miercuri, 19 decembrie 2012

N-am vrut sa plec

   Astazi trec iar la "proFUNDism", si nu mai scriu despre filme. Vreau sa scriu despre secvente din iubire neimplinite, poate neimpartasite, caci eu n-am nume de sfant. Si am curaj sa scriu asta, pentru ca stiu ca nu vei citii.
   " Sunt arogant, individualist, si am un ego cat 20 de stadioane." , sti ca mereu m-am caracterizat cum trebuie, aproape mereu sincer cu mine, nedrept cu tine, dar nebun dupa tine.
    E ciudat cum mai functioneaza telepatia nu? Adica, nici macar nu mi-am dat seama ca vorbesc cu tine... de ce? Pentru ca ma gandeam la tine...Mai ciudat? Ascultam aceeasi melodie, si daca ar fi sa fac un pronostic as zice ca eram si la acelasi minut + secunda.
    Uneori imi lipsesti. Parca sunt singurul tampit de pe aici, inainte eram 2...dar mna, cum ai zis si tu "fiecare cu ale lui".
    Am si uitat sa scriu. Caci daca nu e despre tine, mi se pare aiurea. Tu mereu te intrebai ce am scris despre tine, foecare poveste este despre tine.
    Desi parca n-ai merita, tot simt o dorinta nebuna in mine de a te avea prin preajma. Sa ma holbez la tine ca un obsedat, sa zambesc aiurea cand nu te uiti, fericit de faptul ca existi, sa bag mecla de ciufut atunci cand treci pe langa mine, caci aroganta si egoismul ne uneste si totusi ne desparte pe noi.
    Ascult o melodie trista acum, si-mi vin in minte multe faze, de cand era mai cald afara. Dar mna, frigul e de vina, nu ca ti-ai fi lasat cumva amprenta pe mine, caci te-am inlocuit, si acum esti doar o amintire intr-un album prafuit.
    Dar sti ca eu traiesc in amintiri. Si as avea multe sa-ti spun. Dar nu stiu daca are sens, sa ma risc, sa pierd ce am acum, caci imi e bine acum, si sa ma intorc iarasi la indiferenta ta si la toata neincrederea ce te acoperea.
    Stiai sa motivezi oamenii, sa ii faci sa simta 1 la 1000, sa te bagi pe sub pielea lor, dar pe tine? Te lasai uitata de multe ori, desi mancai cacat tot timpul cum ca doar tu contezi.
    Contai pe dracu! Conta doar imaginea ta, purtai atatea masti ca nici nu aveai nevoie de machiaj. Erai actrita principala, iar fiecare zi din viata ta, era doar o alta piesa jucata bine.
    Eu am fost un actoras ce a papat si el un rol secundar, orbit de stralucirea ta, aproape ca am facut figuratie...dar stiu cate am realizat ca scenograf si regizor pentru tine. Ti-am rescris multe din scenarii, iar regia o faceam impreuna, mai tot timpul pe plaja, caci atunci puteam sa fim liberi.
    Dar asta e...nu m-am impacat cu ideea ca eu sunt pe planul 2. Vroiam sa luam un oscar, sa mergem pe covorul rosu, amandoi, de mana, ca atunci pe plaja, mai ti minte?
   Oricum, oricine ai crede ca esti tu, nu esti. Si eu n-am scris despre tine, am scris despre toate, sau despre nimeni, am scris din mintea mea, am scris din visele mele, alea exagerate, tu esti doar un model, eu am exagerat, si nimic nu este adevarat. Dar te pup, si poate te astept la un sti tu ce!

duminică, 16 decembrie 2012

Fight Club

    Buna seara dragilor! Astazi doresc sa impartasesc cu voi ideile si senzatiile pe care mi le-a lasat un film. Defapt chiar vi-l recomand... Un film cu o durata de 2 ore si 19 minute, dar care te atrage. Filmul se numeste "Fight Club". Poate ca l-ati vazut sau ati auzit de el. Cert este ca merita vazut.
    Aveti mai jos, un scurt istoric al filmului, care sa va introduca putin in poveste, am atasat si un trailer, ca sa va captez atentia mai mult.

  " Viaţa e un iad. Fără bani, cu o slujbă monotonă şi stresantă, cu fiecare nouă zi la fel ca cea de ieri, un tânăr trăieşte fără speranţă de mai bine şi fără idealuri. Dar în viaţa lui apare cineva care îl învaţă să se mişte şi să trăiască liber. Pătrunde în labirintul unui joc dur, anarhic, al unor lupte mortale, nemotivate. Devine membru al unui club unde învaţă să se bată, înlocuind, pentru a-şi dovedi puterea, amorteala spiritului cu agresivitatea. Dar înţelege curând că nu acesta e răspunsul la întrebările sale.

Un insomniac devenit o veritabilă bombă cu ceas (Edward Norton) şi un comis-voiajor alunecos (Brad Pitt) canalizează agresivitatea masculină primară într-o formă nouă şi şocantă de terapie.

Conceptul lor se bucură de un succes uriaş şi "cluburi de luptă" se formează în lumea subterană a fiecarui oraş, până când o tipa senzuală şi excentrică (Helena Bonham Carter) devine un obstacol în calea lor şi declanşează un şir de evenimente derulate dement, complet scăpate de sub control, până la uitarea de sine."

(Sursa: cinemagia.ro)


    Cu ce am ramas eu dupa acest film? Cu multe intrebari, si cu o lectie de curaj (exagerata bineinteles, doar este un film) .
    Ma intreb, oare se poate ajunge atat de departe? Adica in societatea asta noi suntem niste simplii consumatori? Si nu reprezentam decat un alt card bagat in bancomat...?
    Ciudat. Pentru ca s-ar putea sa fie adevarat. Adica eu sunt 1, inconjurat de alte 7 miliarde. O matematica simpla si rezulta ca nu insemn prea mult.
     Dar omul este o fiinta complexa si unica. Asa ca depinde de om daca este 0, sau un 0 important. Ideea ramane aceeasi, raportat la toti oamenii nu insemnam nimic. Dar faptele pe care le facem, raportate la numarul de oameni s-ar putea sa insemne.
     Depinde doar de noi. Daca vrem sa fim "diferiti" . Defapt, aparent toti oamenii sunt la fel. Toti mananca, toti se spala, toti muncesc, toti se imbraca. Ceea ce ne diferentiaza, este cum mancam, ce mancam, cat ne spalam, cat muncim si cum muncim, si cu ce ne imbracam.
     Problema este ca vad tot mai multi oameni care par a fi facuti dupa acelasi tipar. Aceeasi freza, aceeasi geaca, acelas telefon. 
     Si totusi, cine e de vina?
     Cred ca baietii acestia au ceva de spus. Ideea este ca suntem consumatori, si la noi se pune problema ca orice este de "unica folosinta". 
     Cati dintre voi isi cos o camasa sau un tricou daca se rupe? Nu vi se pare mai comod sa luati altul? Sau nu stiu, cati dintre voi mananca 2 zile la rand aceeasi mancare? Si nu se duce la kfc sa-si ia ceva, sau nu-si face altceva de mancare.
      In concluzie, uitati-va la film! Si eu astept parerile voastre, poate dezbatem putin pe subiectul asta. Astept un comm ceva! Va pup! 

                                                                                              Semnat: un alt consumator.
      

marți, 6 noiembrie 2012

Habar nu am, cine sunt!

     Vezi tu, cînd eşti obişnuit sa fi jignit, obisnuiesti sa jigneşti. De-a lungul vieţii am fost jignit de multe ori. Chiar începusem sa cred toate acele cuvinte. Ca de fapt eu nu am nici măcar o super putere, sau o super abilitate, si ca de fapt sunt doar copilul prost, ce se joacă singur in fata blocului cu o minge de fotbal.
     M-am maturizat prea devreme. Am aflat singur cum sa mă strecor printre răutăţile vieţii. Căci mă săturasem sa fiu rănit, sa fiu singur si sa fiu un inadaptat.
     Uni se roagă la Dumnezeu, pentru bani si maşini, sau sa de norocul peste ei si sa devină preşedinţi sau asa ceva. Eu m-am rugat celui de sus pentru un prieten.
     Un prieten cu care sa pot vorbi. Cineva care sa nu creada despre mine ca sunt doar un copil prost si singur. Căci pana si prietenii mei imaginari ma părăsiseră...Cred ca am redefinit cuvîntul singur.
     E ciudat ca la ziua ta de naştere, sa inviti niste cunoscuti, doar ca sa nu creadă ai tai ca nu ai prieteni...e trist de fapt.
     Si te uiti la tine, si te intrebi "unde am gresit?". Si-ti răspunzi "n-ai gresit. doar ca ceilalti nu inteleg cum gandesti tu."
     N-am fost un jmecher, care sa imparta pumni si injuraturi in stanga si dreapta, n-am impus respect, eu nu ma uitam la porno, eu preferam sa citesc. Eu nu ma jucam la calculator, ci preferam sa stau in pat si sa visez la o lume perfecta, la dragoste, la diverse aventuri pe taramuri noi, stiute doar de mine.
     Pe mine nu ma placeau fetele, caci eram urat ( nici acum nu sunt departe de asta).
\    Cam trist nu? Si din atat de multa singuratate, totusi sa mai ai putere sa spui o gluma? Dar desigur, gluma ti-o spui tie...pentru ca nu ai cui.
     Ajungi sa urasti oamenii. PE TOTI. Obijnuit fiind, ca acestia sa te urasca pe tine. Te apuci de fumat, alcool si apoi de droguri. Cauti o portita de scapare din atat de multa durere. Te uiti spre cer si zici "Doamne, de ce eu?". Te gandesti sa te sinucizi, caci nu sti pentru ce mai traiesti. Ai doar 14 ani...si pentru tine viata e un chin.
    Mami si tati iti fac toate poftele, dar tu nu sti sa te descurci in viata. Esti patetic si fricos...astepti sa se schimbe ceva asa din senin. Felicitari! Ai picat fata in fata cu realitatea. Si esti K.O. din 2 miscari.
    Te apuci sa scri. Si descoperi ca cel mai bun prieten al tau, esti chiar tu.
    Incepi sa iubesti, dar nu spui nimanui. Dar seara de seara, visezi doar un chip. Acelasi chip, al fetei cu care vorbesti ore in sir la telefon si-ti dai sute de mesaje.
    Fata cu cel mai al dracu simt al umorului. Fata cea mai desteapta, si cea mai frumoasa. Fata PERFECTA. Cu care-ti doresti sa fi in fiecare clipa. Fata pe care-ti doresti sa o faci fericita chiar daca tu suferi...
    Acea fata, care te-am mintit si ranit, dar tu dupa 3 ani inca iti mai amintesti de ea...
    Un singur sarut, dar cel mai al naibii de placut. Imi amintesc si acum seara respectiva....si chiar o visez. De ce? Pentru ca atunci chiar am fost fericit.
    Viata mea? Un tablou in lumini si umbre. In care ma zbat zi de zi sa supravietuiesc. SINGUR. Cautand-umi un loc unde apartin...sau macar unde sa nu ma deranjeze nimeni.
    Mi-am facut o platosa. Ma apara de jigniri...mi-as dori sa am o platosa si la suflet, caci stingher acolo intr-o cutiuta de metal, este vulnerabil. Strapuns de atatea sageti ale unor iubiri esuate. Plange si asteapta...dar ranile-i sunt prea adanci...si in curand, poate ca se va stinge de tot...

vineri, 5 octombrie 2012

Calator

  V-ati gadit vreodata care este locul pe care il iubiti cel mai mult? Caci eu unul, sunt curios sa aflu.
  Eu am calatorit foarte mult. Si in fiecare loc in care am fost, am investit o bucatica de suflet...fie ca eram la Brasov cautandu-mi un tricou sau o sticla de gin. Sau pe Coasta de Azur cu fratele meu Claudiu, cautand ceva de munca...am lasat ceva din mine.
   Dar unde m-am simtit cel mai bine? Hmm, cand am fost in Brazilia si am stat cu oamenii din periferii? Nu, era prea murdar...si ma inecam intr-un nor mare de faina.
   Nici in tara mea, Romania, nu simt ca un loc anume mi-a atras atentia. Fie ca a fost Tg. Mures, Constanta, Piatra Neamt, toate au lasat urme in memoria mea...dar, dar nu stiu...
  Sincer sa fiu, locul in care m-am simtit cel mai bine, a fost la pieptul tau...caci obosisem sa fiu un calator. Vroiam un loc in care sa ma stabilesc, si acela as fi vrut sa fie inima ta.

miercuri, 5 septembrie 2012

Pecete " Partea a2a"

   Trecura anii. Magazinul se inchisese. Si povestea se apropia de sfarsit.
   Momentele de tandrete au fost inlocuite de certuri surde. Discutile din parc s-au terminat. Erau impreuna mereu la aceeasi banca, dar taceau...Un baiat tacut, este un baiat ingandurat, in schimb o fata tacuta, este fata ce s-a plictisit.
   Fata superba, inteligenta si cuminte, s-a schimbat. Fitele o schimbasera. Gentile de la "buton" au inlocuit ghiozdanele. Tenesii incepusera sa se imputa. Toacele de 12 erau la moda atunci.
   Dar el? El nu se schimbase...era la fel. La fel de neinteles, la fel de neincrezator in sine.
   Era foarte ingandurat si trist. Incepuse sa creada, ca 10 ani deja inseamna prea mult...
   Era gata sa faca orice, ca sa continue saga.
    Florile nu erau de folos. Cuvintele frumoase scrise pe foi, erau uitate intr-un cos de gunoi.
   Se blocase. Intelesese ca era gata sa piarda tot ce ii era mai drag. Slabise, era mai mult beat decat treaz. Realitatea ii era un cosmar din care nu se putea trezi.
   Cauta alinare in iarba ieftina, si in sfaturi prietenesti, primite la o bere in fata blocului.
" Ba esti nebun? De cand te stiu, de 10 ani o arzi cu asta...Las-o in pula mea, ca mergem amandoi sa combinam. Defapt le combin eu, si tu le futi...ca asa patesc mereu. Ti-o dau si pe a mea. Imi futi mie prietena, doar nu mai fi asa."
   Zambind, baiatul pleaca spre casa. Stia ca undeva gresise. O suna. Ea nu ii raspunde. O suna iarasi...
 - Zi!
 - Vroiam sa-mi cer scuze pentru ultima perioada...
 - Auzi! Daca tu nu ai inteles ca m-am plictisit cu tine, e problema ta...Tu nu vrei sa vi acolo, si nici acolo, si mai ales acolo. Intelegi?
 - Dar tu vrei numai cluburi de fite si cafenele de cacat.
 - Bai, eu vreau sa merg intr-un loc in care toata lumea arata bine, in care eu sa arat bine...deasta sunt cu cineva, sa ma faca sa ma simt bine.
 - Bine, faci cum vrei.
Si ii inchide nervos telefonul. Pleaca. Cutreiera strazile Bucurestiului aiurea. Isi amintea de tot ce facuse pentru ea.
   El ii aratase orasul Constanta, asa cum nu il vazuse niciodata. Caci toti fosti ei iubiti, o tineau doar la scara. Tot el ii daduse sa bea, sa se dezghete si sa scape de inhibitii. Ea, acum mergea in club doar sa se imbete.
   Discutile lor filozofice despre dragoste pareau niste minciuni afurisite acum. Isi dorea ca focul lor sa se reaprinda...dar il primise doar el, in piept.
  Cazuse, zacea in plina strada. Nu-si dorea sa moara, simtea ca mai avea ceva de facut. Dar o lumina il trage spre cer. Era intr-un tunel, iar la capat se intalnise cu un inger.
  - Ce cauti aici? Ai venit prea devreme. Fugi cat mai repede.
  Dar stia ca nu se mai poate intoarce. Era blestemat sa cutreiere aiurea prin lume pana va fi complet, sau sa mearga in iad. A ales iadul. Demonii il recunoscusera si incepura a-l tortura.
   Dar nu ii pasa. Dorea sa o mai vada pe ea. Rupse lanturile demonilor si fugi. Fugii spre lumea netrebnica ce il izgonise.
   O vede plangand. Lacrimile ei amare, puteau inunda iadul. Era in cimitir, cu o sticla de vin in mana. Vroia sa bea cu el. Dadu sa o imbratiseze, dar trecuse prin ea. Uitase de blestemul pe care ingerii l-au pus asupra lui, dar pecetea demonilor este cea care nu il lasa sa fie vazut.
   Ea era atat de trista. Isi pierduse toata vlaga. Isi dorise sa scape el. Dar poate ca nu a stiut ce-si doreste cu adevarat.
   Statea langa ea. Vorbea aiurea, iar el incerca sa ii raspunda. Dar fata nu il putea auzii. Sufletele lor erau unul si acelasi.
   Durerea era prea mare. Isi sparse sticla de vin in cap, el tipa disperat. Simte iarasi durerea. O vede cum isi sectioneaza venele. Plange. Isi iese din minti. Tipa, dar nimeni nu il aude.
   Ea se stinge usor pe piatra sa de mormant. El se simtea gol acum. Legatura sa cu lumea se stingea usor.
   Peisaj apocaliptic. Atunci incepuse sa isi doreasca sa moara.
   Povestea se sfarsea. Caci citise el intr-o carte, cum ca sufletele celor ce se sinucid, sunt blestemate sa bantuie prin lume pe vecie.
   Simtea cum dispare usor...caldura iadului parea foarte aproape. Se auzeau hohotele de ras ale demonilor...Sfarsitul venise.
"Cretinuleee! Cretinulee! Trezeste-te mai, cretinule!"
    O vede. Era casa. Era viu. O vede zambind. Isi primeste o perna in cap.
  " Haide, printule! Ca e tarziu si intarzii la munca."
 Realizeaza ca traiesc amandoi. Se repede spre ea si o imbratiseaza. O saruta cu foc, fericit ca nu o pierduse. Intelesese acum ce este important pentru el.

marți, 4 septembrie 2012

Pecete "Partea 1"

  Un el si o ea, pornind cu ochii in pamant spre o frumoasa poveste de viata.
  El, un "baietzash" dezorientat ce isi cauta drumul in viata. Un asa zis scriitor al strazii, pe care toti il iau in ras. Un omulet caruia nimeni nu ii da o sansa. Toti cred despre el ca e un neicanimeni ce latra aiurea.
  Ea, o frumoasa intelectuala, premianta la un liceu de top, cu un viitor frumos in fata. O fata cuminte, plina de viata, cu un zambet superb pe buze.
  Acesti 2 actori, intr-o drama ciudata, un fel de "One Day". Habar nu am cand s-au unde s-au cunoscut, si sincer, cred ca nici ei nu va pot spune asta.
  Dar ce conteaza, e ca s-au intalnit. Si de atunci el a ramas cu gandul la ea.
  Ce gluma proasta, ca toate ale mele defapt. Cum se poate asa ceva? Adica el e un fel de jmecherel corcit, cu un "IQ" sub zeo, nu?
  Ciudat, nu era un prost. Desi el asa vrea sa para. Era un oarecare, ce dorea doar sa fie acceptat printre omuleti inteligenti. Se plictisise de panarame si cocalari. Vroia altceva in viata lui. Dar nu stiu cum sa va explic...Oamenii ii pusesera deja o eticheta. El era un fraier si atat. Nu putea mai mult.
   Ahaam, nu putea...
   Acum sa vorbim putin si despre ea.
   Pe cat era de frumoasa, pe atat era de naiva. Visa aiurea in fiecare zi, la fericire, la libertate, la adevarata dragoste. A plans mult, dupa fiecare print in armura pe cal alb, care a aparut in viata ei si dorea doar sa ii dezgoleasca trupusorul cel pur...
  Umbre multe s-au lasat pe chipul ei de-a lungul vremii. Iar timpul a lasat multe cicatrici in sufletul sau. Acest dar frumos al vietii, devenise un calvar. Din afara parea sa aiba o viata perfecta. Era cea mai buna la tot ce facea. Olimpiade, peste olimpiade, medii de 10 si laude din partea tutror faceau un pastel superb ce masca un tablou trist.
  Striga intr-una dupa libertate. Vroia sa scape de acest corset al perfectiunii. Parea inlantuita de asteptarile oamenilor. Deja nu mai suporta.
   S-a hotarat sa plece. Intr-o zi ca oricare alta, isi pusese cateva haine intr-o geanta mare. Telefonul si-l lasase acase, si luase ceva bani din portofelul tatalui.
  Auzise de la o amica, cum ca tutunul te face sa fi liber. Asa ca mersese la magazin sa-si cumpere un pachet de tigari. Statea speriata in fata magazinului, nestiind daca sa intre sau nu.
  Facea cativa pasi spre intrare, apoi se intorcea. Asta de vreo 5 sau 6 ori.
  Atunci apare el in scena. Statea pe o banca, fuma, si radea de ea. La un momentdat enervat de ridiculozitatea fazei, se duce la ea.
  - Vrei sa-ti cumperi prezervative? Ii spuse el pe un ton ironic.
  - Poftim? Raspunse ea, rusinata si usor uluita de nesimtirea baiatului.
  - Pai, de 10 minute tot faci ture pe aici. Ba vrei sa intrii, ba nu vrei. Ce te uiti cu ochii aia ciudati la mine, nu ma recunosti?
  - Bai baiatule, care e problema ta?
  - Tu. Ma enerveaza sa vad o frumusete ca tine atat de nehotarata.
Usor imbujorata de ceea ce a spus baiatul se blocheaza..
  - Hai, zi acum, ce vrei sa-ti iei? Ca iti cumpar eu.
  - Un pachet de tigari...
  - De care?
  - De tigari...
  - Pai da, de care TIGARI? Iii spune el usor enervat.
 Fata se blocheaza iar. Nu mai fumase pana atunci. Incerca oarecum sa isi aminteasca ce tigari fuma tatal ei.
   - Aaaa! Kent 8...
   - Ce tigari naspa fumezi...ma intorc imediat.
 Baiatul intra in magazin si cumpara pachetul de tigari mult dorit. Se tot holba la fata din fata magazinului. Era pur si simplu fascinat de ea.
  In cele din urma, iese din magazin, si ii intinde tigarile fetei.
  - Cat a costat?
  - Pentru tine? Nimic.
  - Hai ma, spune-mi!
  - A costat, o plimbare cu mine, ce zici?
Fata accepta fara sa ezite. Desi el parea cam ciudat. Totusi fata lui ii parea foarte familiara.
  - Bine straine. Ma voi plimba cu tine.
Mersesera cateva strazi, timp in care vorbisera nimicuri. Deja incepeau sa-si dea seama cat de diferiti erau. S-au oprit la o banca, intr-un parculet jegos. El scoate o tigara, pe care o fumeaza cu nesat, ea timida il sorbea din priviri.
   - Nu fumezi?
   - Ba da! Si isi deschide pachetul...se uita la el cateva clipe, apoi isi scoate o tigara. Cere un foc si o aprinde.
   - Vezi ca ai aprinso invers prostuto...
   - Stiam asta...asa fac mereu la prima tigara. E un fel de superstitie.
Isi mai aprinde una si tuseste...se simtea ca un om mare in filmele alea vechi si romantice.
   - Tu habar nu ai sa fumezi...
   - Ba da...
   - Nici macar nu tragi in piept.
 Habar nu avea ce inseamna asta. Si parca deja se saturase de gustul amar al tigarii. Mai ia un fum si se trezeste cu o palma pe spate. Tot fumul ii inundase plamanii. Tusea ca dracu si se enervase. Desi fusese uluita de felul uniform in care expirase fumul se uita urat la baiatul din stanga ei.
   - Tu esti putin retardatel?
   - Nu, de ce?
   - Pai tu vezi cum m-am inecat?
   - Zi "mersi", nu fumai corect. Si am zis sa te invat pe calea cea mai simpla.
   - Atunci nu vreau sa vad calea grea... Dar tu tot un idiot esti.
  Terminasera tigarile si plecasera iara la drum. Au mers, si au mers, si iar au mers, ai au tot mers. Si orele trecura, si ei tot vorbira.
  Au ajuns sa realizeze ca amandoi sunt niste fugari. Amandoi fugeau de realitate. Vroiau propria lor realitate...In care  iubirea lor sa dainuie.
   Au jurat ca fiecare zi impreuna va fi una de vis. Si au pus ramasag cum ca nu se vor despartii niciodata, si ca se vor intalni in fiecare vineri ca doi straini la acelasi magazin.

joi, 30 august 2012

Un vis

  Imi amintesc ce visam acum ceva timp. Ca o sa le cumpar alor mei o casa frumoasa undeva pe Coasta de Azur, o masina jmechera si toata garderoba Hugo Boss...acum ma gandesc doar la mine.
  Realitatea mi-a dat 2 drepte direct in mufa. Oamenii se gandesc doar la bani...bani sunt doar hartii. E trist acum ca aceste hartii ne conduc si ne ofera un loc in societate.
  Sa ma pis pe ea de viata, ca m-am saturat sa ploua pe strada mea. Oricat as incerca sa dau gandurile triste la o parte, NU POT!
  Ma uit la fratii mei, cat s-au schimbat. Dintr-o trupa de pusti am ajuns mitraliere. Am crescut, poate prea repede...candva ne ajungea un pachet de kent lung si o sticla de fanta la 2...Acum daca nu e dunhill alabasru lung e de cacat...
  Maturizarea e trista. Imi doresc sa dau timpul inapoi cu vreo 2 ani...nu conta ca era zi sau noapte, eram la centrala sau teren, cu glume de oscar si vise de "Caen".
  Conflicte? Nici nu ne inchipuiam ca ne putem certa, sau sa umbla cu altcineva. Daca nu ne sunam 2 zile atunci era clar ca unul din noi avea o problema...
  Sunt pierdut acum printre multe vrajeli si imagini false despre oameni.
  Macar sunt cu aceiasi frati de acum 2 ani...si ce este frumos e ca au venit si altii. Trupa de mitraliere si-a luat munitie mai multa, caci suntem singuri impotriva tuturor.
  Plus ca sti cum e,  "orice belea trece, cand o imparti la 10" si o uzi cu un 20,5 si niste cola rece.
  Azi am aruncat un sac de amintiri. Caiete si foi scrise de mine, scrise acum ceva ani. Mi se pare ca a trecut o vesnicie, dar abia au trecut 2 sau 3 ani.
  Nostalgia m-a luat de mana, si ne-am plimbat frumos in prima mea pereche de "vanss", cand pletele mele crete faceau senzatie.
  Mi-am amintit de fiarele ce le purtam in gura, doar ca acum dintii mei sa fie drepti. Imi bag pula imi e dor de vremurile trecute...baieti de nota 10, imbracati de nota 5.
  Imi e frica. De viitor, de oameni, de sentimente si de faptul ca peste un timp imi voi pierde fratii la care tin atat de mult.
  Dar momentan...Alex m-a sunat sa-mi zica ca o punem de un gratar la el. Am sa ma bucur asa de mult de moment...si promit ca ma chinui sa uit gandurile rele.
  Desi realitatea, e o curva proasta, poate de data asta o sa o fut eu.
  Vorba Doctorului "Viaţa mea în strofe/ Unele amuză, altele dor".