marți, 21 iulie 2015

Geometria Timpului

    Existenta umana se imparte in 3 puncte. Cunoasterea, acceptarea si simplificarea. Pe toate le putem considera ca fiind varfurile unui triunghi. Depinde doar de noi cum reusim sa il creionam.
    Cunoasterea si acceptarea reprezinta baza triunghiului. Mereu o sa fie o linie dreapta intre cele 2. Cat acumulam ca si cunostinte este echivalent cu cat reusim sa acceptam din ele. Apoi vine varful principal, simplificarea. Aria acestui triunghi reprezinta viata noastra. Cat traim cu adevarat din ea. Defapt, cine poate sa ne spuna ce inseamna o viata traita?
     Pentru mine, pana acum, viata mi-a fost profesor de teatru. Masti si costume, atat am invatat pana acum, caut sa ma perfectionez...in ce? In tragi-comedia pe care o scriu in fiecare zi. Recunosc gresesc, gresesc in fiecare zi...pentru ca ceea ce traiesc, nu este ceea ce ma reprezinta.
     Triunghiul meu, are o baza larga si o arie mica. Cunosc multe, accept destule...dar nu simplific nimic. Prefer o viata grea, nu din punct de vedere material, ci a ceea ce traiesc. Momentan sunt in categoria de oameni care mor la 25 de ani, dar traiesc pana la 75, ca un robot.
      Am renuntat la ceea ce ma facea viu, am renuntat ca un fraier la scris. Am uitat serile de miercuri, in care stau pana tarziu cu ale mele insirate in bucatarie si cu laptopul deschis, aproape fara baterie si cu tastele obosite.
      Cum mi-am pierdut drumul? Simplu, am ales sa port mastile de care vorbeam, uitand care este adevaratul meu chip.Practic, m-am pierdut pe mine, am uitat muzicalitatea gandurilor frumoase. Am uitat tonul sentimentelor pure. M-am incantat cu lumina scenica a "operei" in care am rolul principal, dar audienta a scazut. Oamenii nu stau langa tine cand incerci sa fii "underground", sa pui ceva din tine pe scena. Vreau doar sa fiu bun, caci acum sunt rau...dar tu mai ai o sansa, nu o rata!

vineri, 23 ianuarie 2015

Muta

    Muta-mă din locul în care ştiu sa trăiesc si mă voi adapta. Muta-mi obiceiurile zilnice si-mi voi face altele. Muta-mă din mintea mea si ai sa mă pierzi irecuperabil...Crezi ca mă cunoşti? Ce glumă proastă! Cum poţi sa crezi ca mă cunoşti, cînd nici măcar eu nu mă cunosc? Ceea ce crezi tu ca "şti" ,ceea ce numeşti "cunoaştere" eu numesc o palidă aparenta. Ce sunt eu? Cine sunt eu? N-ai sa şti niciodată. N-am sa te las sa mă cunoşti, nu vreau sa mă cunoşti. Nu sunt nimic din ceea ce speri sa fiu, sunt ceea ce sunt nevoit sa fiu. Asa-mi place sa mă caracterizez.
    Muta-mi calităţile în lista defectelor si o sa fii destul de aproape de un început. Încearcă sa mă priveşti cînd plîng si întreabă-mă "De ce o fac?", apoi uita-te atent la grimasele feţei mele si ai sa înţelegi ca mint. Nu te gîndi prea mult, e clar ca vreau sa te induc în eroare. E clar ca plîng doar de amorul artei, căci de altfel eu nu plîng. Eu nu simt durere, eu simt doar dezamăgire...
    Vrei sa-ti vorbesc despre dezamăgire? Este acel lucru care mă face sa mă uit cu scîrbă la tine. Ti-am dat încrederea mea si ti-am pus sufletul în palme, iar tu...? Iar tu ce ai făcut cu el? L-ai scăpat pe jos si s-a spart în sute de bucăţi. Pune-mi sufletul la loc, te rog! Poţi sa faci asta? Mai e la fel? Categoric nu...am avut încredere în tine ca o sa te comporti frumos cu el si uite unde am ajuns. Eu dezamagit de tine, tu supărată ca eu sunt dezamagit. A cui e vina? Îţi spun eu a cui, este vina pelicanului de la geamul tău, el mereu e vinovat pentru greşelile tale. Eu n-am un pelican si deci automat sunt o suma de greşeli. Sa-mi fie iertata lehamitea, dar mi se pare comic. Eu un ghinionist pur-sînge, un handicapat emoţional ce-si permite sa greşească...si tu ai un pelican. Manca-l-ar boala!
    Îmi aprind o tigara, am pofta sa scriu. Aici mă cunoşti, şti ca-mi place sa pun gînduri pe foaie. Dar azi e puţin diferit, parcă nu sunt gandurile mele, oare asa mult a trecut de cînd n-am mai scris? M-am schimbat atît de mult încît azi nici măcar atunci cînd scriu nu mă mai recunosc? Sunt si eu derutat de ceea ce am devenit. M-am pierdut? Sau am rămas puţin în umbră trecîndu-mă pe pilot automat? Am uitat sa si răspund, mă comport ca un autist, snguraticul a ieşit iar la iveala. Îl cunoşti? Îţi mai aminteşti de el? Îl facusei cîndva sa plece. Mă făceai cîndva sa mă simt în largul meu lînga tine... Ce s-a întîmplat? Ce s-a schimbat?
    As vrea sa nu răspund, as vrea defapt sa uit ca am pus aceste întrebări. Ti-am lăsat o portita prin care ti-ai putea da seama ca-mi pasa, astfel ai ajunge cu un pas mai aproape de a mă înţelege, crescîndu-ti încrederea ca vei ajunge sa mă cunoşti. N-am sa te las sa o faci, nu-ti mai permit o asa apropiere de mine...dar zambetul ala cald...
     Zambetul cald este ceea ce iubesc la tine, nu-i pot rezista. Zambesti de parcă cineva te-a trimis sa mă faci sa cred ca totul o sa fie bine. Dar cine te mai crede pe tine? Si totusi zambetul...parcă sunt hipnotizat...parcă uit de orice bariera dintre noi. Parca...si iar zambetul...

luni, 15 decembrie 2014

Autistul

     Traiesc intr-o bezna crunta, o noapte continua, asteptand soarele sa apara. Cat sa ma mai mint? Cat sa mai lupt? Cat sa cred ca nu e un esec...S-a dus entuziasmul, s-a dus si pasiunea care alteori stralucea ca o torta aprinsa. Aveam putere, aveam curaj, acum mai am doar 2 sau 3 zile de suportat acest chin. Sunt satul sa fiu mereu plecat, sa nu mai stiu unde e acasa.
     Poate e prematur si azi ma simt dezamagit, iar gustul dezamagirii e prea amar. Amareala asta, nu facea parte din regimul meu "carnivor" pe care-l practicam candva. Sa ma scuzi stimabile! Viata de nomad te face sa treci pe regim vegan, te face sa te schimbi, uneori prea tare...imi doresc sa-mi regasesc dorinta de succes, sa pot iar sa lupt. Imi trebuie o pauza...sa ma simt asezat undeva, sa fiu al cuiva, sunt satul sa fiu al nimanui.
      Singuratatea ma acapareaza, aici in acest iad jegos, vorbesti mai mult cu tine decat cu ceilalti. Esti ca un autist, incapabil sa te adaptezi la lumea din jur. Vocile din capul tau sunt singurii prieteni, cel mai bun pansament pentru toate nereusitele si ranile pe care le ai zi de zi.
      Durerea de acum, e altfel decat cea pe care o stiam, nu se mai rezolva cu ras si o sticla buna de vin. Nu se mai rezolva. Cateodata cred ca sunt inconjurat de un nor de ghinion, ca norocul m-a uitat, dar norocul ti-l faci cu mana ta de cele mai multe ori, deci tot eu sunt vinovat pentru durerea ce o port in suflet acum...
      Lumea este perfect făcută, ca un ceas elvetian, iar viata e frumoasa, sunt doua aspecte pe care eu le-am uitat, sau nu le vad, ca si soarele. Sunt un nor de suparare si frustrare, ce bun sa mai iasa? Ce schimbare sa mai fac? Ma simt ca un tehnician in pragul demiterii care nu are solutii pe banca de rezerve. Cand nu vrea, nu vrea...Astept zile mai bune, sau macar mai putin triste.

joi, 11 decembrie 2014

Copilul Marii (Bla Bla)

   Am crezut mereu ca cel mai bine in aceasta viata m-am priceput la "plecat". Am "plecat" de prea multe ori de langa persoane care au tinut la mine, in cele mai nepotivite momente. Am dat dovada de egoism mare, poate asta sunt, un egoist, sau am fost...caci la mine egoismul este echivalent cu plecatul, iar acum nu mai reusesc sa plec. Am plecat fizic de la "Mare"...dar sunt cu sufletul si mintea acolo. Mi-e dor de tine Constanta, mama mea.
    As zice ca nu sunt pregatit de plecare, ca sunt prea crud, prea nestiutor, defapt nu exista moment in care sa fiu mai pregatit decat acum, tocmai pentru ca nu sunt pregatit deloc, n-am habar sa ma descurc, n-am habar sa fac nimic, in afara sa visez, imi place sa visez si asta-mi ocupa cam toata ziua.
    De ce visez? Pentru ca ma trimite in lumea mea ideala, unde stadioanele sunt pline si muzica buna, berea e rece si afara e cald, iar eu sunt frumos si bogat.
    Nu asta facem toti? Visam la o lume ideala pentru ce credem noi ca ne face fericiti? Ba da. Cel mai frumos in viata e sa visezi, sa uiti ca realitatea te face trist mereu, tu trebuie sa incerci sa traiesti in capul tau daca in exterior simti ca mori. Toate astea vin la pachet, devi pierdut si absent, lumea o sa te critice, dar tu nu te descuraja, viseaza in continuare, mergi mai departe, ai incredere in visul tau, ai speranta, ce e al tau, e pus deoparte. Pune-ti intrebari si da-ti raspunsuri, cauta sa te cunosti si sa te accepti, astfel o sa-ti fie mai usor. Asa sunt si eu, nu esti singur daca visezi mereu, ne putem oricand proiecta visele impreuna, ne putem da loc de intalnire plaja, care odata era lacasul tutror viselor noastre, era altarul fericirii si al libertati. Am uitat mirosul ei, am uitat cum se simte nisipul pe pielea ta...viata asta nu ne vrea impreuna de multe ori, dar ce ne opreste sa ne facem lumea noastra? Suntem tineri si ne permitem sa visam, dar ne lasam manipulati de oameni tristi...astept sa treaca ploaia si sa ne vedem iar pe plaja.
    Constanta, esti casa mea si astept sa ajung la tine. Dar alarma suna tare, iar eu plec spre "bucale"... e mai tare sa vorbesc cu tine decat sa ma fut cu alta. Poate e dragoste sau prietenie, defapt e povestea noastra scrisa pe coli a4, ca niste studenti grabiti, Eu te caut la metrou, tu la liceu, sper sa ne vedem in acelasi tren...te pup draga mea, ma duc sa mai mor pentru o zi!

vineri, 28 noiembrie 2014

Un zambet pe foaie

   De ce trebuie sa fie dragostea asa complicata? Cu toate starile astea ciudate si tot chinul groaznic prin care treci...Pentru ca se merita. Se merita sa simti cum te umpli de energie si de viata la doar un zambet.
   Atunci cand iti place de cineva pentru cum arata, este o dorinta. Atunci cand iti place de cineva pentru cum gandeste, este admiratie. Dar atunci cand nu sti de ce placi pe cineva, este dragoste. Imi place de o "proasta". Si pot spune raspicat, ca ma indragostesc in fiecare zi de ea.
   Cand o vad, stiu ca viata o sa fie mai usoara. Grijile trec, zambetul ei, este zambetul meu. Aceasta "proasta" ma face fericit pentru ca o urasc, urasc cat de mult o iubesc, urasc cand ma comport rau cu ea, urasc sa fiu departe de ea, dar iubesc cand noaptea o visez tinandu-ma de mana si spunandu-mi "O sa fie bine!".
   Ce este un barbat fara o femeie? Un norocos ( se zice), defapt este un lup singuratic ce nu cunoaste fericirea. Dar fericirea este telul tuturor oamenilor, iar fericirea trebuie impartita in 2. Noi le obligam sa fie frumoase iar ele ne obliga sa fim puternici, practic ne obligam in 2 sa dam viata celei mai bune versiuni ale noastre. Si asa toata povestea capata aspect de basm, un basm trait in realitate.

duminică, 16 noiembrie 2014

Scrisoare catre presedinte!

   Stimate Domn Preşedinte, va felicit pentru rezultatul obtinut la aceste alegeri! Recunosc, nu v-am votat, iar după spusele unora nu am voie sa va cer nimic si nici sa comentez viitoarele dumneavoastră acţiuni. Am sa-mi permit totuşi sa va cer un favor, ca de la om la om si probabil viitor contribuabil la bugetul Statului. Am sa va rog sa nu luaţi in ras opinia majoritara a românilor, bucurosi si efervescenti dupa noua schimbare. Este foarte greu sa treci peste niste dezamagiri survenite in urma unor foarte multe sperante puse intr-un candidat. Politica este o curva, intelegem toti acest lucru, dar si domnii mai merg la curve. Si cine poate sa ii blameze? Statutul social ridicat si importanta unei funcţii produce des mutaţii in angrenajul moral al omului. Sper sa nu fie cazul...defapt va cer sa nu fie cazul. Va cer sa mă faceţi sa cred si sa particip la actiunile dumneavoastra. Va cer sa ma faceti iar roman!
   A fost o lupta destul de stransa pentru putere in acest an, cu pareri impartite, din care la final a castigat cel mai bun. Cel care a dat mai multe sperante romanilor. Am vazut un exod de pareri despre ce nu merge bine in aceasta tara, atat de multe ca nici nu le mai retin, atat de multe ca pe unele nici nu le mai percep ca fiind probleme, pentru ca m-am obişnuit cu ele. Treaba dumneavoastra pe mai departe, este sa le gasiti si sa le rezolvati. Imi doresc sa vad o Romanie asa cum este ea in esenta, cu zambetul pe buze si liberă. Dacă acum o sa fim liberi, eu ma voi bucura mai tare de victoria dumneavoastra si poate voi incepe sa va inteleg doctrina politica ( poate voi ajunge unul din simpatizanţii si practicantii ei).
    Ce e drept, eu nu am incredere in clasa politică actuală, nu stiu daca voi avea. Sper doar ca nu s-a împămîntenit atat de tare sintagma "il votez pe ăla care fura mai puţin", rezumand toata imaginea creata in afara, cea de "hoţi". Nu suntem hoţi, sper ca nici dumneavoastra. Sper ca sunteţi un hoţ de performanta, sa furati ideile germanilor, englezilor si americanilor, sa faceţi din aceasta tara un conglomerat de oameni valoroşi, nu de "ceafă lată" cu bmw inmatriculat in Bulgaria.
    Inchei cu un gand bun: sa conduită aceasta tara de parcă ar fii prima maşina cumparata din bani proprii, cu grija, cu atentie, cu dragoste si cu ura pentru orice bou care reuşeşte sa o zgarie! Va doresc mult succes! (Un simplu gînd al unui cetăţean care nu v-a votat)

duminică, 26 octombrie 2014

Sinceritate

Vizualizarea realului
este panica celui care viseaza raiul...

Ambitia e ca ciuma.
Te distruge, cert!
vizand un viitor incert,
pentru care lupti incet
cu pasi mici dar coerenti.

Sticla de alcool
este scuza oricarui om matol...
Parole!
Jur ca ma voi integra in acest decor...
cautand mereu un donator
pentru visul maret, cel de cuceritor.

Am lasat in spate ceata
primind ploaia cu bratele deschise
fara sa realizez ca fac jocul unei carti scrise.

Condeiul si mana sunt in concordanta euforica
construind o viata metaforica
visata din unghiuri inchise.

Ca inima mea.
Mintea e plecata in vise
multe zise si nescrise,
neimplinite...

Dezamagirea e produsul unei amagiri discrete,
cum ca omul nu poarta 3 fete.
El poarta 5
si mai are 5...
Si arata 4.
Omul sufera de o boala cronica.

Las focul meu sa mistuie tot ceea ce am creat.
Poate asa am sa ma consider "integrat"
intr-un sistem deochiat
manipulat
de prea multe curve ce trec la aparat...
Dar ca un portar antrenat
prind orice balon sutat.