
  Sunt din toate cate ceva. Din unele mai mult, din altele mai putin. In opinia mea, procesul de auto-cunoastere poate fi simplificat daca oamenii ar citii mai mult. Mai mult, dar cu care sa rezoneze. Aventura, drama, comedie, "dragoste", orice este binevenit. Oricand putem avea surpriza de a ne vedea in pielea unui personaj cu care nu ne-am fi inchipuit ca putem rezona.
   O carte, iti poate deschide noi orizonturi. Sunt pagini de fantezie ce-ti permit pentru cateva clipe sa traiesti o alta viata.
   Sunt de parere ca fiecare din noi are o componenta schitata intr-un text literar. O poezie, o nuvela, o piesa de teatru, un roman, ceva ce este in noi, este ascuns printre randuri.
    Fie ca esti Oliver Twist, sau uriasul Gulliver, sau simplu Catalin ( din Luceafarul), sau oricine altcineva, esti ascuns in carti. Nu degeaba "in libris veritas"(in carti exista adevarul), caci paginile sunt scrise de oameni, iar noi ce suntem? Suntem oameni.
    Cunoasterea de sine este defapt un puzzle, depinde de noi daca va fi unul complicat sau nu. Fiecare lucru pe care il aflam despre noi, este o noua piesa. Iar tabloul realizat la "final" esti tu.
     As vrea sa inchei cu un alt lucru pe care l-am auzit pe la diverse colturi, se zice ca "ceea ce spui despre tine este intotdeauna poezie". Un discurs despre sine este arta, fie ea abstracta sa nu, asta daca ai ce sa spui despre tine...