marți, 4 septembrie 2012

Pecete "Partea 1"

  Un el si o ea, pornind cu ochii in pamant spre o frumoasa poveste de viata.
  El, un "baietzash" dezorientat ce isi cauta drumul in viata. Un asa zis scriitor al strazii, pe care toti il iau in ras. Un omulet caruia nimeni nu ii da o sansa. Toti cred despre el ca e un neicanimeni ce latra aiurea.
  Ea, o frumoasa intelectuala, premianta la un liceu de top, cu un viitor frumos in fata. O fata cuminte, plina de viata, cu un zambet superb pe buze.
  Acesti 2 actori, intr-o drama ciudata, un fel de "One Day". Habar nu am cand s-au unde s-au cunoscut, si sincer, cred ca nici ei nu va pot spune asta.
  Dar ce conteaza, e ca s-au intalnit. Si de atunci el a ramas cu gandul la ea.
  Ce gluma proasta, ca toate ale mele defapt. Cum se poate asa ceva? Adica el e un fel de jmecherel corcit, cu un "IQ" sub zeo, nu?
  Ciudat, nu era un prost. Desi el asa vrea sa para. Era un oarecare, ce dorea doar sa fie acceptat printre omuleti inteligenti. Se plictisise de panarame si cocalari. Vroia altceva in viata lui. Dar nu stiu cum sa va explic...Oamenii ii pusesera deja o eticheta. El era un fraier si atat. Nu putea mai mult.
   Ahaam, nu putea...
   Acum sa vorbim putin si despre ea.
   Pe cat era de frumoasa, pe atat era de naiva. Visa aiurea in fiecare zi, la fericire, la libertate, la adevarata dragoste. A plans mult, dupa fiecare print in armura pe cal alb, care a aparut in viata ei si dorea doar sa ii dezgoleasca trupusorul cel pur...
  Umbre multe s-au lasat pe chipul ei de-a lungul vremii. Iar timpul a lasat multe cicatrici in sufletul sau. Acest dar frumos al vietii, devenise un calvar. Din afara parea sa aiba o viata perfecta. Era cea mai buna la tot ce facea. Olimpiade, peste olimpiade, medii de 10 si laude din partea tutror faceau un pastel superb ce masca un tablou trist.
  Striga intr-una dupa libertate. Vroia sa scape de acest corset al perfectiunii. Parea inlantuita de asteptarile oamenilor. Deja nu mai suporta.
   S-a hotarat sa plece. Intr-o zi ca oricare alta, isi pusese cateva haine intr-o geanta mare. Telefonul si-l lasase acase, si luase ceva bani din portofelul tatalui.
  Auzise de la o amica, cum ca tutunul te face sa fi liber. Asa ca mersese la magazin sa-si cumpere un pachet de tigari. Statea speriata in fata magazinului, nestiind daca sa intre sau nu.
  Facea cativa pasi spre intrare, apoi se intorcea. Asta de vreo 5 sau 6 ori.
  Atunci apare el in scena. Statea pe o banca, fuma, si radea de ea. La un momentdat enervat de ridiculozitatea fazei, se duce la ea.
  - Vrei sa-ti cumperi prezervative? Ii spuse el pe un ton ironic.
  - Poftim? Raspunse ea, rusinata si usor uluita de nesimtirea baiatului.
  - Pai, de 10 minute tot faci ture pe aici. Ba vrei sa intrii, ba nu vrei. Ce te uiti cu ochii aia ciudati la mine, nu ma recunosti?
  - Bai baiatule, care e problema ta?
  - Tu. Ma enerveaza sa vad o frumusete ca tine atat de nehotarata.
Usor imbujorata de ceea ce a spus baiatul se blocheaza..
  - Hai, zi acum, ce vrei sa-ti iei? Ca iti cumpar eu.
  - Un pachet de tigari...
  - De care?
  - De tigari...
  - Pai da, de care TIGARI? Iii spune el usor enervat.
 Fata se blocheaza iar. Nu mai fumase pana atunci. Incerca oarecum sa isi aminteasca ce tigari fuma tatal ei.
   - Aaaa! Kent 8...
   - Ce tigari naspa fumezi...ma intorc imediat.
 Baiatul intra in magazin si cumpara pachetul de tigari mult dorit. Se tot holba la fata din fata magazinului. Era pur si simplu fascinat de ea.
  In cele din urma, iese din magazin, si ii intinde tigarile fetei.
  - Cat a costat?
  - Pentru tine? Nimic.
  - Hai ma, spune-mi!
  - A costat, o plimbare cu mine, ce zici?
Fata accepta fara sa ezite. Desi el parea cam ciudat. Totusi fata lui ii parea foarte familiara.
  - Bine straine. Ma voi plimba cu tine.
Mersesera cateva strazi, timp in care vorbisera nimicuri. Deja incepeau sa-si dea seama cat de diferiti erau. S-au oprit la o banca, intr-un parculet jegos. El scoate o tigara, pe care o fumeaza cu nesat, ea timida il sorbea din priviri.
   - Nu fumezi?
   - Ba da! Si isi deschide pachetul...se uita la el cateva clipe, apoi isi scoate o tigara. Cere un foc si o aprinde.
   - Vezi ca ai aprinso invers prostuto...
   - Stiam asta...asa fac mereu la prima tigara. E un fel de superstitie.
Isi mai aprinde una si tuseste...se simtea ca un om mare in filmele alea vechi si romantice.
   - Tu habar nu ai sa fumezi...
   - Ba da...
   - Nici macar nu tragi in piept.
 Habar nu avea ce inseamna asta. Si parca deja se saturase de gustul amar al tigarii. Mai ia un fum si se trezeste cu o palma pe spate. Tot fumul ii inundase plamanii. Tusea ca dracu si se enervase. Desi fusese uluita de felul uniform in care expirase fumul se uita urat la baiatul din stanga ei.
   - Tu esti putin retardatel?
   - Nu, de ce?
   - Pai tu vezi cum m-am inecat?
   - Zi "mersi", nu fumai corect. Si am zis sa te invat pe calea cea mai simpla.
   - Atunci nu vreau sa vad calea grea... Dar tu tot un idiot esti.
  Terminasera tigarile si plecasera iara la drum. Au mers, si au mers, si iar au mers, ai au tot mers. Si orele trecura, si ei tot vorbira.
  Au ajuns sa realizeze ca amandoi sunt niste fugari. Amandoi fugeau de realitate. Vroiau propria lor realitate...In care  iubirea lor sa dainuie.
   Au jurat ca fiecare zi impreuna va fi una de vis. Si au pus ramasag cum ca nu se vor despartii niciodata, si ca se vor intalni in fiecare vineri ca doi straini la acelasi magazin.

joi, 30 august 2012

Un vis

  Imi amintesc ce visam acum ceva timp. Ca o sa le cumpar alor mei o casa frumoasa undeva pe Coasta de Azur, o masina jmechera si toata garderoba Hugo Boss...acum ma gandesc doar la mine.
  Realitatea mi-a dat 2 drepte direct in mufa. Oamenii se gandesc doar la bani...bani sunt doar hartii. E trist acum ca aceste hartii ne conduc si ne ofera un loc in societate.
  Sa ma pis pe ea de viata, ca m-am saturat sa ploua pe strada mea. Oricat as incerca sa dau gandurile triste la o parte, NU POT!
  Ma uit la fratii mei, cat s-au schimbat. Dintr-o trupa de pusti am ajuns mitraliere. Am crescut, poate prea repede...candva ne ajungea un pachet de kent lung si o sticla de fanta la 2...Acum daca nu e dunhill alabasru lung e de cacat...
  Maturizarea e trista. Imi doresc sa dau timpul inapoi cu vreo 2 ani...nu conta ca era zi sau noapte, eram la centrala sau teren, cu glume de oscar si vise de "Caen".
  Conflicte? Nici nu ne inchipuiam ca ne putem certa, sau sa umbla cu altcineva. Daca nu ne sunam 2 zile atunci era clar ca unul din noi avea o problema...
  Sunt pierdut acum printre multe vrajeli si imagini false despre oameni.
  Macar sunt cu aceiasi frati de acum 2 ani...si ce este frumos e ca au venit si altii. Trupa de mitraliere si-a luat munitie mai multa, caci suntem singuri impotriva tuturor.
  Plus ca sti cum e,  "orice belea trece, cand o imparti la 10" si o uzi cu un 20,5 si niste cola rece.
  Azi am aruncat un sac de amintiri. Caiete si foi scrise de mine, scrise acum ceva ani. Mi se pare ca a trecut o vesnicie, dar abia au trecut 2 sau 3 ani.
  Nostalgia m-a luat de mana, si ne-am plimbat frumos in prima mea pereche de "vanss", cand pletele mele crete faceau senzatie.
  Mi-am amintit de fiarele ce le purtam in gura, doar ca acum dintii mei sa fie drepti. Imi bag pula imi e dor de vremurile trecute...baieti de nota 10, imbracati de nota 5.
  Imi e frica. De viitor, de oameni, de sentimente si de faptul ca peste un timp imi voi pierde fratii la care tin atat de mult.
  Dar momentan...Alex m-a sunat sa-mi zica ca o punem de un gratar la el. Am sa ma bucur asa de mult de moment...si promit ca ma chinui sa uit gandurile rele.
  Desi realitatea, e o curva proasta, poate de data asta o sa o fut eu.
  Vorba Doctorului "Viaţa mea în strofe/ Unele amuză, altele dor".

luni, 27 august 2012

Iarasi Luni

  Inca o dimineata jegoasa...pana si zatul din cafea e mai scarbos astazi. Am dormit prost...iarasi. A nu stiu cata noapte saptamana asta...
  Probleme? Doar cu tine. De ce? Im mortii mei, imi e dor de tine...
  As vrea sa te strang in brate si ne uitam impreuna la poze si sa ne amintim cat de frumos era cand eram noi cu adevarat...nu aici in cacatul asta de oras, cu anturaj care nu ne place asa cum suntem noi cu adevarat.
  M-am saturat sa tac. Stiu ca tacerea e de aur...si sti ca sunt plin de asa ceva dar in pula mea telepatie nu mai merge.
  Inima imi spune sa raman cu tine dar chestia aia care ne mai ajuta din cand in cand, creierul, imi spune sa fiu cu alta. Inima mea s-a saturat de iubiri de o saptamana in care "fustitele" sa nu inteleaga cat de multe am de oferit.
  Un cadou nedorit nu e primit cu placere, am mai spus asta, stiu...Dar am crezut ca tu o sa fi altfel.
  Poate zodia e de vina...sau poate masca ta. Sti, nu e chiar asa naspa sa iesi cu mine pe strada...sau e? Nu stiu, astept un raspuns...

marți, 21 august 2012

Chirie

  E ceva colo ce nu-mi da pace. Parca esti tu, parca e alta. Bag o nota din chitara si un pahar de vin. Unu, sau unu dupa altul nu mai stiu.
  Am auzit ca raspunsuri sunt in pahare pline, si deasta le-am golit...injurand ca am trait o minciuna.
  Realitatea doare...si nu ai mereu la tine analgezice. As da "off" tuturor acum.
  Vezi tu...asa ma simt eu mai mereu. Aroganta, demnitate, indiferenta, "exterior" de otel...dar sunt gol pe dinauntru. Mai greu de inteles, dar sti cum se spune si in cantec " Inima mea nu cere chirie, asa ca vino cand vrei tu si stai cat iti place tie", de preferat mai repede. Si poate ca am plecat eu...dar poate ca nu trebuia sa ma lasi sa plec. Ti-am zis ca sunt confuz, dar poate ca asa esti si tu...si ar fi trebuit sa fim confuzi impreuna.
  Alcoolul iar mi-a devenit prieten. Caci doar asa mai am viata in mine...am zis ca m-am facut cuminte...imi bag pula, doar asa mai simt si eu ca zbor.
  Dragostea e de cacat si nu e de mine. Mai bag un pahar si o tigara...merg sa dorm, poate in mortii lor de vise cretine o sa reusesc sa le fac cum vreau eu...

marți, 14 august 2012

Traficant de fericire

  N-ai cum sa razi de tragedie, daca nu sti sa plangi de fericire. Oamenii au sentimente...pana si eu. Am crezut ca sunt un robot, am negat sentimentele, am negat ca am nevoie de oameni.
  Dar viata asta asa tarfa cum o considera multi, m-a invatat ca iubirea si respectul pentru alti oameni inseamna iubire de sine.
  Nu-ti poate placea totul la un om. Fie ca e un fir de par diform, sau o idee sau ceva. Oamenii au defecte, TOTI. Dar gasesti parti la ei care-ti plac.
  Am realizat ca nu e asa de aiurea sa admiri sau sa-ti placa parti din oameni. Asa ca incerc sa iau ce-mi place de la fiecare, sa tin acolo la pastrat.
  Dar eu? Am impresia ca ofer cam mult celor din jur...bine, cu un anumit pret. Si imi place ca am influenta asupra multora. Sunt un fel de traficant de fericire. 0724345455, o doza de zambete va rog.
  Si cand sunt trist, puterea mea de a disimula (de a ascunde o situatie sau simtire) ma face sa pot aduce o licarire in sufletul celor nefericiti.
  Sunt un profesionist in ceea ce fac. Stiu cum sa te dau cu capul de toti peretii dar apoi sa-ti pun cele mai dulci copci...Pretul meu nu e mare. Difera de la om la om.
  Fosta prietena chiar mi-a spus "Ti-am oferit totul si nu mi-ai dat nimic in schimb. Un cadou pe care nu ti-l doresti, nu il primesti cu placere. Te strambi la el si il pui undeva, unde sti ca uiti de el.
  Dar nu am regrete. Aduc fericire, si da iau ceva inapoi. Si poate ca ma joc cu sentimente...dar le inec intr-un pahar si uit de ele.

luni, 13 august 2012

luni, 6 august 2012

Cum am crescut?

  Am crescut printe vise ciudate, sentimente frumoase, pline de culoare...sticle goale, tigari palmate sa nu ne vada mama. Am crescut uitandu-ma la desene animate, invatand engleza, si tehnici de "Kunf Fuuu".
  Am invatat sa ma apar in spatele blocului, fiind cel mai mic printre atatia lei imi era greu sa plec fara obrajii plansi.
  Imi e dor acum de patratica sau baraj...de mingile alea urate din cauciuc care ne lasau urme pe spate...
  Pe atunci nu stiam noi de armani, d&g sau alte cacaturi de genu...noi eram fericiti cand primeam cate o haina din "Doraly".
  Am crescut cu un singur drum la Mc...si cu pizza de 2 ori pe luna.
  Imi amintesc cum incercam sa ne dam jmecher ca stim sa bem, doar ca cei mai mari sa ne primeasca in gasca lor.
  Iernile ni le faceam asa cum vream noi. Oameni de zapada, inalti de 2 metri, bulgari, gheata, capete sparte...si apoi caldura din scara. Patinaj artistic pe lac...sedinte de pescuit la copca.
  Erau vreamea frumoasa, zilele erau ale noastre si le faceam asa cum vroiam noi sa fie...parca imi e dor acum de zilele uitate de mult.
  Atunci eram sincer, acum nu sunt. Atunci eram eu, acum nu stiu cine sun...