N-ai cum sa razi de tragedie, daca nu sti sa plangi de fericire. Oamenii au sentimente...pana si eu. Am crezut ca sunt un robot, am negat sentimentele, am negat ca am nevoie de oameni.
Dar viata asta asa tarfa cum o considera multi, m-a invatat ca iubirea si respectul pentru alti oameni inseamna iubire de sine.
Nu-ti poate placea totul la un om. Fie ca e un fir de par diform, sau o idee sau ceva. Oamenii au defecte, TOTI. Dar gasesti parti la ei care-ti plac.
Am realizat ca nu e asa de aiurea sa admiri sau sa-ti placa parti din oameni. Asa ca incerc sa iau ce-mi place de la fiecare, sa tin acolo la pastrat.
Dar eu? Am impresia ca ofer cam mult celor din jur...bine, cu un anumit pret. Si imi place ca am influenta asupra multora. Sunt un fel de traficant de fericire. 0724345455, o doza de zambete va rog.
Si cand sunt trist, puterea mea de a disimula (de a ascunde o situatie sau simtire) ma face sa pot aduce o licarire in sufletul celor nefericiti.
Sunt un profesionist in ceea ce fac. Stiu cum sa te dau cu capul de toti peretii dar apoi sa-ti pun cele mai dulci copci...Pretul meu nu e mare. Difera de la om la om.
Fosta prietena chiar mi-a spus "Ti-am oferit totul si nu mi-ai dat nimic in schimb. Un cadou pe care nu ti-l doresti, nu il primesti cu placere. Te strambi la el si il pui undeva, unde sti ca uiti de el.
Dar nu am regrete. Aduc fericire, si da iau ceva inapoi. Si poate ca ma joc cu sentimente...dar le inec intr-un pahar si uit de ele.
marți, 14 august 2012
luni, 13 august 2012
luni, 6 august 2012
Cum am crescut?
Am crescut printe vise ciudate, sentimente frumoase, pline de culoare...sticle goale, tigari palmate sa nu ne vada mama. Am crescut uitandu-ma la desene animate, invatand engleza, si tehnici de "Kunf Fuuu".
Am invatat sa ma apar in spatele blocului, fiind cel mai mic printre atatia lei imi era greu sa plec fara obrajii plansi.
Imi e dor acum de patratica sau baraj...de mingile alea urate din cauciuc care ne lasau urme pe spate...
Pe atunci nu stiam noi de armani, d&g sau alte cacaturi de genu...noi eram fericiti cand primeam cate o haina din "Doraly".
Am crescut cu un singur drum la Mc...si cu pizza de 2 ori pe luna.
Imi amintesc cum incercam sa ne dam jmecher ca stim sa bem, doar ca cei mai mari sa ne primeasca in gasca lor.
Iernile ni le faceam asa cum vream noi. Oameni de zapada, inalti de 2 metri, bulgari, gheata, capete sparte...si apoi caldura din scara. Patinaj artistic pe lac...sedinte de pescuit la copca.
Erau vreamea frumoasa, zilele erau ale noastre si le faceam asa cum vroiam noi sa fie...parca imi e dor acum de zilele uitate de mult.
Atunci eram sincer, acum nu sunt. Atunci eram eu, acum nu stiu cine sun...
Am invatat sa ma apar in spatele blocului, fiind cel mai mic printre atatia lei imi era greu sa plec fara obrajii plansi.
Imi e dor acum de patratica sau baraj...de mingile alea urate din cauciuc care ne lasau urme pe spate...
Pe atunci nu stiam noi de armani, d&g sau alte cacaturi de genu...noi eram fericiti cand primeam cate o haina din "Doraly".
Am crescut cu un singur drum la Mc...si cu pizza de 2 ori pe luna.
Imi amintesc cum incercam sa ne dam jmecher ca stim sa bem, doar ca cei mai mari sa ne primeasca in gasca lor.
Iernile ni le faceam asa cum vream noi. Oameni de zapada, inalti de 2 metri, bulgari, gheata, capete sparte...si apoi caldura din scara. Patinaj artistic pe lac...sedinte de pescuit la copca.
Erau vreamea frumoasa, zilele erau ale noastre si le faceam asa cum vroiam noi sa fie...parca imi e dor acum de zilele uitate de mult.
Atunci eram sincer, acum nu sunt. Atunci eram eu, acum nu stiu cine sun...
joi, 5 iulie 2012
Degradare
Degradarea omului incepe atunci cand nu se mai gaseste pe sine. Cand placerile de alta data il plictisesc. Intr-un cuvant, degradarea incepe atunci cand te schimbi in ceva ce nu-ti multumeste sufletul, si incepi sa urmezi diverse clisee si tipare.
Viata este prea scurta ca sa urmam tiparul si cliseistica ce ni se serveste zi de zi ca un pranz copios.
Sfatul meu? Faceti ce va vine!( si nu ma refer la nevoile fiziologice) Fiti spontani, creativi si destepti!
Daca vara nu dormiti, stati linistiti. "E bine." doar ca o sa va apara cearcana si o sa fiti lipsiti de vlaga. Nu ca asta ar fi o forma de degradare. Nici de cum, asta e o forma de...de...de degradare. Asa ca mai bine dormiti, dormiti mult si visati. Visati la orice, caci visele sunt ale voastre, si nimeni nu vi le poate fura.
Revenind la degradare. Nu incepi sa te degradezi atunci cand iti futi o suvita albastra in cap, daca te prinde si arati bine, de ce sa nu o faci? Sau sa nu te razi in cap. Daca tu te impaci cu asta e ok. Daca iti este bine simtind apa dusului cum iti mangaie "podoaba capilara"...
Dar sa lasam sarcasmul la o parte si sa spunem 2 vorbe si despre un prieten drag sufletelor noastre pe care de multe ori il uitam. Desi el este cel mai in masura sa ne zica: cum, cand incepem sa ne degradam.
In viata, oglinda ne poate fi un bun prieten. Ea ne stie toate secretele. Fiecare fir de par ars, fiecare alunita... si asa mai departe.
Dar ce este cu adevarat frumos, este sinceritatea de care debordeaza. Mereu ne va arata imaginea noastra asa cum este in realitatea.
Nu ne va critica pentru goliciunea cu care ne prezentam in fata ei zi de zi.
Ea mereu ne va tine si cele mai adanci secrete. Indiferent de cat de jenante sunt.
Dar ea mai face ceva. Ne acopera "goliciunea" de care ziceam.
Si nu ma refer acum la nuditate in sensul strict al cuvantului, ci la nuditatea interioara. Oglinda ne va pune fata in fata cu noi insine. Nu degeaba se spune ca cel mai bun prieten al tau esti tu insuti, si daca nu esti tu, va fi oglinda care te va face sa te regasesti. Doar unui orb nu-i va fi astupata golicunea de catre oglinda.
Viata este prea scurta ca sa urmam tiparul si cliseistica ce ni se serveste zi de zi ca un pranz copios.
Sfatul meu? Faceti ce va vine!( si nu ma refer la nevoile fiziologice) Fiti spontani, creativi si destepti!
Daca vara nu dormiti, stati linistiti. "E bine." doar ca o sa va apara cearcana si o sa fiti lipsiti de vlaga. Nu ca asta ar fi o forma de degradare. Nici de cum, asta e o forma de...de...de degradare. Asa ca mai bine dormiti, dormiti mult si visati. Visati la orice, caci visele sunt ale voastre, si nimeni nu vi le poate fura.
Revenind la degradare. Nu incepi sa te degradezi atunci cand iti futi o suvita albastra in cap, daca te prinde si arati bine, de ce sa nu o faci? Sau sa nu te razi in cap. Daca tu te impaci cu asta e ok. Daca iti este bine simtind apa dusului cum iti mangaie "podoaba capilara"...
Dar sa lasam sarcasmul la o parte si sa spunem 2 vorbe si despre un prieten drag sufletelor noastre pe care de multe ori il uitam. Desi el este cel mai in masura sa ne zica: cum, cand incepem sa ne degradam.
In viata, oglinda ne poate fi un bun prieten. Ea ne stie toate secretele. Fiecare fir de par ars, fiecare alunita... si asa mai departe.
Dar ce este cu adevarat frumos, este sinceritatea de care debordeaza. Mereu ne va arata imaginea noastra asa cum este in realitatea.
Nu ne va critica pentru goliciunea cu care ne prezentam in fata ei zi de zi.
Ea mereu ne va tine si cele mai adanci secrete. Indiferent de cat de jenante sunt.
Dar ea mai face ceva. Ne acopera "goliciunea" de care ziceam.
Si nu ma refer acum la nuditate in sensul strict al cuvantului, ci la nuditatea interioara. Oglinda ne va pune fata in fata cu noi insine. Nu degeaba se spune ca cel mai bun prieten al tau esti tu insuti, si daca nu esti tu, va fi oglinda care te va face sa te regasesti. Doar unui orb nu-i va fi astupata golicunea de catre oglinda.
luni, 27 februarie 2012
As da orice...
Stii? Cand te-am vazut, am vrut doar sa rad de tine... Dupa un timp, mi-am schimbat gandurile.
Si acum imi doresc sa mai vorbim pana tarziu in noapte.
Vreau sa-ti mai simt parfumul nr. 5, sa-mi plimb mana prin parul tau maroniu si sa-ti mai ating pielea fina ca matasea.
Dar nu se mai poate. De mai bine de 2 ani jumate ma gandesc la tine, desi as prefera sa nu o fac.
De ce? Hmm, pentru ca nu ai fost niciodata sincera cu mine...pana acum.
M-ai lasat sa sper ca dragostea noastra va fi eterna. Cat de mult poti minti?
Abia acum, in al 13 lea ceas, ai fost sincera...Mi-ai spus ca nu te vei desparti prea curand de iubitul tau. Cred si eu, 10 luni...cam mult.
Dar nu te blamez, m-ai lasat sa fiu liber. Acum pot face ce vreau...Dar oare pot?
Pot doar sa-ti spun un lucru, as da orice sa nu ma fi indragostit de tine.
sâmbătă, 25 februarie 2012
Povestea Inimii
-Un cappucino vienez si o apa plata, va rog!"
-Unde ramasesem?
-Imi povesteai despre Madalina. Erai la faza cand v-ati despartit.
-Aaaaaaa! Da! Exact, cum spunem... a venit saptamani la rand sa se roage de mine sa fim impreuna, dar nici ca mai aveam chef de ea.
-Si totusi au fost 2 ani...
-Puteau sa fie si 2, si 100, ca raspunsul tot asta era. Am investit mult prea mult in ea. Si deja nu mai era rentabila, daca intelegi ce vreau sa pun...
-Da, te cred.
-Si nici ca am mai vazut-o de atunci.
Defapt, ce nu stie el si nu stie nimeni, este ca dupa un an, am vazut-o. Mai frumoasa, mai eleganta, mai zambareata si sclipitoare ca niciodata.
M-am asezat langa ea, caci eram intr-o cafenea, si m-am bagat in seama ca un nesimtit ce sunt.
Ce nu stiam, este ca avea un avantaj, ii trecuse de mine.
I-am luat numarul, caci am pozat intr-un baiat bun cu care merita sa fi vazut. Am vorbit cateva seri la rand. Deja ajunsesem sa simt ceva pentru ea.
Am reusit chiar sa o invit la mine la un film. Pretexte dinacestea... vroiam doar sa fac sex cu ea.
Lucru ce l-am reusit. Poate ca unele lucruri nu se schimba niciodata.
Dar lucrurile se schimba.
-Pisi, noi de acum ce facem? Ii spun eu imbratisand-o pe la spate si sarutand-ui gatul suav.
-Pisi? Amuzantule. Ne vedem de vietile noastre, nu?
-Cum? Pai, eu te iubesc!
-Ce faci tu? Tu nu sti ce este aceea dragoste. Tu doar crezi ca iubesti. Sau iubesti iubirea, sa folosesc asa o replica mai pompoasa.
-Atunci de ce ai mai venit?
-Esti o partida buna. Plus ca am vrut doar sa ma razbun pe iubitul meu. Tu de ce crezi ca am filmat totul?
Las ochii in jos. M-am blocat. Nu mai sunt in stare sa scot o iota.
-Te pup "pisi"! Imi spuse ea ironic in timp ce iesea pe usa.
-Cappucino vienez si apa plata?
-Ahh, la mine!
-Si cum ma, dupa 2 ani chiar nu ti-a pasat?
-Ce? Despre ce vorbim?
-Despre relatia ta cu Madalina? Esti nebun? Imi spuse el razand.
-Da. Ma scuzi, chiar trebuie sa plec. Datorez cuiva niste ani.
-Bine. Ciudatule. Platesc eu nota.
Si ies in fuga din cafenea. Alerg, alerg de nebun pe strada. Asa cum am alergat 2 ani fara sa-mi dau seama ca am pe cineva langa mine...
marți, 7 februarie 2012
Alunga Tacerea
" Ninge ca in Esenin si poema rusa. Ninge fantomatic si Bacovian... asa spuneau niste versuri ale unui mare poet roman. Versuri care se potriveste vremii de astazi. Afara sunt minus 5000 de grade si blablabla!"
Oare ce se aude? Cine vorbeste? Deschid greoi ochii si ma uit la micuta comoda din coltul camerei si il vad...Cine este? Un diavol...Un diavol? Da, un diavol...radiol antic al bunicii. Blocat de atatia ani pe un singur post...Cultural FM.
- Bine bine, dar totusi de ce este un diavol? ma intreb usor nedumerit.
Pentru ca in fiecare dimineata la 7 si jumatate se porneste singur...e ca o alarma de ceas nedorita ce te trezeste din somnu-ti dulce. Parca a inteles pe dos versurile lui Andrei Muresanu din poemul "Un Rasunet".
Oare cat este ceasul?
"Si va lasam in continuare cu Iris si Somn Bizar!" se aude de pe holul bantuit.
Este ora 8 si fara 20 de minute. Atunci incep cei de la radio sa bage muzica...Mai trec cateva secunde si mama ma aude cum imi blestem soarta.
"Ce vrei dragule?"
Nu apuc sa raspund ca de pe hol se aude:"Vrei sa dormi, si dormi, doar perna ta o vezi!"
Fericit ca nu mai trebuie sa zic prea multe ii spun mamei "Ti-a raspuns Cristi..."
"Cine este Cristi? Prietenul tau imaginar?"
Uimit de stupiditatea discutiei ii spun mamei ca vreau sa dorm si sa plece din camera mea.
Mai dorm vreo 2 ore...bine hai 3, apoi ma trezesc.
Ma uit pe geamul aproape inghetat si vad un dans tribal al unor copaci.
Fac o tura prin casa...nimeni, pe nicaieri. Ciudat...
Unde este toata lumea? La munca probabil...De ce sunt atat de prost dimineata? Error 404.
"Bine-i mirelui, ca nu e nimeni ca mireasa lui..."
"Aoleuuu!!!" Iar pheonuix...m-am saturat de ei. In fiecare dimineata ii forteaza. Asa ca am decis sa scot din priza micuta cutiuta maron, de pe noptiera din coltul camerei...
Mult mai bine acum...Dar parca este prea liniste. Hmm, asa ca hai sa facem galagie.
Hai sa bagam ceva usor pentru inceput...Eric Clapton, Led Zepellin, Iron Maiden, SOAD si sa nu uitam de greul greilor Phil Collins.
Parca acum e mai bine...dar se face 1. Si trebuie sa merg la liceu.
Ies in frigul de afara ce-mi congestioneaza plamanii la prima inhalare...Fac cativa pasi orbit de soarele reflectat in albul zapezii si blestem galagia morbida de afara.
Dar stiti oare acel moment genial in care pui lumea din jur pe mute si castile la volum maxim?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

