Saga Continua...

"Esti demon,copila,ca numai c-o zare/Din genele-ti lunge,din ochiul tau mare/Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zoboare"...nu-mi doresc sa ma regasesc in aceste versuri.Dar nu primesti mereu ceea ce-ti doresti.Am facut si eu un inger sa zboare,fara sa vreau,fara sa-mi dau seama la timo ca merita sa-l opresc,decat atunci cand a fost prea tarziu.Imi iubesc ingerul si poate ca ma va auzi si poate isi va intoarce candva aripile si ma va putea privi in ochii si imi va spune"mi-ai lipsit..."."Iubire"ce cuvant mare.Nu-i cunosc toate sensurile,dar stiu ce poate acest cuvant.De ceva timp il simt...ma bantuie,ma slabeste,ma face sa fiu mai receptiv.Ma face sa privesc lumea dintr-un unghi"mort"pentru mine,urasc sa fiu asa...dar ma urasc mai tare pe mine pentru ca mi-am gonit ingerul,era singurul care merita...Daca as fi stiut cat e de important m-as fi dat peste cap sa nu-i gresesc si sa nu-l gonesc...acum ma simt neputincios,las si prost.Acum ingerul ma uraste si doar durerea ne leaga drumurile.Credeam ca stiu tot despre mine.Dar am aflat ca nu stiu nimic despre mine.Nu stiu de ce pot fi in stare.Nu stiu ce sentimente pot avea.Nu stiu ce voi face de acum in colo. Defapt...stiu ceva despre mine.Stiu ca in acest moment sufar si ca imi vreau ingerul inapoi,si mai stiu ca sunt un las ce nu-i va spune niciodata ingerului cat a gresit fata de el si cat de mult il iubeste...Poate ca saga pe care mi-o doream sa o scriem impreuna nu are motive de a se scrie.Am gresit prea mult...Peobabil ca ma iubeste,dar vrea sa se lepede de mine pentru ca eu nu merit...In final raman cu un regret imens si un gol mare in inima.Ca am gresit,capital!!! Si mai raman cu niste intrebari:"De ce eu?";"De ce ea?";"De ce noi?" si "De ce nu ne mai iubim?"