Calaul...

Si din zare venii calaul...S-ascutii barda.O vorba din popor spune:"Capul plecat sabia nu-l taie...".Dar cred ca toti cei care au facut ca mine gandesc la fel...Cand cineva pleca capul dadeam si mai tare.Si acum...acum nu mai dorm noaptea.Am mult prea multi oameni pe constiinta...si ii visez pe toti.Ii simt,le e frica,stau in genunchi si ma implora sa-i iert.Singura mea treaba era sa nu las urme...O grimasa imi apare pe fata.Hmm!Asta candva imi era prieten...Dar s-a distrus singur.Asta e!Acum celalalt.Il cunosc,am fost in aceeasi scoala,dar cum a ajuns aici?Il vad...plange,tipa.Ii pun mana pe frunte,vreau sa-i citesc gandurile...Ahh!Ce frumos,se plimba cu prietena lui in parc,se iubesc...ea e foarte frumoasa si il iubeste nespus...si el o iubeste...Dar stai!Eu ce caut aici?Astept,dar ce astept...Ahh uite-l,pe el il astept.Nenorocitul care mi-a furat prietena...Dar tin minte asta...am vrut sa-l omor si am ezitat.Iar acum,acum da peste ea.Ooo,nu!Il vede si ii zambeste...acum e negru,iar ei se cearta.De ce?Acum apare cauza...Pleaca zdreanto!Dar nu pleaca si ii fura dragostea...Nu tu ar trebui sa fi ma aici...ci ala.Pe tine te crut,te chinui prea mult singur.Mai e unul si termin inca o zi de "munca",am cea mai ingrata munca...Sunt calaul angajat de destin sa-i pedepseasca pe cei care sfideaza viata.Oameni care-si fac rau singuri.Si eu am fost unul dintre ei,dar macar ei nu sunt pedepsiti sa bantuie la infinit acest univers si sa...sa decapiteze si sa tortureze oameni descumpaniti ce au nevoie de ajutor...Eu vreau sa-i ajut...singura posibilitate este de ai scapa de suferinta...Revenind!El e altfel,ma sifideaza din priviri,n-are frica de mine...Incerc sa intru in mintea lui,dar nu reusesc.E se ridica si vine catre mine...Ahh!Deja te-ai apropiat prea mult...MOOORII ingratule,moriii in chinuri!