Imi doresc sa am mai multa intelepciune,
sa am mai multa credinta-n mine...
Imi doresc sa nu fiu aprins pe rug
doar pentru ca sunt aprins in gand.
Imi doresc o familie fericita,
pazita de acea rea credinta
pe care oamenii o mostenesc
din generatii ce nu sclipesc.
Imi doresc sa fiu apt sa las toate vicile,
sa reusesc sa fac toate sacrificile,
sa fiu dat ca exemplu.
Imi doresc o carte sa citesc
despre modul in care sa pasesc....
Un piedestal de marmura sa ridic
pentru cei ce multe au schimbat.
Sa nu mai fiu asa mic....
si sa pot sa povestesc pe unde m-am plimbat.
Viata e o lupta surda cu nestiinta
mai ales cand adoram vanitatea si necredinta.
Ne lasam purtati de tristete...
Cine stie sa fie fericit?
Nobil si cinstit?
Vreau sa fiu loial si nealterat,
de vicii si minciuni.
Caci sufletul mi-e sloi
cand scriu pe foi
ganduri pentru voi...
sâmbătă, 1 martie 2014
vineri, 6 decembrie 2013
Lupta
Totul a inceput intr-o zi de vara. Descult am intrat cu pieptul gol in lupta cu viata. Soldat cu uniforma impecabila am fost invatat sa respect ordinele. Am zambit, am salutat autoritatea, am lustruit bocancii grei incercati de greutatea fiintarii. Am cusut rani...mi-am tatuat istoria pe suflet cu caractere mici, in limbi straine ca nimeni sa nu-nteleaga.
Port pe spate istoria strabunilor ce mi-au pus un steag in mana. "Asta-i istoria, mergi mai departe!" , asa-mi spunea bunicul meu pe patul de moarte, cu ochii-n lacrimi si nervi in soapte, am zis "Destul!", fara sa realizez ca acesta a fost testul unei promovari din soldat in lider. Nu-mi doream decat sa fiu liber, sa alerg sa rad si sa ma joc. Copil cu praf in ochii si durere-n suflet si ambitie-n cuget...
Am repetat patimile lui Adam. Ispitele au fost multe, iar orele lungi...grele si fara de sens. Fara indrumare n-am avut mult interes sa continui o istorie ce nu-i a mea, intr-o lupta ce nu-mi apartine. "Imi pare rau bunicule!"
Anii au trecut. Am continuat sa zambesc, sa fiu amabil, dar am realizat ca-s fraier. Cu serpi in jurul meu, ce vad in mine un ateu, un uzurpator al credintei lor mediocre, am fost alungat din lumea celor buni si m-am ancorat intr-o realitate prea dura pentru mine. O realitate in care minciuna, erezia, prostitutia si lasitatea si-au facut loc. Am devenit ca ei...un gandac puturos ce asteapta sa fie strivit.
Am inhalat negrul de fum, am mancat frica pe paine si m-am ascuns sub masti pictate de aroganta, rautate si misoginism. Nesimtirea m-a mutilat si mi-a creionat diferit caracterul ce mi-l doream sa-l arat.
Am uitat sa creez, caci la scoala incepuse sa nu-mi mai placa. Eram robot angrenat intr-o productie de serie a unui imperiu de prosti fara de suflet, in care visul si ambitia au pierit sufocate de negrul de fum emanat de masinariile lor de facut bani si creeat statuturi sociale.
Lumina parea departe, pentru unul fara de carte viata e mai grea...pare usoara, caci n-ai stres, cand tot ce-ti doresti de la viata este sa te lase-n pace sa dormi, sa mananci si sa razi.
Am zis iar "Destul!", cautandu-ma pe mine i-am gasit pe altii, acum ii numesc frati, caci fara ei nu as avea nimic. Lumea nu mi-a oferit nimic, ei mi-au oferit lumea. O vorba buna face cat multe tone de bani. Cand realizezi ca cineva te respecta si vede-n tine mai mult decat arati gasesti puterea necesara sa te schimbi si sa intelegi ca poti sa fi alt fel.
Realitatea e dura, dar si eu pot fi ca ea. Am vazut moarte-n multe cazuri, am ales sa tac si sa cred ca nu toti suntem martiri. Nu toti suntem culpabili pentru moarte noastra, dar suntem culpabili pentru viata pe care o traim. Merita sa incercam sa dam mai mult din noi, sa fim macar egoisti si sa facem lucruri marete pentru reprezentarea cultului personal in vartejul multimii ce ne aclama, daca n-avem vointa binelui de a incerca sa schimbi lumea pentru a o face mai bun pentru cei din jur sau cei ce urmeaza sa vina....
Pentru mine, in multe feluri viata s-a incheiat. Am ales sa fiu cinic, caci m-am saturat sa fiu subiect de gluma, sa fiu un papagal ce bolboroseste multe despre o viata mai buna si o lume fara de rau. Am ales sa ma schimb pe mine, caci pe cei din jur nu stiu daca-i pot schimba. Cert ii pot sfida, cu felul de a fi si cu ceva notabil, de azi incep munca spre cel mai mare proiect al meu, schimbarea mea in bine. "Ca n-ai pile, n-ai faima, n-ai conditie, dar ai un pix, ai o foaie, ai ambitie."
Port pe spate istoria strabunilor ce mi-au pus un steag in mana. "Asta-i istoria, mergi mai departe!" , asa-mi spunea bunicul meu pe patul de moarte, cu ochii-n lacrimi si nervi in soapte, am zis "Destul!", fara sa realizez ca acesta a fost testul unei promovari din soldat in lider. Nu-mi doream decat sa fiu liber, sa alerg sa rad si sa ma joc. Copil cu praf in ochii si durere-n suflet si ambitie-n cuget...
Am repetat patimile lui Adam. Ispitele au fost multe, iar orele lungi...grele si fara de sens. Fara indrumare n-am avut mult interes sa continui o istorie ce nu-i a mea, intr-o lupta ce nu-mi apartine. "Imi pare rau bunicule!"
Anii au trecut. Am continuat sa zambesc, sa fiu amabil, dar am realizat ca-s fraier. Cu serpi in jurul meu, ce vad in mine un ateu, un uzurpator al credintei lor mediocre, am fost alungat din lumea celor buni si m-am ancorat intr-o realitate prea dura pentru mine. O realitate in care minciuna, erezia, prostitutia si lasitatea si-au facut loc. Am devenit ca ei...un gandac puturos ce asteapta sa fie strivit.
Am inhalat negrul de fum, am mancat frica pe paine si m-am ascuns sub masti pictate de aroganta, rautate si misoginism. Nesimtirea m-a mutilat si mi-a creionat diferit caracterul ce mi-l doream sa-l arat.
Am uitat sa creez, caci la scoala incepuse sa nu-mi mai placa. Eram robot angrenat intr-o productie de serie a unui imperiu de prosti fara de suflet, in care visul si ambitia au pierit sufocate de negrul de fum emanat de masinariile lor de facut bani si creeat statuturi sociale.
Lumina parea departe, pentru unul fara de carte viata e mai grea...pare usoara, caci n-ai stres, cand tot ce-ti doresti de la viata este sa te lase-n pace sa dormi, sa mananci si sa razi.
Am zis iar "Destul!", cautandu-ma pe mine i-am gasit pe altii, acum ii numesc frati, caci fara ei nu as avea nimic. Lumea nu mi-a oferit nimic, ei mi-au oferit lumea. O vorba buna face cat multe tone de bani. Cand realizezi ca cineva te respecta si vede-n tine mai mult decat arati gasesti puterea necesara sa te schimbi si sa intelegi ca poti sa fi alt fel.
Realitatea e dura, dar si eu pot fi ca ea. Am vazut moarte-n multe cazuri, am ales sa tac si sa cred ca nu toti suntem martiri. Nu toti suntem culpabili pentru moarte noastra, dar suntem culpabili pentru viata pe care o traim. Merita sa incercam sa dam mai mult din noi, sa fim macar egoisti si sa facem lucruri marete pentru reprezentarea cultului personal in vartejul multimii ce ne aclama, daca n-avem vointa binelui de a incerca sa schimbi lumea pentru a o face mai bun pentru cei din jur sau cei ce urmeaza sa vina....
Pentru mine, in multe feluri viata s-a incheiat. Am ales sa fiu cinic, caci m-am saturat sa fiu subiect de gluma, sa fiu un papagal ce bolboroseste multe despre o viata mai buna si o lume fara de rau. Am ales sa ma schimb pe mine, caci pe cei din jur nu stiu daca-i pot schimba. Cert ii pot sfida, cu felul de a fi si cu ceva notabil, de azi incep munca spre cel mai mare proiect al meu, schimbarea mea in bine. "Ca n-ai pile, n-ai faima, n-ai conditie, dar ai un pix, ai o foaie, ai ambitie."
vineri, 29 noiembrie 2013
Singuratate
In seaca singuratate
singurul singuratic
sufera in surdina,
din cauza
soaptelor sobolanilor...
Strigatul suspendat al eului
crunt lovit de puterea leului
se aude din distanta muntelui.
Sindromul separat
al sunetului sublim
menit sa ofere mangaiere
majoreaza muribunda tacere.
Linii lungi, case pline de foi line,
cu idei cretine, ce-ti provoaca greata...
Clovni si prosti, stau pe-un piedestal de marmura.
Si semneaza-n piatra cum ca a lor creatie e:
Arta urbana,
Arta de nou,
Arta de vechi,
Arta de lumina,
din sange si sudoare!
singurul singuratic
sufera in surdina,
din cauza
soaptelor sobolanilor...
Strigatul suspendat al eului
crunt lovit de puterea leului
se aude din distanta muntelui.
Sindromul separat
al sunetului sublim
menit sa ofere mangaiere
majoreaza muribunda tacere.
Linii lungi, case pline de foi line,
cu idei cretine, ce-ti provoaca greata...
Clovni si prosti, stau pe-un piedestal de marmura.
Si semneaza-n piatra cum ca a lor creatie e:
Arta urbana,
Arta de nou,
Arta de vechi,
Arta de lumina,
din sange si sudoare!
joi, 14 noiembrie 2013
Povestea unui cocor
Pe culmile surprinse
de un vechi zenit uzat,
sta un cocor senin
de ura-nconjurat...
Asteapta de ani de zile
un mare sarutat.
Fie nopti, fie si zile
lumi intregi el a umblat...
Peste crestele destine
portile le-a incuiat.
Pana ea a aparut
si aripile i s-au inmuiat!
Zboruri multe a avut.
Peste mari si peste tari,
peste lacrimi si urmari,
pana sa zareasca blitul de zenit.
Iarna nu mai vine,
e cald sufletul sau.
Imbatat de fericire
o iubeste doar pe ea.
Dar ea e domnisoara Hus.
Mandra si frumoasa,
blanda si distrasa
de un alt "eu"
schitat pe cer, de vis.
De vazut am zis,
de zis am stins,
de stins am vazut!
de un vechi zenit uzat,
sta un cocor senin
de ura-nconjurat...
Asteapta de ani de zile
un mare sarutat.
Fie nopti, fie si zile
lumi intregi el a umblat...
Peste crestele destine
portile le-a incuiat.
Pana ea a aparut
si aripile i s-au inmuiat!
Zboruri multe a avut.
Peste mari si peste tari,
peste lacrimi si urmari,
pana sa zareasca blitul de zenit.
Iarna nu mai vine,
e cald sufletul sau.
Imbatat de fericire
o iubeste doar pe ea.
Dar ea e domnisoara Hus.
Mandra si frumoasa,
blanda si distrasa
de un alt "eu"
schitat pe cer, de vis.
De vazut am zis,
de zis am stins,
de stins am vazut!
miercuri, 30 octombrie 2013
Epigon de moda noua
Ceata ce acum se-asterne
peste-un piept curbat de tuse,
caci tutunul e placere,
o port grea si ma deprima.
Heruvim fara de vina
zi de zi mie-mi sopteste:
Sa fie lumina!
Caut zari in lung si-n lat,
lumea mea e infinita.
Orizontul prin lumina,
eu vreau ca sa-l descopar....
Sa fie lumina!
Caci lumina e putere,
soarbe pagini efemere.
Epigon de moda noua
scriu urat, cu caractere...
Sa fie lumina!
Lacatul mi l-am promis
de pe suflet sa-l desfac.
Caci o carte am citit
deslusind cuvinte grele.
In infern am coborat,
pagini multe eu am rupt.
Depravare,
nopti uitate...
Cand te simti al nimanui
viata ce-o iei in gluma
te gandesti cu sa i-o spui!
Epigon de moda noua,
port pe suflet mare schija.
Mare vina si mister,
intelese doar cu fler.
Anonimul cel de sus
a trimis chiar pe pamant
pe celebrul serafim,
cu un indemn de multumire:
Sa fie lumina!
peste-un piept curbat de tuse,
caci tutunul e placere,
o port grea si ma deprima.
Heruvim fara de vina
zi de zi mie-mi sopteste:
Sa fie lumina!
Caut zari in lung si-n lat,
lumea mea e infinita.
Orizontul prin lumina,
eu vreau ca sa-l descopar....
Sa fie lumina!
Caci lumina e putere,
soarbe pagini efemere.
Epigon de moda noua
scriu urat, cu caractere...
Sa fie lumina!
Lacatul mi l-am promis
de pe suflet sa-l desfac.
Caci o carte am citit
deslusind cuvinte grele.
In infern am coborat,
pagini multe eu am rupt.
Depravare,
nopti uitate...
Cand te simti al nimanui
viata ce-o iei in gluma
te gandesti cu sa i-o spui!
Epigon de moda noua,
port pe suflet mare schija.
Mare vina si mister,
intelese doar cu fler.
Anonimul cel de sus
a trimis chiar pe pamant
pe celebrul serafim,
cu un indemn de multumire:
Sa fie lumina!
joi, 24 octombrie 2013
Poveste despre Demiurgi si Zane
Din iedera otravitoare,
am sadit o lumanare.
La lumina ei difuza
te sarut si pari confuza.
Jertfi si morti si doar veninuri
pe-ale noastre umbre tac,
caci misterul e lumina...
Si lumina e mister.
Demiurgul sta de veghe.
Inima ce palpiteaza,
cam doreste sa devina
soapta lui
fara de vina.
El asteapta sa te-n bete...
cu minciuni
fara regrete...
Umplu foi...
le las ca zestre,
cu idei ce sunt ferestre.
Am vanat un "te iubesc"
transformat in "te doresc".
Nu doresc, ca sa te supar
Nu e nimeni vinovat.
Vocea mea nu e divina
caci eu sunt un Imparat.
Doctor mai fara de carte
ce vesteste morti in noapte.
Suflet mai neprihanit,
Creatorul neiubit...
Si eu imi urmez menirea,
sufletul
vreau sa-l impac.
Caci fugim doar de iubire,
si iubire vreau sa fac.
am sadit o lumanare.
La lumina ei difuza
te sarut si pari confuza.
Jertfi si morti si doar veninuri
pe-ale noastre umbre tac,
caci misterul e lumina...
Si lumina e mister.
Demiurgul sta de veghe.
Inima ce palpiteaza,
cam doreste sa devina
soapta lui
fara de vina.
El asteapta sa te-n bete...
cu minciuni
fara regrete...
Umplu foi...
le las ca zestre,
cu idei ce sunt ferestre.
Am vanat un "te iubesc"
transformat in "te doresc".
Nu doresc, ca sa te supar
Nu e nimeni vinovat.
Vocea mea nu e divina
caci eu sunt un Imparat.
Doctor mai fara de carte
ce vesteste morti in noapte.
Suflet mai neprihanit,
Creatorul neiubit...
Si eu imi urmez menirea,
sufletul
vreau sa-l impac.
Caci fugim doar de iubire,
si iubire vreau sa fac.
vineri, 4 octombrie 2013
Timpul
Dumnezeu a creat lumea in 7 zile, 5 din ele menite sa-i creeze omului conditii de a exista, iar in a6a l-a creat pe om...A7a zi, pentru odihna, caci si Dumnezeu are o parte umana in El, doar suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui.
Pot spune ca din jocurile mele cu timpul, Dumnezeu a uitat ceea ce conteaza cu adevart in existenta omului, ziua 1. Cea in care spui ca te schimbi, ca vei fi altfel, ca lasi trecutul in spate si dai frau liber celui ce esti cu adevarat.
Ziua 1 e atunci cand realizezi ca te poti schimba, te poti uita-n oglinda si poti spune "Multumesc Doamne! Azi o iau de la inceput..."
Fac din noapte zi:
Ca sa ajungi sa-ti indeplinesti conditia persoanei care esti cu adevarat, trebuie sa intelegi cine esti. Sa ajungi sa sti cat mai mult despre tine, sa dai timpului un curs.
Eu? Stiu ceea ce sunt si mai stiu ca timpul nu-mi ajunge. Am in cap a4a tentativa de roman si n-am cand sa o scriu.
Eu sunt Gadea jr. , joc partide pe degete in fiecare zi. Eu creeatorul, eu cel ce incearca sa puna pe hartie bucati din sufletul sau, cu scopul de a-mi promova normalitatea pe care eu o consider sacra.
Timpul imi e dusman, caci imi omoara sentimente, idei si crezuri. Ma lupt cu el, crezand ca pot iesi invingator si ca va veni un moment in care viata mea va fi subiect de carte...
Schimbare:
Am lasat in urma: nopti de betie si lehamite pentru toate ingradirile de care am avut parte. Am inteles ca viata este plina de asa ceva si ca nu e timpul sa iau contact cu asa ceva.
Ies din casa uitandu-ma la cerc, sperand ca ma voi reintalni cu cei dragi. Soptesc incet un "Fie slavit numele Tau Doamne!" , ajungand sa-mi neg credinta. De ce? Pentru ca deseori ma intreb: "Unde esti Doamne?", atunci cand greul ma ajunge.
Oare am in ce sa cred? Caci daca ar fi sa pun balant ceea ce am primit bun cu ceea ce am primit rau, nu-mi iese la calcul. Vreau sa fug, sa zbor in lumea asta materiala, superficiala si ipocrita, pe care am primit-o cadou de la aceea entitate divina pe care noi o cunoastem sub numele de "Dumnezeu" . ( Sa fi Tu slavit! Ca noi nu suntem...)
Sa fie Lumina! Norii sa ne dea fericire si bunatate, ploaia sa ne inveseleasca si visele noastre sa se indeplineasca...
Infernul:
Bacovia privea viata ca o moarte continua. Ceea ce nu e departe de adevar...Timpul iti ucide lent corpul...El nu ne iarta, doar ne da sansa sa ne facem zilele senine.
Lumanarile sa arda in cinstea celor cazuti in lupta cu timpul...noi trebuie sa invatam de la ei. Sa nu-i uitam....
Trebuie sa fim darji si sa stam treji. Trebuie sa deschidem ochii si sa ne simtim ceea ce trebuie sa fim, OAMENI.
Eu unul am inceput. Vad viata altfel si vreau sa o tranzmit altfel....cu ura si iubire, cu timp si credinta. Vreau sa fac ceea ce e mai bine si sa nu uit de mine...
As vrea sa inteleg ca viata este un amalgam de intrebari si raspunsuri cu tente de dramatism...Un labirint al mortii din care infernul creeatiei te duce la capat...As vrea sa invat sa mor si sa inviu in aceeasi zi. Sa fie lumina!
Pot spune ca din jocurile mele cu timpul, Dumnezeu a uitat ceea ce conteaza cu adevart in existenta omului, ziua 1. Cea in care spui ca te schimbi, ca vei fi altfel, ca lasi trecutul in spate si dai frau liber celui ce esti cu adevarat.
Ziua 1 e atunci cand realizezi ca te poti schimba, te poti uita-n oglinda si poti spune "Multumesc Doamne! Azi o iau de la inceput..."
Fac din noapte zi:
Ca sa ajungi sa-ti indeplinesti conditia persoanei care esti cu adevarat, trebuie sa intelegi cine esti. Sa ajungi sa sti cat mai mult despre tine, sa dai timpului un curs.
Eu? Stiu ceea ce sunt si mai stiu ca timpul nu-mi ajunge. Am in cap a4a tentativa de roman si n-am cand sa o scriu.
Eu sunt Gadea jr. , joc partide pe degete in fiecare zi. Eu creeatorul, eu cel ce incearca sa puna pe hartie bucati din sufletul sau, cu scopul de a-mi promova normalitatea pe care eu o consider sacra.
Timpul imi e dusman, caci imi omoara sentimente, idei si crezuri. Ma lupt cu el, crezand ca pot iesi invingator si ca va veni un moment in care viata mea va fi subiect de carte...
Schimbare:
Am lasat in urma: nopti de betie si lehamite pentru toate ingradirile de care am avut parte. Am inteles ca viata este plina de asa ceva si ca nu e timpul sa iau contact cu asa ceva.
Ies din casa uitandu-ma la cerc, sperand ca ma voi reintalni cu cei dragi. Soptesc incet un "Fie slavit numele Tau Doamne!" , ajungand sa-mi neg credinta. De ce? Pentru ca deseori ma intreb: "Unde esti Doamne?", atunci cand greul ma ajunge.
Oare am in ce sa cred? Caci daca ar fi sa pun balant ceea ce am primit bun cu ceea ce am primit rau, nu-mi iese la calcul. Vreau sa fug, sa zbor in lumea asta materiala, superficiala si ipocrita, pe care am primit-o cadou de la aceea entitate divina pe care noi o cunoastem sub numele de "Dumnezeu" . ( Sa fi Tu slavit! Ca noi nu suntem...)
Sa fie Lumina! Norii sa ne dea fericire si bunatate, ploaia sa ne inveseleasca si visele noastre sa se indeplineasca...
Infernul:
Bacovia privea viata ca o moarte continua. Ceea ce nu e departe de adevar...Timpul iti ucide lent corpul...El nu ne iarta, doar ne da sansa sa ne facem zilele senine.
Lumanarile sa arda in cinstea celor cazuti in lupta cu timpul...noi trebuie sa invatam de la ei. Sa nu-i uitam....
Trebuie sa fim darji si sa stam treji. Trebuie sa deschidem ochii si sa ne simtim ceea ce trebuie sa fim, OAMENI.
Eu unul am inceput. Vad viata altfel si vreau sa o tranzmit altfel....cu ura si iubire, cu timp si credinta. Vreau sa fac ceea ce e mai bine si sa nu uit de mine...
As vrea sa inteleg ca viata este un amalgam de intrebari si raspunsuri cu tente de dramatism...Un labirint al mortii din care infernul creeatiei te duce la capat...As vrea sa invat sa mor si sa inviu in aceeasi zi. Sa fie lumina!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)