Fara Cuvinte

Indiferenta, plictiseala, bunavoie, extaz, frica de nou, oboseala, somn putin, barfe, tristete, fericire, ganduri de sarte, motivatie, incredere, mandrie, rasete, munte, noroi, liniste, frig, cald, sentimente ciudate ne intanlnite pana atunci, depasirea conditiei, exces de energizant si tutun, lacrimi, 7 zile...Acum mi se pare putin. Desi imi era dor de Constanta. Imi era dor de mirosul marii, de agitatia de aici si de luminile orbitoare...

Imi era dor de tastatura si scaunul de acasa, de pagina asta web ce ma lasa sa visez in voie.

M-am schimbat. Cum? Nu stiu si nici nu vreau. Sau poate ca nu m-am schimbat. Poate ca am dat jos inca o masca si am pus alta. Sunt prea obosit ca sa dau un raspuns exact.

Ceea ce pot spune cu certitudine este ca uneori caracterul omenesc te poate lasa fara cuvinte. Am patit asta. Stiu ca multi ar fi tentati acum sa creada ca mi s-a intamplat ceva rau, ca poate cineva mi-a tras o teapa. NU. Am vazut doar cum se manifesta bunatatea la alti oameni in alte parti ale tarii.

Eu, un mare orgolios si un iubitor al ironiilor am fost lasat mut de niste oameni simplu ptr care o haina de firma sau un parfum scump nu inseamna nimic.

Am vazut cum valoarile sufletesti sunt apreciate cu adevarat. Cum buna crestere valoreaza mai mult decat niste bani.

Mi-am redescoperit vointa, ambitia si curajul. M-am trezit.

In varf de munte am regasit un eu ascuns, acoperit de sentimente si idei ce nu-mi apartineau, plin de rani si orbit de setea de razbunare...caci atunci cand esti obijnuit sa fi ranit, obijnuiesti si vrei sa ranesti.

Cam atat pot eu azi sa scriu, caci in ultimile 48 de ore am dormit 6 sau 7. Azi n-am putut sa visez. Sincer sa fiu, nici nu am avut nevoie. Muntele m-a facut sa traiesc un vis in realitate...