Visele au dat verdictul

Acum ceva ani, intr-o noapte seaca de inceput de iunie stateam intins pe iarba din curtea bisericii din fata blocului. Ca un mare pacatos ce sunt pornisem intr-o calatorie spirituala spre un eu linistit . Ma uitam fascinat cum se imprastie fumul in jurul meu asteptand parca sa gasesc raspunsurile la intrebarile ce ma macinau "Oare ce caut eu aici?", "Ce rol am eu in aceasta piesa de teatru extrem de slaba?". Atunci vine ea. O fata blonda, imbracata intr-o rochie alba, in picioarele goale, cu niste ochii verzi, cu un secret intins pe buze. Paseste usor catre mine cu o ceata densa de mister ce o inconjura. Ajunge in dreptul meu si imi spune "Ai un foc?". Amuzat de penibilul situatiei ii intind o bricheta. Cred ca orice preot ar turba sa vada 2 copii ai Domnului pangarind locul sfant cu dependenta de necurat, de nicotina si gudron. In cele din urma fata se aseaza langa mine fara sa spuna un cuvant. Mirat si poate putin iritat de gestul ei ii spun"Cine esti?Si de ce imi strici linistea?"."Hmm! Octavian cum poti sa spui asa ceva?doar sti ca eu nu am nume si ca nu-ti stric linistea." imi replica ea amuzata. Raspunsul ei m-a tulburat. Daca stiam ca nu are nume inseamna ca o mai vazusem, dar totusi chipul ei nu-mi era cunoscut. Raman blocat cateva secunde apoi o intreb "Ne cunoastem?".

"Da Octavian,ne cunoastem. Ne vedem zilnic, caci eu nu am nume, n-am adresa si tu nu trebuie sa-mi stii numarul. Eu sunt cine vrei tu. Ma vezi in fiecare fata, in fiecare te iubesc si in fiecare zambet al persoanelor pe care le faci fericite, in fiecare reusita a ta. Eu sunt chintesenta ta."

Ciudat, fata nu prea era genul meu, dar cine mai era? Asa ca incerc sa ma impac cu gandul ca ea este "chintesenta mea" si chiar incerc sa profit intreband-o "Daca tu tot reprezinti al cincelea element, ceea ce este esential ar trebui sa stii sa-mi spui care este rolul meu in piesa asta slaba de teatru,nu?"

"Da stiu ce rol ai tu..." se opreste putin muscandu-si buza asteptand parca zambetul de pe fata mea."...dar asta nu inseamna ca iti voi spune." si se arunca imediat peste mine. Vad o lumina. Ma trezesc sub apa cu ea langa mine. Nu suntem singuri, mai vad oameni. Simt ca nu-mi mai pot tine respiratia, am sa ma inec...ba nu, pot sa respir sub apa. Ma trage de mana si incepem o asa zisa plimbare pe langa niste oameni ce trec prin toate simtirile. Ura, tristete, indiferenta, indolenta, dragoste, fericire, satisfactie. Ne oprim langa un adolescent al carui orgoliu imens ii umbreste calitatile de om, il impiedica sa creasca si il face sa fie singur. "Fie ca imaginea asta sa te bantuie Octavian!".

Ma trezesc in patul meu, in camera mea...dar eram ud. Eram ud fleasca. Iar pe mana mea era ceva scris, aproape sters de la apa " A somnium est praenuntiantis Dei, inteligere conatur!"

Speriat, merg sa ma usuc, citatul mi s-a sters de pe mana dar mi-a ramas intiparit in minte si dupa lungi cercetari am reusit sa-l traduc.

"Un vis este un dar de la Dumnezeu, incearca sa-l intelegi!"