Stiu ca acum dansam pe "No woman no cry..." intr-o bodega apoi nimic.
Glezna este super umflata, abia am reusit sa ma descalt. Imi arunc hainele ude si caut cu disperare unele uscate. Deodata imi trece pe sira spinarii un fior rece...ma uit in spate si o vad. Este chiar ea, fata aceea misterioasa cu care am vorbit in curtea bisericii.
Placut surprins sa o revad si rusinat de tinuta mea, ma uit cateva secunde la ea si ii spun "Buna, ce cauti aici?"
"Am venit sa-ti aduc niste haine uscate (si-mi intinde un tricou si o pereche de bermude)"
Iau haine si incep sa ma imbrac, mirat de gest ii spun "Iti foarte multumesc pentru haine...ai putea sa..."
"Sa iti spun ce s-a intamplat in seara asta?( ma intrerupe ea)
"Da. De ce am glezna umflata? De ce sunt ud din cap pana in pcioare? Si mai rau de ce nu imi amintesc nimic?"
Un ras isteric o bufneste. Are un gropite si alunita pe buza superioara. Abia acum am observat.
"Ahh, Octavian cat poti fi de dragut si inocent. Normal prostule ca nu-ti mai amintesti nimic. In seara asta ai fost tot timpul cu mine. Ne-am plimbat prin parc, caci mi-ai spus ca te-ai saturat de cafenele si baruri, chiar daca te-am "rapit" dintr-unul, apoi pe plaja. Aproape de valuri mi-ai spus ca te simti liber in sfarsit. Am alergat pe plaja si am vorbit aiurea pana la 3. Glezna te doare pentru ca te ai impiedicat si ai cazut peste mine cand alergam pe nisip."
"Imi pare rau. Te-am lovit?"
"Da." si imi arata o vanataie de pe mana. Singura. Ea era parca neatinsa de nimic, nici macar de soare caci avea pielea de un alb imaculat.
"Dar nu ma doare prea tare. Caci ai cazut atat de frumos incat ne-am rostogolit cativa metrii. Si te-am vazut razand sincer, fara sa te fortezi. Si ne-am sarutat...deasta nu-ti mai amintesti nimic, caci nu te pot lasa sa suferi."
"Dar nu sufar. Amintirile nu ma mai fac sa sufar. Vreau sa ma lasi sa-mi amintesc. Vreau sa stiu ce s-a intamplat dupa."
"Ne-a prins ploaia si ne-am plimbat prin centru. Deasta esti ud. Mi-ai spus ca ploaia te linisteste si te face sa simti ca plutesti. Apoi am fost la o scara de bloc unde am fumat o tigara. Iti era frig, incepusei sa tremuri si te-am luat in brate. Atat de tare aveai nevoie de o imbratisare incat te-ai cuibarit bine de tot in bratele mele si nu m-ai lasat sa-ti dau drumul. Cu greu te-am convins sa ne urcam in taxi si sa mergem acasa."
Imi arunca o ciocolata cu lapte.
"Mananca, stiu ca vrei."
Are dreptate, simt nevoia de dulce. Dar nu asa intens ca de obicei. Ma asez pe pat si incep sa mananc.
Ea se tot uita la mine. Si deodata ii spun "Tu cred ca mi-ai promis ceva in seara asta, nu?"
"Da, ti-am promis ca o sa prindem rasaritul impreuna...apoi voi pleca si un timp nu ma vei mai vedea."
"De ce? Eu nu vreau sa pleci, ma simt atat de bine cu tine. Ma simt iubit, nu ma mai simt singur. Ma simt increzator."
"Octavian, eu mi-am terminat treaba, sunt mandra de ce ai devenit. Maine nu-ti vei mai amintii nimic. Profita de clipele astea."
Ma reped spre ea si o iau repede in brate. O pup pe obraz apoi ma duc sa pun muzica. Vreau sa dansez. Si am dansat. Apoi ne-am batut cu pernele, ne-am gadilat si am spus glume seci la care radeam isteric. La 5 si jumatate ne-am aprins o tigare si stateam pe balcon uitandu-ne la rasarit.
"As vrea sa nu pleci, as vrea sa ramai mereu aici."
"Eu as vrea sa ma saruti..." si sare pe mine si ma saruta puternic. Apoi o patura neagra imi apare in fata ochilor si adorm.
Cand am deschis ochii ea deja plecase. Ma facuse sa uit toata seara, mai putin ultimul sarut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu