Peste noapte

Eu sunt Octavian...mie-mi pasa de orice.Ahh,tu cine esti?Cum?Domnisoara care pune sentimente in orice.Incantat!Cred ca te cunosc de undeva...dar parca nu erai asa...Peste noapte parca te privesc altfel si la cum vorbesti nu cred ca mai pleci fara mine de aici.Te privesc in ochii si cad pe ganduri.Un sir de intrebari imi zguduie mintea...oare...esti un vis?un inger ce cade dupa o conversatie in pat la mine?Sauu,esti mai mult?Tu ce zici ca esti?..."Eu Octavian,sunt un semn de intrebare pentru aceasta seara...vei afla raspunsul maine dimineata."Impulsionat de jena de a nu fi un ultim nesimtit,nu insist.O astept sa-si ia haina din garderoba,apoi sa plecam la drum impreuna.Poate...ma i-a la vorba,un sarut,poate-o cafea,pate-o alta noapte nedormita,ea conduce,ea stie ce va fi.Ea ma amageste doar din priviri...ajungem la destinatie...apartamentul meu. "Ahh domnisoara,ce cafea vrei?",trece timpul si ne prinde rasaritul la o cafea,goi pe balcon.Imi bate mama in usa si imi spune"iar nu dormi!"si nu insista,pentru ca stie ca baiatul ei se imparte acum la doi...Si soarele straluceste si semnul de intrebare se trezeste si-mi spune"Octavian,imi scrii si mie o poezie?",i-am raspuns,eu nu scriu poezii,e prea greu.Si imi pune creionul in mana si imi spune,du-te in camera alaturata si scrie...Si am scris si inca scriu si semnul de intrebare a disparut...Si eu scriu si lumea uita si semnul de intrebare nu mai apare.