Inger si demon

Imbracat intr-un halat portocaliu, trag alene din pipa ce fumega asemnea unei torte olimpice si o "savurez" pe seraphita din priviri, rasfoindu-i foile vechi. Ahh, ce imaginatie bogata am. Defapt nu-l citesc pe Balzac, nu sunt imbracat intr-un halat portocaliu cu carouri si nu fumez pipa...ci stau mort de beat pe o canapea maro, imbracat dupa acelasi tipar de haine de strada: blugi normali, tricou larg, hanorac lalai si tenesi in picioare. Fumez o tigare si ma uit la sticlele goale de vin ce zac pe masa. Am o carte in mana, pe coperta scrie " In vino veritas".

Hehe, ce frumos. "In vin exista adevarul!". Exista pe dracu, "In libris veritas" ftw.

Descopar ca, ceea ce citeam era defapt un catalog de vinuri, asa ca l-am aruncat pe undeva prin camera.

Cineva imi sopteste la ureche "Uita de tot, uita de tot!!". Esti tu ingerul meu pazitor? Sau esti o iluzie? Nici una, era doar casca de la mp3.

Ma simt destul de rau. Ca si trairi interioare. Am crezut ca vechiul meu aliat, vinul, o sa ma ajute din nou sa trec peste. M-a ajutat pe dracu... se pare ca este adevarat "nu-ti ineca supararile in alcool caci ele stiu sa inoate!".

Inchid ochii pentru cateva clipe. Ganduri nezise, si randuri nescrise imi invadeaza linistea ce o doream. Asa ca am decis sa-mi aprind o tigara...

Ma uit la tavan, sunt fascinat de felul cum se imprastie fumul.

Mai pierd aiurea cateva clipe, apoi realizez de ce am ajuns intr-o astfel de stare. Cancan si "barfe mondene", pisam-as pe ele. Demonii de afara imi rad in fata, provocandu-ma la feld e fel de incercari.

"Muie fraierilor!", tot sunt in varf.

Poti sa razi pana termin eu povestirea. Caci voi fi la feld e rapid ca lucifer cand iti planifica nimicirea.

Vreau sa devin un inger, ce va sta in linia intai in razboiul contra demonilor.

Acum sunt intr-o lupta continua cu demonii ce-mi intuneca gandirea.

Sunt gelos, desi nu am de ce...e doar o fata, care zambeste frumos...dar lenea si nepasarea fata de mine nu au nicio scuza. Caci m-am saturat sa tot am zile in care sa vad ca ni s-a schimbat nimic la mine.

Dar totusi, acum parcurg un traseu de initiere, plin de suisuri si coborasuri. Poate ca si perioada asta reprezinta o parte din traseu, poate chiar un "pod" ca in Harap-Alb.

Ma oftic, ce sa zic. Am crezut ca dupa ce am baut acel pahar plin de amar, ca pe un dulce nectar, totul va fi mai usor. Dar m-am inselat...

Daca as fin un personaj de "mindcraft" as construi o sca pana la Dumnezeu. Doar El poate face dreptate in sufletul meu. Caci de cand m-am intors cu fata la El, blestematii aia de demoni ma pandesc in umbra.

Ii simt, sunt in fiecare rafala de vant, in fiecare colt intunecat din sufletul meu. Ei pur si simplu sunt...

Dar eu ce sunt?