N-ai cum sa razi de tragedie, daca nu sti sa plangi de fericire. Oamenii au sentimente...pana si eu. Am crezut ca sunt un robot, am negat sentimentele, am negat ca am nevoie de oameni.
Dar viata asta asa tarfa cum o considera multi, m-a invatat ca iubirea si respectul pentru alti oameni inseamna iubire de sine.
Nu-ti poate placea totul la un om. Fie ca e un fir de par diform, sau o idee sau ceva. Oamenii au defecte, TOTI. Dar gasesti parti la ei care-ti plac.
Am realizat ca nu e asa de aiurea sa admiri sau sa-ti placa parti din oameni. Asa ca incerc sa iau ce-mi place de la fiecare, sa tin acolo la pastrat.
Dar eu? Am impresia ca ofer cam mult celor din jur...bine, cu un anumit pret. Si imi place ca am influenta asupra multora. Sunt un fel de traficant de fericire. 0724345455, o doza de zambete va rog.
Si cand sunt trist, puterea mea de a disimula (de a ascunde o situatie sau simtire) ma face sa pot aduce o licarire in sufletul celor nefericiti.
Sunt un profesionist in ceea ce fac. Stiu cum sa te dau cu capul de toti peretii dar apoi sa-ti pun cele mai dulci copci...Pretul meu nu e mare. Difera de la om la om.
Fosta prietena chiar mi-a spus "Ti-am oferit totul si nu mi-ai dat nimic in schimb. Un cadou pe care nu ti-l doresti, nu il primesti cu placere. Te strambi la el si il pui undeva, unde sti ca uiti de el.
Dar nu am regrete. Aduc fericire, si da iau ceva inapoi. Si poate ca ma joc cu sentimente...dar le inec intr-un pahar si uit de ele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu