vineri, 3 decembrie 2010

Ceva ce am facut din nimic

"Datoria mea este sa fiu sincer cu mine."(G.Calinescu)
"-Sinceritate?Nu stiu ce-i aia."asa i-am raspuns mamei mele acum niste multi ani cand m-a intrebat ce-i aia "sinceritate".Sinceritatea este un termen relativ,termen de care incepem sa ne folosim tot mai putin.A devenit mai usor pentru noi sa mintim.Incep aud tot mai des voci ale unor persoane ce intreaba umiti"-Cum sa spui adevarul?"eu ma intreb oare cum pot dormi acele persoane.
Eu si daca spun o minciuna intr-o zi incep sa ma framant.Problema este ca mint zilnic si nu o data ci de mai multe ori.
In primul rand ma mint pe mine la inceputul zilei,uitandu-ma in oglinda si spunandu-mi ca azi va fi o zi mai buna ca ieri.Foarte rar se intampla asa.Apoi mint persoanele de langa mine prin aparitia mea de parca totul este ok.Nu,nimic nu este ok.
In cele din urma ajuns la scoala,mint si acolo,profesorii,gasesc diverse scuze jalnice care sa-mi motiveze lenea de a invata.Dar oare,aici ii mint doar pe ei?Nu ma mint putin si pe mine?Adica ascund o grava problema in spatele unui"Lasa ca ma iarta!",ma iarta o data,de doua ori,hmm!poate ca si a treia oara.Dar nu cred ca toti au citit fiecare cuvant din Biblie pentru a ma ierta la infinit.
Reevaluand ce am notat pana acum ajung la concluzia ca deja am mintit mult si inca n-am terminat.
Ajung acasa,mama se uita in ochii mei si ma intreaba zambind"Cum a fost ziua ta de azi?",fara nici o ezitare ii spun"Destul de buna!"
Sunt putin cam ipocrit.Intr-un eseu despre sinceritate eu scriu despre minciuna.Sunt de parere ca ele nu pot exista una fara alta.
Nu poate exista adevar,caci sinceritatea se bazeaza pe adevar,fara minciuna.
Adevarul este o sabie cu doua taisuri.
Un om ce spune adevarul ar trebui apreciat de enorm de mult,el nu este un vanzator de iluzii,el vinde realitate.E de inteles,visele sunt frumoas pentru ca sunt asa cum vrem noi dar pana la urma sunt niste iluzii.
Doar de noi depinde sa transformam visele in realitate.Si un prim pas in acest scop este sa incepem sa fim sinceri cu noi.Nu stiu de ce,dar am o vaga banuiala ca multi altii au aceeasi problema ca si mine.MINT!
Cred ca pana la urma George Calinescu are dreptate in ceea ce zice si cred ca vorbele sale ar trebui sa ne ramana intiparite in pleoape petru a ne reaminti in fiecare minut al vietii noastre care ne este datoria.

miercuri, 1 decembrie 2010

Calaul...

Si din zare venii calaul...S-ascutii barda.O vorba din popor spune:"Capul plecat sabia nu-l taie...".Dar cred ca toti cei care au facut ca mine gandesc la fel...Cand cineva pleca capul dadeam si mai tare.Si acum...acum nu mai dorm noaptea.Am mult prea multi oameni pe constiinta...si ii visez pe toti.Ii simt,le e frica,stau in genunchi si ma implora sa-i iert.Singura mea treaba era sa nu las urme...O grimasa imi apare pe fata.Hmm!Asta candva imi era prieten...Dar s-a distrus singur.Asta e!Acum celalalt.Il cunosc,am fost in aceeasi scoala,dar cum a ajuns aici?Il vad...plange,tipa.Ii pun mana pe frunte,vreau sa-i citesc gandurile...Ahh!Ce frumos,se plimba cu prietena lui in parc,se iubesc...ea e foarte frumoasa si il iubeste nespus...si el o iubeste...Dar stai!Eu ce caut aici?Astept,dar ce astept...Ahh uite-l,pe el il astept.Nenorocitul care mi-a furat prietena...Dar tin minte asta...am vrut sa-l omor si am ezitat.Iar acum,acum da peste ea.Ooo,nu!Il vede si ii zambeste...acum e negru,iar ei se cearta.De ce?Acum apare cauza...Pleaca zdreanto!Dar nu pleaca si ii fura dragostea...Nu tu ar trebui sa fi ma aici...ci ala.Pe tine te crut,te chinui prea mult singur.Mai e unul si termin inca o zi de "munca",am cea mai ingrata munca...Sunt calaul angajat de destin sa-i pedepseasca pe cei care sfideaza viata.Oameni care-si fac rau singuri.Si eu am fost unul dintre ei,dar macar ei nu sunt pedepsiti sa bantuie la infinit acest univers si sa...sa decapiteze si sa tortureze oameni descumpaniti ce au nevoie de ajutor...Eu vreau sa-i ajut...singura posibilitate este de ai scapa de suferinta...Revenind!El e altfel,ma sifideaza din priviri,n-are frica de mine...Incerc sa intru in mintea lui,dar nu reusesc.E se ridica si vine catre mine...Ahh!Deja te-ai apropiat prea mult...MOOORII ingratule,moriii in chinuri!

luni, 29 noiembrie 2010

Lumea minte

Hmm!Adevar?Oare exista cineva care-l poate spune fara sa intampine vre o bariera?Va spun sigur...NU!Adevarul e ceva relativ,il spunem daca vrem si niciodata atunci cand trebuie...Eu incerc sa spun mai nou mereu adevarul,dar nu mereu reusesc...am remuscari...Am citit pe un blogg ca daca minti dormi seara mai bine.Ce perfect ar fi fost sa fie si adevarat!Eu dor mai bine seara daca spun adevaraul...dar nu reusesc.Un prieten chiar m-a intrebat o data"Ba shaule tu cum poti sa dormi noaptea?""Dar cine pula mea a zis ca dorm?"i-am raspuns...Minciuna nu este un somnifer pentru mine,este o povara...Mi-as dori ca tu draga mea,sa-ti dai jos masca,sa te dezbraci de costumul de actrita si sa spui adevarul...sa-mi spui de ce azi ma urasti si maine ma iubesti,sa-mi spui de ce iti minti sufletul...Stii ca mine nu ma poti minti,te citesc prea bine.Dar tu continui sa te joci cu mine...joaca-te ca te joci cu focul.Te ascunzi in spatele unui "paravan" si de acolo vorbesti ...dar oare nu va veni o vreme cand vei lua o forma umana si va trebui sa-mi spui adevarul?Spui ca "lumea minte",dar nu tu ai creat-o?Ooo ba daa,tu ai creat-o zeito,deci tu minti...Eu te astept,am timp,mai ales ca acum fac din noapte zi,te astept la o cafea...Vreau sa-mi explici de ce m-ai facut asa diferit...de ce nu mai alsat un iubitor al minciunii?Nu era mai simplu?Eram unul din lacheii tai,dar asa iti sunt cel mai mare dusman...Eu nu te preaslavesc zeita destin,eu te urasc...Fi-ti frica,caci curand vom refula.Eu si cei cativa ca mine...Si atunci te vom subjuga...Si inca ceva draga mea,iti dau posibilitatea de a te preda...De a face ce e bine,caci te cunosc,ai zile in care ma iubesti si stii ca putem cadea la pace...Te astept,dar cred ca inutil...

joi, 25 noiembrie 2010

Lasa sa curga...

"Hai bea!Crezi ca o singura inghititura iti e de ajuns sa-ti potoleasca pofta?"."Normal ca nu,stii doar ca beau fara frica"...O voce interioara imi spunea"Bea,da-l shut si o sa te calmezi,apoi te duci la ea si va distrati.".Si l-am baut,apoi am mai baut unul si inca unul.Am baut o sticla,eram fericit,dansam,apoi vine el si-mi zici"Misca jegule afara!".Orbecaind prin fumul gros incercam sa realizez ce s-a intamplat.Ajuns afara incep sa ma simt rau.Ajung la un pom si am inceput sa vomit un suflet si ma intreb de ce a trecut fericirea.Ma uit la el si ii zic"De ce ma urasti?De ce nu ma lasi sa fiu fericit?".Uitanduse cu jena si sictir in ochii mei imi spune clar si raspicat"Daca te uitai in ochii ei te urai si tu..."...o tacere palida se lasa,ma uit in stanga,apoi in dreapta si o vad.Pleaca trista.Fug.Incerc sa o ajung,sperand ca nu e prea tarziu...dar era.Si nu am putut face nimic.M-a facut...alcoolul a fost mai puternic de data asta...Intru inapoi si cer o sticla din lacrimile lui Ovidiu,sperand ca macar lui sa-i pot spuna pasurile mele.Si toti ma intreaba"M-ai duci?"si le-am raspuns"Lasa sa curga si sticla sa planga!"...si ei s-au conformat pana cand...cand am vazut negru si nu am mai simtit nimic.Si acum plutesc si totul e alb in jur...si rece,si sunt singur.Vad o lumina,si o foaie dintr-un ziar..."Sticla a plans prea mult si acum noi te plangem pe tine...",dar asta e mama,si...o voce de sus imi spune sa ma linistesc,si le-am zis"Ma linistesc cand ma trezesc acasa!"si..."Sunt acasa?",da sunt,am avut cel mai negru cosmar al vietii mele...ma duc la mama si o strang in brate si ii spun ca o iubesc.De data asta am scapat,dar oare voi rezista si data viitoare cand va plange sticla prea mult?...Si ma gandesc,si ma gandesc si realizez ca nu....

marți, 23 noiembrie 2010

Muza din mintea mea

“Well,modul in care faci fata la lucruri,momentele tale de nebunie,obiceiuri,sentimente,gandire, modul cum porti o conversatie, felul tau de a fi,totul,reprezinta o personalitate,personalitatea ta. Esti matur pentru majoritatea baietilor de varsta noastra, esti rational si analizezi de cele mai multe ori,gandesti ceva inainte sa scoti pe gura in situatiile serioase si nu ti-e frica sa simti… chiar daca atasamentul vine greu and stuff,nu esti ca multi papalapte carora le e frica sa se ataseze and stuff,gandesti la rece de cele mai multe ori,esti pasionat de ceea ce-ti place, si nu te lasi deviat de la placerile tale. Esti o persoana sufletista,iti pasa uneori mai mult de prieteni decat de tine ,esti fericit cand vezi ca cei din jurul tau sunt fericiti si ai o stare de bine cand ajuti pe cineva si nu astepti la schimb cam nimic...”.O tacere sumbra acopera intreaga camera…ne privim in ochi si tacem.Deoda”Dar eu?eu ce sunt pentru tine?”

“Tu draga mea esti…esti flacara ce-mi face inima sa bata,vocea din mintea mea ce-mi spune mereu”hai ca poti mai mult!”,muza ce ma indeamna mereu sa scriu.Tu esti totul pentru mine.Cuvintele sunt de prisos pentru a-ti spune tot ce insemni tu pentru mine.Lasa-ma sa-ti arat.”

Si o strang la piept si o mangai pe cap…o iubesc,ea ma cunoaste cel mai bine,ea stie tot.Si isi ridica fruntea si face ochii mari…stie ca nu-I pot rezista,ea e viciul meu…o sarut si ii soptesc usor la ureche”Te ador nebuno!”.

Fumul ce ne inconjoara se ridica lin la cer…un nor amagitor inconjoara camera.Ea doarme linistita,desii stie ca 40 de mii de demoni asteapta sa atace din coltul camerei,dar ea stie…Stie ca eu sunt langa ea si ca nimic rau nu I se poate intampla,caci dragostea ce i-o port e mai puternica.O privesc si zambesc cand vad cat de gingasa si dulce este cand doarme…Imi aprind o tigare,trag si suflu incet spre tavan….Ma uit la ea si cad pe ganduri…Nu pot sac red cat de mult a suferit,cat a indurate si totusi…si totusi ea e la fel. Iar eu…eu am prea multe pacate,multe seri patate. Le-am tatuat pe toate pe spate…dor toate si ma ajuta sa nu uit cine sunt si ce am de facut…Si sting tigara si ma intreb “Oare viata mea se regaseste intr-o lume plina de tigari stinse?”si cad pe ganduri…

Si atunci se trezeste.Imi sopteste incet”M-am plictisit…”,o sarut…Ii las vantai pe buze.Se ridica,ma mangaie,ma saruta pe gat…si ii zambesc,caci ea mi-a lipsit…

luni, 22 noiembrie 2010

De-a v-ati ascunselea cu ura...

O vad...uite-o.Vine spre mine.Ma ascund,nu vreau sa ma vada...Daca ma va vedea va intra mine.Ma va coplesi,va fi oribil.O sa ma controleze,sa-mi intre prin artere,vene,ventricole si sinapse.Ohh,ma simte,se rasuceste brusc.Ma las pe burta si incep sa ma tarasc sub pat.M-a pierdut.Iese din camera.Mi-e frig.Pacea zace dezbrata pe gresie...A prins-o.Ura a cuprins-o si a coplesit-o.Vreau sa ies de aici,sa o confrunt,dar mi-e frica.Mi-e asa frica,nu vreau sa fiu singur...si incep sa caut si caut dragostea in mine.Si tip,si incerc sa o gasesc si deodata aud"Vrei sa ma gasesti?Mai intai trebuie sa ma meriti."si cad in genunchi si vars o lacrima...si spun"Ai sa regreti..."si plec.Si o vad,o chinuie,o maltrateaza,iar eu deja nu mai suport.Si ea ma simte,sange proaspat iesit in valuri din proaspata-mi rana deschisa in inima.Si se intoarce si eu fug,si ma ascund in negura noptii.Dar ea simte,si atunci am renuntat,am aruncat dragostea pe geam ca pe un gunoi si am zis"Fac orice ca sa castig!".Si m-a pierdut,iar eu am mers la pace...Am luat o in brate si i am zis"Tu draga mea in seara asta ai suportat prea multe...(o invelesc lin cu o patura)lasa-te usor pe mine,si culca-te,gandeste-te ca sunt eu aici sa lupt pentru tine si nimeni nu-ti va mai face rau,hai inchide ochii si intra in lumea viselor,o sa te linistesti..."iar pacea imi zice"O sa ma linistesc cand m-oi trezi acasa..."cad pe ganduri,nu stiu ce sa-i zic si incerc sa fiu sincer si-i spun printre buzele-mi crapate"Tu esti acasa,esti aici unde ar trebui sa fie dragostea,dar pe tine nu am sa te arunc ca pe un gunoi caci nici tu nu o sa o faci cu mine."Si adoarme si o las si plec...Gasesc ura si vreau sa o confrunt.Ma vede,am pierdut runda dar nu si jocul.Si ii urlu din rasputeri ca nu o sa castige niciodata,si ma cuprinde in bratele ei reci si imi spune"Esti sigur?Eu mereu castig..."si incerc sa ma zbat dar nu reusesc...ma mangaie pe obraz,vrea sa ma sarute...ii zic sa moara ca m-a scarbit.Si ma intreaba cu un zambet ipocrit pe buze"Esti sigur ca nu vrei sa faci dragoste cu mine?"

duminică, 14 noiembrie 2010

Uita cine sunt...si ce am scris...

Pe mine noaptea ma viziteaza fantome ale trecutului...si ma ranesc,ma fac sa ma framant si imi spun ca ma iubesc dar nu le cred,ma mint.Si ele uita ce au scris...dar nu uita ca mi-am scris slabiciunile pe foaie apoi le-am dat-o in dar.Si le ordon "Plecati in mortii vostrii de aici!!",aici e locul meu,unde ma pot gandi la prezent si viitor.Si ele pleaca...si nu se mai intorc,sunt gonite de iubirea prezentului.Si ne luam cu vorba, si vorbima de una atu,de noi,de voi si ne prinde rasaritul la o cafea si-mi zambeste dulce si-mi spune cu un optimism de ciocolata,"Cand ne mai vedem?" si o privesc... si din priviri ne stabilim urmatoarea intalnire.Dar ea nu realizeaza ca nu poate pleca de langa mine...Ea a intrat in sinteza cu domnisoara ce bate in acest piept,ce-mi curata plamanii arsi si ma face sa simt...Si ea ma face sa continui atunci cand vreau sa renunt,ma motiveaza,cand e langa mine simt ca pot muta muntii din loc,pentru ea as renunta la tot doar ca sa fie ea fericita...Acum nu stiu cine vorbeste,eu s-au bautura?Inclin sa cred ca eu si incep sa cred ca bautura nu-si face efectul...in jena mea de a nu fi un ultim nesimtit ma sprijin de un pom si vomit un suflet si promit ca nu am sa mai beau...dar voi bea.Dar ea nu va uita si imi va reprosa si atunci am sa o rog"Uita cine sunt...si uita ce am scris",pentru ca lumea uita si o data cu ei,uiti si tu si uit si eu....