"-Sinceritate?Nu stiu ce-i aia."asa i-am raspuns mamei mele acum niste multi ani cand m-a intrebat ce-i aia "sinceritate".Sinceritatea este un termen relativ,termen de care incepem sa ne folosim tot mai putin.A devenit mai usor pentru noi sa mintim.Incep aud tot mai des voci ale unor persoane ce intreaba umiti"-Cum sa spui adevarul?"eu ma intreb oare cum pot dormi acele persoane.
Eu si daca spun o minciuna intr-o zi incep sa ma framant.Problema este ca mint zilnic si nu o data ci de mai multe ori.
In primul rand ma mint pe mine la inceputul zilei,uitandu-ma in oglinda si spunandu-mi ca azi va fi o zi mai buna ca ieri.Foarte rar se intampla asa.Apoi mint persoanele de langa mine prin aparitia mea de parca totul este ok.Nu,nimic nu este ok.
In cele din urma ajuns la scoala,mint si acolo,profesorii,gasesc diverse scuze jalnice care sa-mi motiveze lenea de a invata.Dar oare,aici ii mint doar pe ei?Nu ma mint putin si pe mine?Adica ascund o grava problema in spatele unui"Lasa ca ma iarta!",ma iarta o data,de doua ori,hmm!poate ca si a treia oara.Dar nu cred ca toti au citit fiecare cuvant din Biblie pentru a ma ierta la infinit.
Reevaluand ce am notat pana acum ajung la concluzia ca deja am mintit mult si inca n-am terminat.
Ajung acasa,mama se uita in ochii mei si ma intreaba zambind"Cum a fost ziua ta de azi?",fara nici o ezitare ii spun"Destul de buna!"
Sunt putin cam ipocrit.Intr-un eseu despre sinceritate eu scriu despre minciuna.Sunt de parere ca ele nu pot exista una fara alta.
Nu poate exista adevar,caci sinceritatea se bazeaza pe adevar,fara minciuna.
Adevarul este o sabie cu doua taisuri.
Un om ce spune adevarul ar trebui apreciat de enorm de mult,el nu este un vanzator de iluzii,el vinde realitate.E de inteles,visele sunt frumoas pentru ca sunt asa cum vrem noi dar pana la urma sunt niste iluzii.
Doar de noi depinde sa transformam visele in realitate.Si un prim pas in acest scop este sa incepem sa fim sinceri cu noi.Nu stiu de ce,dar am o vaga banuiala ca multi altii au aceeasi problema ca si mine.MINT!
Cred ca pana la urma George Calinescu are dreptate in ceea ce zice si cred ca vorbele sale ar trebui sa ne ramana intiparite in pleoape petru a ne reaminti in fiecare minut al vietii noastre care ne este datoria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu