miercuri, 20 iulie 2011

Definitii

Ce este Romania?
ROMÂNÍE
s. f. 1. (Înv.) Limba română. ◊ Expr. Pe românie = în românește, în limba română. 2. (În forma rumânie) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri); condiție de rumân; iobăgie. [Var.:rumâníe s. f.] – Român + suf. -ie.
Cam asta spune dex-ul. Definitia mea?
Definitia mea suna cam asa, e tara unde acum 16 m-am nascut. Locul unde traiesc si ma educ.
Defapt locul unde sufar cel mai mult...Caci societatea iti baga in cap idei mizere, iti pacaleste liberul arbitru cu promisiuni de bine. Mass-media este samponul cu care se spala creiere.
Sistemul e ala care isi arunca propriile victime in lac, vrem mai mult dar oferim putin. Vrem elevi perfecti dar avem profesori de 4.
Ma uit la oameni, la vecini. La vecinul de la 3 mai exact ce blesteama o proasta care defapt ii e nevasta...care il iubeste, ii spala si ii face in fiecare seara de mancare.
Somerii sunt aia de la 2. Doi absolventi de drept ce stau cu parintii lor ce se sting usor ingropati de timp si rate.
Pretexte sunt alea pe care baietii de la coltul blocului le folosesc zilnic sa mai traga ceva dupa ce au spus ca s-au lasat.
Tragedie este atunci cand stii ca ai fost revolutionar si ai ajutat tara sa iasa de sub tiranie prin sacrificiul de sine si al fratelui tau...si acum dupa o greseala iti umbla gandacii prin bucatarie si cu frigiderul bagat in revizie. Asta e vecinul de la parter.
Adolescenti sunt aia care beau, fumeaza si se simt high. Purtatori de masti, mancatori de cacat, ipocriti, neajutorati si poate neintelesi.
Batranii sunt aia care fug dupa locuri in autobuz sa stea jos, caci timpul nu a avut mila de ei.
Nebuni sunt aia care simt ca mine.
Oameni diferiti? ce-i care imi citesc si inteleg bloggul.
Succes ai atunci cand toti te pupa in cur si te barfesc pe la colturi. Dar bogat? Bogat esti atunci cand esti mandru de ce lasi in urma.
Fericire? Ceea ce simt eu cand ma uit in ochii persoanelor dragi si simt ca imi tranzmit caldura si dragoste.
Antidepresivele? Sunt cacaturile alea de pastile pe care le luam unii din noi ca sa se simta mai bine.
Cluburile? Locurile unde cica ne distram. Dar mergem acolo doar ca sa bem, sa fumam si sa agatam fete...cica.
Vocabularul obscen este cel care iti ofera destule puli ca sa le bagi in multi si multe. Frustrarea este ceea ce simti cand trebuie sa o iei de la capat in fiecare zi in aceleasi conditii mizere.
Geniul clasei este baiatul ala pe care il consideram aschilopat, retardat si de neintegrat. Cand defapt el merita tot respectul.
Cartierul tau, locul unde iti permiti sa fi sef.
Nu pot sa scriu mai mult, desi as vrea. Dar deja am doare inima gandindu-ma ca am ponit de la cuvantul "Romania"...un roman este acela care rade in fata mortii, care traieste cu mandrie amintirile zilelor din decembrie 89, si ii comemoreaza pe mineri asa cum se cade...primii grafferi care au scris cu carbune pe un perete "Sugi pula Domn Sef! semnat baietii pusi pe glume."
Ma gandesc acum ca adca nu incep sa iau amsuri o sa ajung ca unul din vecinii mei...Viata e grea, o numim "de cacat". Dam vina deobicei pe karma si pe noroc sau ghinion. Il blestemam pe Dumnezeu ca nu ne-a dat bani si femei sau note mari in teste. Noi vrem multe dar nu facem nimic pentru ele.
Generam doar durere, ura, panica si in proportii mici frumosul. Parca am inebunit, parca nu mai stim ce este bine si ce este rau.
Universul deja nu ne mai vrea si unii din noi o sa fie victime colaterale...

marți, 19 iulie 2011

Strada mea

Se lasa seara si ma indrept cu pasi repezi spre casa. Merg pe aceeasi strada de ani buni, fascinat de aceleasi lucruri mereu.
Stelele ce odinioara se vedeau din fata blocului, scum sunt acoperite de niste blocuri urate si triste construite de cateva luni.
Ma fscineaza faptul ca vad oameni care intra la mine in bloc in diverse apartamente. Teoretic imi sunt vecin si tot teoretic ar trebui sa ii salut. Dar nu ii cunosc. Oamenii vin si pleaca foarte repede aici.
Ma uit la strada ingusta din fata blocului meu. Ma uit la biserica mare si urata din fata mea.
Plec incet pe strada mea, caci asa imi place sa ii spun, scarbit de imaginea trista ce am vazut-o.
Merg sa ma plimb putin, caci simt nevoia de aer. Scot o tigara si o aprind.
Ma uit la gropile strazii si imi amintesc cate cazaturi am luat din cauza lor. Acum...acum sunt astupate si odata cu ele s-au ingropat si din amintirile mele.
Ii spun strada mea fiindca ea face parte din mine. Mereu cand am fost suparat m-am plimbat pe ea si mi-am revenit. Mereu m-a dus acasa, mereu cand mi-a fost rau de la prea multa bautura am vomat pe ea.
Ea a fost mereu alaturi de mine.
Sunt putin uluit de aiurelile pe care le debitez, de penibilul pe care il provoaca un elogiu adus strazii, dar eu asta simt momentan.
Trec pe langa o scara de bloc, unde erau cativa baieti pe care ii stiu. Ma saluta, ii salut, ma cheama la o sticla dar ii refuz. Incerc sa ma las si sa ma tin de promisiuni.
Ei imi spun ca sunt bulangiu ca nu stau la o caterinca. Dar nu ii iau in seama.
Felinarele lumineaza extrem de slab si alunec pe o sticla. Ajung la garaje, loc plin de amintiri...
Ma asez pe o piatra si incerc sa-mi amintesc numele tuturor fetelor de care m-am indragostit aici. Nu-mi amintesc nici macar jumatate.
"-Esti nesimtit?" cam asta ar fi intrebarea. Nu, nu sunt nesimtit. Doar ca au fost prea multe si pe unele le-am uitat....
Plec iarasi, inainte sa cad in melancolie.
Vreau plaja. Ma urc in taxi si demarez in tromba spre mare.
Ajung la Cazino si merg pe plaja. Drumul cu taxi-ul nici nu l-am simtit. M-am gandit mereu a mirosul marii ce-mi da o stare de liniste si ma face sa visez mereu.
Sunt dependent de vise, dar nu dinalea de la magazin. Sunt dependent de imaginatia mea, ce ma trage in alte lumi mereu. De faptul ca intins pe nisip pot vorbi cu marea. Este o fata foarte frumoasa, ce ma accepta asa cum sunt.
Si ma asez pe nisip si o vad. Merge atat de lin incat nu ridica nisipul. Are sandalele in mana si o rochie turcoaz.
Parul este prins in codite ciudate o parte si o parte lasat liber...se aseaza langa mine si imi zambeste cald. Nu ma pot satura de ochii ei albastrii. Se aseaza langa mine si imi spune ca nu are chef de vorba.
Ma ia de mana si ma trage cu ea in apa. Se duce in larg si eu dupa ea, si...
Si ma trezeste un gardian nenorocit. Zice ca ma bate daca ma mai prind pe acolo.
Plec spre casa, ii spun taximetristului sa ma lase mai departe de casa. Trebuie sa ma mai plimb putin.
Mai fumez o tigara si mai arunc o privire spre biserica...imi fac o cruce apoi intru.
Ma intind in pat. Nici nu mai stiu de ce am iesit. Scot capul pe geam si aud cum strada imi sopteste "Somn usor, te-ai regasit..."

luni, 18 iulie 2011

Inedit

Numai ganduri, peste ganduri, peste ganduri. Apa rece ce curge din dush ma trezeste...Ma doare glezna. Mor de durere...ies din baie cu hainele ude. Acum realizez ca am facut dus imbracat. Dar oare ce s-a intamplat?
Stiu ca acum dansam pe "No woman no cry..." intr-o bodega apoi nimic.
Glezna este super umflata, abia am reusit sa ma descalt. Imi arunc hainele ude si caut cu disperare unele uscate. Deodata imi trece pe sira spinarii un fior rece...ma uit in spate si o vad. Este chiar ea, fata aceea misterioasa cu care am vorbit in curtea bisericii.
Placut surprins sa o revad si rusinat de tinuta mea, ma uit cateva secunde la ea si ii spun "Buna, ce cauti aici?"
"Am venit sa-ti aduc niste haine uscate (si-mi intinde un tricou si o pereche de bermude)"
Iau haine si incep sa ma imbrac, mirat de gest ii spun "Iti foarte multumesc pentru haine...ai putea sa..."
"Sa iti spun ce s-a intamplat in seara asta?( ma intrerupe ea)
"Da. De ce am glezna umflata? De ce sunt ud din cap pana in pcioare? Si mai rau de ce nu imi amintesc nimic?"
Un ras isteric o bufneste. Are un gropite si alunita pe buza superioara. Abia acum am observat.
"Ahh, Octavian cat poti fi de dragut si inocent. Normal prostule ca nu-ti mai amintesti nimic. In seara asta ai fost tot timpul cu mine. Ne-am plimbat prin parc, caci mi-ai spus ca te-ai saturat de cafenele si baruri, chiar daca te-am "rapit" dintr-unul, apoi pe plaja. Aproape de valuri mi-ai spus ca te simti liber in sfarsit. Am alergat pe plaja si am vorbit aiurea pana la 3. Glezna te doare pentru ca te ai impiedicat si ai cazut peste mine cand alergam pe nisip."
"Imi pare rau. Te-am lovit?"
"Da." si imi arata o vanataie de pe mana. Singura. Ea era parca neatinsa de nimic, nici macar de soare caci avea pielea de un alb imaculat.
"Dar nu ma doare prea tare. Caci ai cazut atat de frumos incat ne-am rostogolit cativa metrii. Si te-am vazut razand sincer, fara sa te fortezi. Si ne-am sarutat...deasta nu-ti mai amintesti nimic, caci nu te pot lasa sa suferi."
"Dar nu sufar. Amintirile nu ma mai fac sa sufar. Vreau sa ma lasi sa-mi amintesc. Vreau sa stiu ce s-a intamplat dupa."
"Ne-a prins ploaia si ne-am plimbat prin centru. Deasta esti ud. Mi-ai spus ca ploaia te linisteste si te face sa simti ca plutesti. Apoi am fost la o scara de bloc unde am fumat o tigara. Iti era frig, incepusei sa tremuri si te-am luat in brate. Atat de tare aveai nevoie de o imbratisare incat te-ai cuibarit bine de tot in bratele mele si nu m-ai lasat sa-ti dau drumul. Cu greu te-am convins sa ne urcam in taxi si sa mergem acasa."
Imi arunca o ciocolata cu lapte.
"Mananca, stiu ca vrei."
Are dreptate, simt nevoia de dulce. Dar nu asa intens ca de obicei. Ma asez pe pat si incep sa mananc.
Ea se tot uita la mine. Si deodata ii spun "Tu cred ca mi-ai promis ceva in seara asta, nu?"
"Da, ti-am promis ca o sa prindem rasaritul impreuna...apoi voi pleca si un timp nu ma vei mai vedea."
"De ce? Eu nu vreau sa pleci, ma simt atat de bine cu tine. Ma simt iubit, nu ma mai simt singur. Ma simt increzator."
"Octavian, eu mi-am terminat treaba, sunt mandra de ce ai devenit. Maine nu-ti vei mai amintii nimic. Profita de clipele astea."
Ma reped spre ea si o iau repede in brate. O pup pe obraz apoi ma duc sa pun muzica. Vreau sa dansez. Si am dansat. Apoi ne-am batut cu pernele, ne-am gadilat si am spus glume seci la care radeam isteric. La 5 si jumatate ne-am aprins o tigare si stateam pe balcon uitandu-ne la rasarit.
"As vrea sa nu pleci, as vrea sa ramai mereu aici."
"Eu as vrea sa ma saruti..." si sare pe mine si ma saruta puternic. Apoi o patura neagra imi apare in fata ochilor si adorm.
Cand am deschis ochii ea deja plecase. Ma facuse sa uit toata seara, mai putin ultimul sarut...

vineri, 15 iulie 2011

Fara Cuvinte

Indiferenta, plictiseala, bunavoie, extaz, frica de nou, oboseala, somn putin, barfe, tristete, fericire, ganduri de sarte, motivatie, incredere, mandrie, rasete, munte, noroi, liniste, frig, cald, sentimente ciudate ne intanlnite pana atunci, depasirea conditiei, exces de energizant si tutun, lacrimi, 7 zile...Acum mi se pare putin. Desi imi era dor de Constanta. Imi era dor de mirosul marii, de agitatia de aici si de luminile orbitoare...
Imi era dor de tastatura si scaunul de acasa, de pagina asta web ce ma lasa sa visez in voie.
M-am schimbat. Cum? Nu stiu si nici nu vreau. Sau poate ca nu m-am schimbat. Poate ca am dat jos inca o masca si am pus alta. Sunt prea obosit ca sa dau un raspuns exact.
Ceea ce pot spune cu certitudine este ca uneori caracterul omenesc te poate lasa fara cuvinte. Am patit asta. Stiu ca multi ar fi tentati acum sa creada ca mi s-a intamplat ceva rau, ca poate cineva mi-a tras o teapa. NU. Am vazut doar cum se manifesta bunatatea la alti oameni in alte parti ale tarii.
Eu, un mare orgolios si un iubitor al ironiilor am fost lasat mut de niste oameni simplu ptr care o haina de firma sau un parfum scump nu inseamna nimic.
Am vazut cum valoarile sufletesti sunt apreciate cu adevarat. Cum buna crestere valoreaza mai mult decat niste bani.
Mi-am redescoperit vointa, ambitia si curajul. M-am trezit.
In varf de munte am regasit un eu ascuns, acoperit de sentimente si idei ce nu-mi apartineau, plin de rani si orbit de setea de razbunare...caci atunci cand esti obijnuit sa fi ranit, obijnuiesti si vrei sa ranesti.
Cam atat pot eu azi sa scriu, caci in ultimile 48 de ore am dormit 6 sau 7. Azi n-am putut sa visez. Sincer sa fiu, nici nu am avut nevoie. Muntele m-a facut sa traiesc un vis in realitate...

miercuri, 6 iulie 2011

3 regi

Te intrebi de ce ma port asa? Pai deja imi vad viitorul transformat in scrum...scrum presarat intr-o sticla aruncata pe mare.
Poate cineva ma va gasi candva...Poate cine stie setea mea de putere, de afirmare si de a face rau oamenilor se va potolii. De ceva timp le ascund, ma scufund in sticle goale si chistoace murdare.
Asternuturile mele sunt patate de pacatele zilnice ce ma fac sa-mi pierd echilibrul...sau poate am baut prea mult...
In starea asta de visator ma gandesc la o triada. La 3 regi ce ar putea sa conduca o tara, o armata sau o revolutie.
Eu sunt unul din ei...Viata mea se imparte intre adevar si dreptate, minciuna si deziluzie, adevar si provocare. Poate ca ce-ti spun azi nu este valabil si maine. Sunt ca nasul iti fac o oferta de nerefuzat.
Mi-e scarba de sistem, mi-e scarba de oamenii care se fac ca muncesc. Eu muncesc 12 ore pe zi... Ce fac? Ma gandesc cum sa scriu ceva, ma documentez, am grija de ai mei caci daca nu o fac eu cine sa o faca?
Presiunea este mare, aproape ca cedez...dar am realizat ca sunt atat de puternic incat un simplu"Bravoo! mergi inainte!" pe care te doare gura sa il zici ma face sa merg inainte. Dar sunt oameni(putini la numar) care imi spun asta. Pentru ei merg inainte, pentru ei scriu, pentru ei vreau o tara mai buna.
Vreau ca peste ani copilul meu sa nu gaseasca droguri in magazine, sau tigari ieftine si bautura de 2 lei usor de cumparat. Nu vreau ca el sa repete greselile mele sau sa faca altele mai mari.
Nu vreau ca el sa se gandeasca la sinucidere asa cum am facut-o eu...Vreau ca el sa fie ceea ce eu nu pot sa fiu...un copil normal. Nu vreau ca el sa fie singur la joaca si singurul care cand vede o fata sa nu se gandeasca la sex...Poate copiii celor 2 frati ai mei vor fi ca el. 3 regi, 3 oameni cu acelasi sentiment...
Acum totul doare, dar o sa plec caci sunt obosit si vreau sa las fiorul asta afara....

vineri, 1 iulie 2011

Declin

Asta cred ca va fi scrisoarea mea catre Dumnezeu, pe care sper sa o citeasca.
Sunt vicitima colaterala in razboiul purtat de mediocrii din jurul meu. N-am crezut ca o sa ma afecteze atat de tare actiunile unor oameni care cumpara democratie cu miros de latrine. De ce a trebuit sa-i iei 25% din salariu mamei mele? Poate acum as avea nevoie de hartiile alea nenorocite. De ce ma intereseaza pe mine ca tu nu stii sa vorbesti si totusi esti un mare conducator? De ce ma intereseaza pe mine conflictele voastre banale in care sunteti in stare sa va jupuiti? Pentru ce? Pentru o gluma proasta, pentru o decizie gresita?
O sa vina o zi in care ar trebui sa platiti si nu o sa va placa. Eu sunt linistit gandindu-ma la viitor. Voi? Mdea, cred ca si voi...Barabas liber si Iisus pe cruce...
Ai cuie in maini de fraier Iisuse, caci acum in anul 2011, in Romania, defapt peste tot, noi fii tai suferim de saracie, ipocrizie, prostie si inca 120 de mii de boli nedescoperite sau ascunse.
Liberul arbitru este prostit cu zile mai senine, mai dulci ca mierea de albine. CACAT, mancat cu polonicul. Orice zi este o oportunitate de a distruge intelecte, de a manipula masele de oameni prin televizor. Eu exist pentru ca rezist. Dar cat? Cat sa mai suport atata mizerie si batjcoura?
Evit sa deschid televizorul. Si cand il deschid dupa 10-15 minute il inchid la loc. Presa nu o mai citesc si acum ma scarbeste amintirea dorintei de a devenii jurnalist.
Fiecare zi pentru unii este o noua sansa de a critica ceva ce nu inteleg. Sexalcoolsipoezii.blogspot.com nu este facut pentru bani. Este facut pentru mine si pentru ca asa simt eu. Si in fiecare zi imi vine sa-l sterg, sa las balta tot ce am reusit sa fac intr-un an si jumatate aproape. Dar nu o fac. Nu am curajul sa-i dezamagesc pe acei oameni care m-au laudat fie si din simpla politete dar si pe aceea care mi-au adus critici PERTINENTE.
As vrea ca cei ce imi citesc blogg-ul, destul de putini, cred, sa inteleaga ca uneori sunt mari diferente intr-e narator si autor. Asta nu pentru ca sunt ipocrit, ci pentru ca reusesc sa transpun si sa gandesc niste idei in asa fel incat sa nu semene cu ce as gandi eu defapt.
De ce? Pentru ca vreau sa te surprind, pentru ca vreau sa fiu diferit, vreau sa fiu eu. Nu mai vreau sa port o masca, desi sunt fortat de asta. Si culmea nu anturajul ma forteaza sa port o masca. Ci persoanele noi pe care le cunosc, uneori chiar familia ce vrea sa faca din mine o "usa de biserica", un intelectual notoriu ce in 3 luni va rescrie legile fizicii. Poate legile nescrise ale lui Bachus dar in rest nimic.
Vremea de afara ma deprima grav.
Ar trebui sa fiu fericit. Nu am nimic de facut, este vara, este vacanta. Este pe dracu!
Sunt atat de scarbit de oameni incat nici macar nu mai imi vine sa ies pe strada. Nu pot sa cumpar un suc fara sa primesc o privire ciudata si un gand de genu "Uite-l si pe pamfletul asta isi cumpara suc..." poate o sa credeti ca exagerez, dar nu o fac. Sunt lucruri care mi se intampla mie in viata mea cotidiana, super amuzanta si plina de vise.
Am fost la biserica, sa dau un acatist si sa-Ti mai vizitez casa de pe pamant. N-am vazut nimic special...Vii cu vinul, mortii cu mortii lor si preotii cu hotii. Unul din ei a venit si m-a luat la vorba, a inceput sa predice invataturile Tale. La un momentdat imi dadea si sfaturi despre cum ar trebui sa scriu si ce ar trebui sa fac. Adevarul e ca eu nu vreau sa ma schimb si defapt eu nu pot scrie un final fericit...
Acum stau si imi fumez creierii, ma las dominat de nicotina, gudron si ate prostii ca sa rezist crizelor de nervi ce ma apuca fara motiv. Echilibrul care am crezut ca il am vad ca s-a pierdut. Am obosit. Doamne, am obosit!

marți, 28 iunie 2011

Negru

"Un piept curbat de tuse, cu sange in batista" apare de dupa coltul strazi intunecate. Purtand un palton gri si zdrenteros, o palarie neagra prafuita, sunt eu uitandu-ma in vitrina unui anticar inchis. Ma plimb prin ploaia seaca si enervanta ce ma uda, sperand parca totusi ca ma va spala de pacate. Nu uit sa ma inchin cand trec pe langa biserica si indrept ochii spre Tatal Ceresc intrebandu-l parca de ce a mai pictat lumea in culori vi si minunate pe care noi le umplem de negru si alb. Daca il faceai direct gri poate nu mai vedeam jegul ce-l inhalam la fiecare gura de aer de care avem atata nevoie. Natura moare. Pamantul parca nu ne mai vrea. Dezastrele astea de care suntem atat de speriati ne apartin. Pamantul sfant ce ni l-ai oferit e plin de vampiri ce-i sug sangele ca sa-si hraneasca robotii ce vor sa ne corupa, si incearca sa ne educe in stilul lor materialist si prostesc. Banu conduce. Ne gandim la bani, ne inchinam la bani. Copiii ce se nasc carunti pasesc desculti pe cioburi si jar incins pe un drum anevoios plin de piedici. Ei nu stiu ca sunt amanetati dinainte de nastere. Hartiile cu chipurile lui Enescu, Iorga, Grigorescu, Eminescu si Vlaicu ne stabilesc locul in societate. Ne stabilesc felul in care oamenii se uita la noi. Prefer sa ma ridicati pe cruce decat sa ma mai judecati dupa niste simple hartii. Prefer ca eu sa fiu altfel si ca lumea sa se uite urat la mine cum incerc sa predic in jurul meu mentalitatea mea eficienta, dar totusi atat de urata de oameni, in care sistemul de valori al unei persoane sa primeze. Am devenit sincer cu mine. Acum accept realitatea, dar totusi incerc ca un nebun sa o schimb. Poate ca traiesc in lumea mea paralela "condusa de interlopi" (spuse ale celui mai mare critic al meu) si in care visele sunt permise decat sa orbecaiesc in negrul lumii reale in care ma impiedic de indolenta, prostie, nepasare si ipocrizie. Ma bucur de fiecare seara in fata calculatorului in care pot da frau liber imaginatiei si eului meu scriitoresc(mediocru de atfel) descarcandu-ma de problemele cotidiene. Vreau sa sparg vitrina anticarului caci dupa ea se afla o carte cu coperta veche pe care scrie "Plumb". As vrea sa citesc acum putin din versurile Bacoviene apoi sa pun cartea la loc si dintr-un pocnit din degete sa repar vitrina. Dar plec. Plec incet spre casa ingandurat si poate speriat de ce urmeaza maine. In fata blocului zacea mort de beat un om al strazii. In dreapta lui o sticla de coniac goala si o icoana asezata pe o biblie. "Crestin...Noapte buna!".