luni, 9 ianuarie 2012

Undeva unde apartin

Imi caut un loc, prin ceata deasa cese aseaza lin pe langa mine...caut, caut, caut. Si nu gasesc. Ma asez jos, deslusind cu greu o bordura. Imi aprind o tigara. Ma fascineaza cum se imprastie fumul in ceata asta deasa. Ma uit cu ochii speriati la cer, un cer albastru ca marea ce este vegheat parinteste de soarele stralucitor la care tanjesc si eu in viata mea.
Cret ca pacla asta nenorocita e doar in mintea mea. Caci imi este cald, al naibii de cald...mai fumez 2 tigari, apoi inchid ochii si atept.
O vad, e superba. O fata cu parul negru ca taciunele si pielea de un crem ciudat. Avea culoarea unui capucino cu spuma putina. Avea niste balerini cam jerpeliti, verzi din cate am reusit eu sa vad. Buzele amri si rosii. Am avut un soc cand a ajuns in fata mea. Devenise blonda, tunsa scurt, imbracata cu o rochie albastra cu flori si incaltata cu niste pantofi cu toc inalt. Buzele ii erau mici si senzuale, acoperite de un gloss fin ce vroia sa ii astupe crapaturile.
O privesc direct in ochii ei cei verzi si o apuc de mana. Avea mana rece si parca tremura...Vroiam sa ii spun ceva dar nu puteam, o priveam direct in ochii. Cuvintele imi veneau in minte dar nu le puteam rosti.
O strang in brate, caci stiu, nu stiu cum, ca mi-a lipsit.
alsfjks;df'lbvgsd'fbnlsd'fjasdkrghrektg!!!!
Si deschid ochii din senin...ceata disparuse si era soare. Langa mine, o busola si un bilet...
"Si tu mi-ai lipsit..."

miercuri, 4 ianuarie 2012

Foaia Plange

Mi-e foame, defapt mi-e pofta de licuarea zeilor. De ambrozia ce ma va face invincibil.
Nu vreau sa fiu nemuritor, ca un cascador, vreau sa fiu invincibil ca un gladiator. Vreau sa am curaj sa ies din spatele zavoarelor si lacatelor usii facuta din sarcasm si cinism cat cuprinde.
Am o mitraliera incarcata cu mii de cuvinte grele. Port o masca de fier ca un robot...Cu tinta la ochii astept sa iesi. Abia astept sa iesi de dupa foaia ta mazgalita cu un scenariu prost ce ar trebui sa-mi reprezinte viata.
O tu scenarist idiot, ce faci foaia sa planga, caci ma pui sa fiu lider intr- o lupta ce nu-mi apartine...iar eu ca un mare prost accept. Ma faci sa-mi pierd copilaria printre sticle goale, tigari fumate, sentimente triste, ganduri nezise si vorbe nerostite.
Tot te astept, si te astept, si te astept. Am atatea sa-ti reprosez, caci esti un tiran! Vreau sa te vad imbracat in negru intr-o lume pictata in gri! Vrea sa vad cum un fulger cade peste tine...defapt mi-as dori sa vad un ger din armata Domnului cum se lupta cu tine...dar imi doresc prea mult, caci ingerii au cancer la aripi si nu pot zbura.
Tu faci sa izvoreasca din noi ceea ce e rau. Sti cum e! Vii cu vinul , mortii cu mortii tai.
Cum poti sa existi tu entitate malefica ce ne faci pe toti sa suferi?
Am o mana pe arma si una pe sticla, la gat o cruciulita, sunt crestin...iti vine ziua destinule...ziua sa platesti.

marți, 27 decembrie 2011

Bal Mascat

Orasul parca a luat foc. Lumini ce pornesc de pe niste sfori ciudate si se opresc in varful unor stalpi, ma orbesc...Orasul pare pregatit. Pregatit de un bal mascat. Toti se deghizeaza in fel de fel de costume cat mai opulente, si isi ascund fata cu o masca, de parca ar mai avea nevoie de una...parca jucam toti intr-o piesa de teatru proasta.
Jucam? Da, jucam. Caci si eu umblu costumat in acest mare bal mascat. Dar eu imi mazgalesc cu pasta unui pix replicile ce ar trebui sa le rostesc, caci sunt regizor, scenarist, adaptor, producator in piesa asta ce se vrea un succes. Un "succes" de care ne agatam cu dintii fara a realiza cat de prosti suntem.
Dar eu imi voi da demisia, caci m-am saturat sa lucrez cu jumatate de norma. M-am gandit asa, si prefer sa-mi scriu, regizez, produc si joc propria-mi piesa.
Am scris replici cu sange, dar le-am sters cu lacrimi sincere. Rolul pe care il joc este unul dur, ma joc pe mine. Ar trebui sa fie usor, replicile le stiu , miscarea scenic, povestea...povestea e problema. Am ales sa joc o drama, defapt nu am ales, pentru ca trecutul meu este o drama iar despre prezent nu stiu nimic.E cam greu sa vezi ceva, ascuns dupa nu stiu cate zavoare, intr-o pivnita intunecata, cu un scut facut din sarcasm si cuvinte grele.
Dupa un timp, orbesti, apoi uiti sa simti si in cele din urma nu mai simti deloc. Ajungi sa orbecai intr-o cenusa ce te sufoca...nu mai sti daca e zi sau noapte.
Doar credinta sau speranta ca acel ceva va veni. Acel ceva care te va elibera. Dar ce este acel ceva?

duminică, 4 decembrie 2011

Fa-o pentru un moment

Suna ceasul...ahh, baga-mi-as...iar e 8 fix...si luni.
Ma ridic greoi din pat, dupa 10 minute in care am visat cu ochii pe jumatate deschisi. Ma uit pe geam, aceeasi biserica sumbra, cu acelasi copac ce zace rastignit de hornul casei de langa si aceeasi pajiste urata ce serveste drept gradina pentru lacasul Domnului ce v-am spus ca este cam sumbru.
Nu las imaginea asta sa-mi intunece ziua. Merg in bucatarie cu gandul de a-mi face o cafea cu lapte, dulce, apoi sa ies pe balcon si sa ma intind pe plapuma veche, rosie si rupta pe alocuri ce o foloseste tata sa isi sprijine unditele.
Cafeaua e gata, zaharul lipseste...din casa. Nu merg pana la magazin, caci e frig afara si deja e 8 si 20...la 10 am meditatie. Asa ca smulg sticla de lapte din frigider si torn din abundenta in cana.
Plec spre balcon murmurand incet " Alta dimineata jegoasa...".
Improvizez o scrumiera dintr-o cescuta de ceai in care am pus apa, si apoi ma las pe spate pe plapuma groasa.
Imi aprind lejer o tigara, si incep sa visez cu ochii deschisi.
Ma gandesc la ea de parca ar fi exact in fata mea, de parca as putea sa ii strang puternic in palme sanii ei mari si rotunzi...si ca buzele ei rosii ma saruta suav pe gat...
Hmm, sincer ar trebui sa ma las de laba. Stric toata frumusetea ideii de a sta dimineata linistit pe balcon, cu fanteziile mele porno create de bogata mea imaginatie.
Am inceput sa tin un monolog, in gand. Ziceam ceva despre ce ar trebui sa fac azi, cum ar trebui sa ma comport, cat de mult ar trebui sa invat si seara cat de politicos voi fi cu invitatii de la masa.
Cacat, nu voi respecta nimic din tot ce am zis. De ce? Pentru ca ma cunosc. Stiu ca pur si simplu nu voi avea chef de nimic, mi se va rupe grav de tot ce mi se va preda azi la liceu, si hmm sigur voi fi rautacios cu unul din invitati.
"- N-ar fi totul mai simplu daca nu ai mai fi un nemernic?", intrebarea asta mi se pune in fiecare zi, se repeta atat de obsesiv incat am inceput sa mi-o pun si eu.
Nu e vorba ca sunt un mare nemernic (nu neg faptul ca sunt un mare nemernic, doar ca de data asta e involuntar) e problema ca sunt intr-un fel de depresie.
- Cum scapi dintr-o o depresie?
- Ohohohohoh, stiu eu, stiu eu!!! INTRI IN ALTA!!
In cazul meu se cam adevereste, adica eram intr-o depresie la un momentdat, pentru ca aveam impresia ca voi respira aer degeaba peste cativa ani, iar acum pur si simplu sufar din dragoste. Mi-as dori sa am nr. lu Mircea Radu in telefon, poate ma ajuta el.
Ca tot veni vorba de telefon, al meu suna de zor. Si asta mi-a intrerupt minunatul meu monolog, despre problemele existentiale pe care le am, si care nu ma lasa sa performez la capacitate maxima.
Hmm ciudat, o fosta prietena imi da mesaj, vrea sa ne intalnim, numai ca...nu vreau eu sa ma intalnesc cu ea.
Sunt cam masochist. Sufar din dragoste, iar o tipa vrea sa ne vedem si eu nu vreau sa ma vad cu ea. Faza e ca, tipa asta e cam curva.
Vaai, ce cuvant urat. Curva? Mnu, o defineste foarte bine. Caci o face pe bani... si nu mi-a picat prea bine cand am aflat.
M-am suparat foarte tare pe ea, ne-am certat, nu ne-am vorbit, asta pentru ca mie nu mi-a facut reducere...am crezut ca ma iubeste. Ce sa faci acum? Toti ne m-ai luam teapa.
Am tot "comunicat" cu aceasta fata, si la sfarsitul zilei, am decis sa ne vedem. Asta dupa ce m-am asigurat ca n-are nevoie de bani, incerc sa fac economii.
Sunt putin obosit, azi am mancat matematica pe paine, dar acum nu stiu cat fac 2+2...
"- 6! o vad." imi spun aiurea in gand, o cheama Ami, are cam 1,71 , par saten, ochii caprui, talie subtire, picioare frumoase si tate acceptabile. Totusi, nu este Andreea la care visam de dimineata.
- Buna! Ce vrei? ii spun eu pe un ton sobru...
- Hai ma iubii! Nu ma lua asa...
- Da, ai dreptate. Intoarcete sa te iau de cur.
- Tot nesimtit ai ramas ma...se mai schimba oamenii, dar tu...ai ramas la fel.
- De ce?
- Nu stiu de ce ai ramas la fel...
- Nu, nu. De ce ma plictisesti?
- Bai, chiar nu stiu, pur si simplu vroiam sa vad daca esti ok si sa te mai i-au o data in brate sa-ti simt parfumul dulce, caci m-am saturat de nespalati...
- Este vina mea ca tu ai ales sa te futi cu niste nespalati de 30 si ceva de ani acnd tu ai doar 16?
- Aveai tu sa-mi dai bani ca sa scap de camatari?
- Mai bine ti-o trageai direct cu ei, era mai convenabil.
- Termina-te ca te plesnesc!
- Nu te mai agita ca un pepsi ca se uita lumea la noi, iama in brate ca sa terminam odata.
- Pot sa te si sarut?
- Doar daca ploua...
- De ce?
- Pentru ca ai sa te exciti asa de tare incat ai sa te uzi...si n-as vrea sa uzi versacele de pe tine de 2 ori.
Imi lipeste o palma bine de tot, apoi da sa plece. O apuc de brat si o trag aproape de mine. Ne uitam unul in ochii celuilalt si ii spun: "Bine, te sarut, o fac pentru un moment, unul special pe care mi l-am amintit..."
Nu am apucat sa termin fraza ca sare pe mine si ma saruta pasional.
"Stiu despre ce moment vorbesti..." si pleaca lasand in urma o dara de parfum scump, o privesc lung si parca as vrea sa o sorb din priviri, dar ceva nu ma lasa.
Cred ca am fost ranit atat de des de fata asta, incat mintea mea pur si simplu o considera dusman, dar inima...

duminică, 13 noiembrie 2011

Sodoma si Gomora

Ea? Ea este o fata draguta in felul ei. Eleganta cu care pe paseste pe "toace", pe coridorul masinii, ce ne tine inchisi ca intr-o cusca, spune multe despre serile in care se plimba in intunericul camerei sale, cu o carte pe cap. Seri in care ea nu dormea, de frica. Era speriata, nu vroia sa cada cartea de pe al ei crestet...Vroia sa fie perfecta.
Si este perfecta, pentru mine. O sorb din priviri de o luna jumate. I-am invatat si itinerariul. Azi se intoarce de la scrima. Asa face in fiecare joi la ora 7 si jumatate. Ma mai pot bucura de imaginea ei inca 2 statii cand ea se va da jos din autobuz. La fel si eu, caci trebuia sa cobor cu 3 statii in urma.
Azi ceva e diferit la ea, are in mana o carte de Carianopol, de obicei citeste bacovia, sau sta cu castile in urechi. In general asculta muzica trista si deseori ii poti zari cum lacrimile i se scurg patetic pe chipul cel matasos.
Poate cel din stanga ei e de vina. Un baiat ce pot spune, ca este putin din toate. Putin elegant, putin taran, putin ratat, putin dragastos si putin artist. Caci asa se lauda in gura mare, acum 2 seri in fata unor parteneri de discutie, cand afirma ca Mihai Eminescu a scris poezia "Plumb".
Hahaha, saraca Raluca, caci asa o cheama pe fata ce ii sade in stanga. Mai sa se bage sub pamant de rusinea ce i-o provocase dragostea vietii ei.
Revenind, baiatul canta la chitara, si cica scria versuri. Destul de bune din cate am auzit. Bune pentru cantat pe faleza sau la gara pentru niste maruntis, caci el era la limita dintre potenta si dependenta. Caci doar cand fumeaza halucinogene simte o diferenta, cred ca in lumea sa imaginara el e un rege sau un mare poet.
Ce sa zic, pe mine ma scarbeste imaginea lui. Faptul ca prietena lui se pisa cea mai pura chetamina spune multe despre el, caci i-am gasit analizele Ralucai intr-o seara cand le-a uitat intentionat pe locul in care a stat.
El a invatat-o drumul asta, in care ea se simta iubita doar de niste pastile ce ii amortesc trupul, in timp ce bestia din stanga ei il pangareste.
Si totusi, ea asteapta ca proasta ca el sa o iubeasca mai mult pe zi ce trece. Dar pe zi ce trece, ea se ofileste ca o floare la venirea frigului.
Eu tot astept sa fiu raza de soare, ce o va readuce la viata, dar pentru asta ar trebui sa ma trazesc si sa nu mai traiesc in anonimat stapanit de o obsesie...

luni, 7 noiembrie 2011

Z.D.I.

Ai idee cum e sa te trezesti in fiecare dimineata cu ideea asta sudata in cap? Ca ti-ai pierdut drumul si ca nu reusesti sa te regasesti? E oribil sa incerci sa te obijnuiesti cu ideea, e oribi sa te complaci intr-o stare catatonica.
Sincer, imi e oribil sa ma culc in fiecare seara plictisit, gandindu-ma fara speranta la un viitor mai bun.
"- Atunci, fa in pula mea ceva!" , aud deseori, dar e mult mai usor sa vorbesti.
E greu sa faci ceva cu drag, atunci cand totul se derama in jurul tau.
As vrea sa nu-mi para rau, as vrea sa fiu fericit...Ahh, as vrea sa scriu o poveste de dragoste. As vrea multe.
Sa ma fut in el de "as" , ca sunt 2 litere legate care ma leaga de multe actiuni la care ma gandesc in zadar.
As vrea sa nu-mi treaca prin cap, ceea ce deja imi trece, as fi vrut sa nu scriu ceea ce am scris.
Ahh, iarasi "as" , mi-as fute una in cap acum.
Sincer? Cat de incompetent sunt? De ce nu pot sa il elimin pe "as" din toate propozitile pe care le fac?
Simplu, nu gasesc o motivatie, sau o placere.
Nu mai gasesc nimic. Nici macar sentimente.
Ma inec printre esecuri inexplicabile, dezamagiri profane si o imagine schimbata.
Stiu, n-am mai scris de mult. Mi-am iesit putin din mana. Dar ghiciti ce, AS fi scris pe blogg, dar nu am reusit.
Sunt atat de multe ganduri nezise si randuri nescrise, incat le-am uitat.
Lecitina, memoplus, cam asta se recomanda oamenilor cu deficiente de memorie nu?
Problema e ca le-am uitat, caci de fiecare data cand le-am gandit, am zambit, dar in final le-am sters din memorie si zambetul s-a sters. El a devenit un Zambet Distrus de Idei.

joi, 20 octombrie 2011

31, 90

Se facea ca este Octombrie, undeva in data de 18 sau 19, dar poate ca ma insel. Se facea ca statea, un anume el, in autobuz si astepta sa coboare la "Institut" , dar era pierdut...era pierdut in ochii unei fete. Statea singura pe 2 scaune undeva pe la mijlocul autobuzului.
Par brunet, ochii albastrii, picioare subtiri si glezne fine. Purta o fusta neagra stramta si o camasa alba putin lalaie. Avea parul desprins, lung cam pana la umeri, putin ondulat. La gantul ei, se zarea un lant cun un pandantiv in forma de elefant ce avea trompa indreptata in jos.
"Oare nu stia ca asta aduce ghinion?
Poate ca nu!" isi spuse el naiv in gand si se indrepta spre fata.
" Ce doresti straine? il intreba ea cu un glas taios. "Te-am intrebat "ce doresti?" de cand am urcat nu ma scapi din priviri, esti vreun fel de obsedat sau asa ceva?"
"Nu..." raspunse el cu un glas patetic. " Da-mi voie te rog! Eu sunt Cristian, si nu am putut sa nu-ti observ lantisorul, si vroiam sa iti zic ca elefantul cu trompa in jos aduce ghinion, acum te rog sa ma scuzi nu vreau sa te deranjez..." apoi se intoarse cu spatele si se indrepta spre usa.
Fata tasni deodata in spatele sau si ii spus cu un glas cristalin.
"Stai, nu deranjezi. Ma pot plimba cu tine?"
"De ce nu? Poate ar fi chiar interesant..." ii spuse el.
-Vreau sa te intreb ceva...
-Intreaba!
-Toti baietii sunt niste porci?
-Nu. (ii raspunse el senin)
-Cum poti fi atat de sigur? Adica, uite prietenul meu de exemplu, ahh fostul...
"Te-a inselat cu vecina de la 2, pe care o cheama Raluca. Nu?" o intrerupse el.
-Da. spuse ea uimita...Dar de unde sti?
-Hehe, stam in acelasi bloc de vreo 16 ani, ce zici de asta?
-Nu te cred, nu are cum. Cum te cheama numele de familie?
-Neacujbescu, stau la parter la nr 64.
-Da ii stiu, dar ei aveau o fata pe nume...
-Gratiela? O intrerupse iar el cu un ton grav.
-Daaaa! exclama ea. Ne juam in gradina cand eram mici...dar cum se face ca pe tine nu te tin minte?
-Raluca, mereu ne jucam in gradina cand eram mici, dar de fiecare data pe mine ma uitai, eu eram nesemnificativ pentru tine.
-Hmmm, nu cred.
-Odata cand jucam sticluta, ai preferat sa saruti o fata decat pe mine...
-Ehhh, asta nu inseamna ca esti nesemnificativ pentru mine, ci doar ca nu era momentul potrivit sa ne sarutam.
Ajunsera la o scara de bloc, Raluca incepuse sa palavrageasca ca o cata, iar Cristi se aseza pe o banca, isi scoate o tigara si o rasuceste usor intre buze.
- Stiu ca fumezi, si stiu ca trebuie sa fi acasa peste o ora asa ca poti sa alegi sa ramai cu mine si sa-ti deschizi sufletu sau sa te duci acasa...
- Ma spionezi cumva?
- Da! Defapt nu...te analizez.
- Se pare ca tu sti prea multe despre mine...te uiti si pe geam la baie cand fac dush?
- Nu, am o camera de filmat in oglinda.
Deodata, Raluca se inrosii toata la fata si parca-parca ar fi vrut sa il loveasca.
- Am glumit. spuse el plin de ironie.
- Sper, pentru binele tau. In orice caz, banuiesc ca sti despre cine urmeaza sa iti zic, nu?
- Normal, Dragos. Spuse el vorbind pe nas in timp ce scotea fumul dens...
- Ce pot spunem, sunt inebunita dupa el, dar tot ce vrea el e sex si nu ofera nimic in schimb...
- Deci nu ai nicio problema sa te futi cu el?
- Nu ma nesimtitule.
- Atunci? De ce o faci?
- Nu stiu...
- Ehh vezi? problema ta este ca nu cauti fericirea unde trebuie. Cand o sa te trezesti din starea ta de pierdere poate vei intelge. Ce sa zic, tu nu ai notiunea timpului, nu sti ce este aia timp. Kronos isi bate joc de tine rau de tot, dar rau de tot. In ritmul asta in 7-8 ani, din fata frumoasa ce esti o sa ajungi o sluta...De ce? Pentru ca nu ai cautat fericirea unde trebuie.
Ralucai, ii lacrimau ochii. Cristi o sterse usor cu o batista, apoi ii intinse o tigara.
- Toti avem momente de cumpana in viata, dar nu toti reusim sa trecem cu adevarat peste ele.
Iti las o carte, costa 31, 90 de lei, un pachet de tigari si cateva momente alaturi de tine. Atat m-a costat ca azi sa fiu fericit. Iti multumesc...
O pupa pe obraz si apoi disparu.