Negru

"Un piept curbat de tuse, cu sange in batista" apare de dupa coltul strazi intunecate. Purtand un palton gri si zdrenteros, o palarie neagra prafuita, sunt eu uitandu-ma in vitrina unui anticar inchis. Ma plimb prin ploaia seaca si enervanta ce ma uda, sperand parca totusi ca ma va spala de pacate. Nu uit sa ma inchin cand trec pe langa biserica si indrept ochii spre Tatal Ceresc intrebandu-l parca de ce a mai pictat lumea in culori vi si minunate pe care noi le umplem de negru si alb. Daca il faceai direct gri poate nu mai vedeam jegul ce-l inhalam la fiecare gura de aer de care avem atata nevoie. Natura moare. Pamantul parca nu ne mai vrea. Dezastrele astea de care suntem atat de speriati ne apartin. Pamantul sfant ce ni l-ai oferit e plin de vampiri ce-i sug sangele ca sa-si hraneasca robotii ce vor sa ne corupa, si incearca sa ne educe in stilul lor materialist si prostesc. Banu conduce. Ne gandim la bani, ne inchinam la bani. Copiii ce se nasc carunti pasesc desculti pe cioburi si jar incins pe un drum anevoios plin de piedici. Ei nu stiu ca sunt amanetati dinainte de nastere. Hartiile cu chipurile lui Enescu, Iorga, Grigorescu, Eminescu si Vlaicu ne stabilesc locul in societate. Ne stabilesc felul in care oamenii se uita la noi. Prefer sa ma ridicati pe cruce decat sa ma mai judecati dupa niste simple hartii. Prefer ca eu sa fiu altfel si ca lumea sa se uite urat la mine cum incerc sa predic in jurul meu mentalitatea mea eficienta, dar totusi atat de urata de oameni, in care sistemul de valori al unei persoane sa primeze. Am devenit sincer cu mine. Acum accept realitatea, dar totusi incerc ca un nebun sa o schimb. Poate ca traiesc in lumea mea paralela "condusa de interlopi" (spuse ale celui mai mare critic al meu) si in care visele sunt permise decat sa orbecaiesc in negrul lumii reale in care ma impiedic de indolenta, prostie, nepasare si ipocrizie. Ma bucur de fiecare seara in fata calculatorului in care pot da frau liber imaginatiei si eului meu scriitoresc(mediocru de atfel) descarcandu-ma de problemele cotidiene. Vreau sa sparg vitrina anticarului caci dupa ea se afla o carte cu coperta veche pe care scrie "Plumb". As vrea sa citesc acum putin din versurile Bacoviene apoi sa pun cartea la loc si dintr-un pocnit din degete sa repar vitrina. Dar plec. Plec incet spre casa ingandurat si poate speriat de ce urmeaza maine. In fata blocului zacea mort de beat un om al strazii. In dreapta lui o sticla de coniac goala si o icoana asezata pe o biblie. "Crestin...Noapte buna!".