Uita cine sunt...si ce am scris...

Pe mine noaptea ma viziteaza fantome ale trecutului...si ma ranesc,ma fac sa ma framant si imi spun ca ma iubesc dar nu le cred,ma mint.Si ele uita ce au scris...dar nu uita ca mi-am scris slabiciunile pe foaie apoi le-am dat-o in dar.Si le ordon "Plecati in mortii vostrii de aici!!",aici e locul meu,unde ma pot gandi la prezent si viitor.Si ele pleaca...si nu se mai intorc,sunt gonite de iubirea prezentului.Si ne luam cu vorba, si vorbima de una atu,de noi,de voi si ne prinde rasaritul la o cafea si-mi zambeste dulce si-mi spune cu un optimism de ciocolata,"Cand ne mai vedem?" si o privesc... si din priviri ne stabilim urmatoarea intalnire.Dar ea nu realizeaza ca nu poate pleca de langa mine...Ea a intrat in sinteza cu domnisoara ce bate in acest piept,ce-mi curata plamanii arsi si ma face sa simt...Si ea ma face sa continui atunci cand vreau sa renunt,ma motiveaza,cand e langa mine simt ca pot muta muntii din loc,pentru ea as renunta la tot doar ca sa fie ea fericita...Acum nu stiu cine vorbeste,eu s-au bautura?Inclin sa cred ca eu si incep sa cred ca bautura nu-si face efectul...in jena mea de a nu fi un ultim nesimtit ma sprijin de un pom si vomit un suflet si promit ca nu am sa mai beau...dar voi bea.Dar ea nu va uita si imi va reprosa si atunci am sa o rog"Uita cine sunt...si uita ce am scris",pentru ca lumea uita si o data cu ei,uiti si tu si uit si eu....