luni, 6 decembrie 2010

Gargara cu lacrimi

Te caut.Te-am pierdut.Unde esti?Ahh!Acum am inteles.Acum esti a lui.Acum ii zambesti lui pentru ca el te face fericita.Ce daca ma urasti...nu-mi pasa chiar atat de mult...Nu m-ai pot sa plang,caci plang in zadar.Mi-am pastrat lacrimile intr-o sticla si de acolo sorb seara cand simt nevoia sa plang si fac gargara cu lacrimi.Acum totul a ramas in urma,ca o poveste proasta.Povestile cad,caci sunt ca niste frunze vestejite,in timp isi pierd identitatea si vitalitatea.Asa a fost si cu tine.Mor de nervi atunci cand ma gandesc in fata cui iti musti tu suav buza,cui ii canti tu acele cantece ce ma linisteau pe mine.Tu muza mea,ai murit,o data cu tine si inspiratia mea.Nimic nu mai are sens.Nici natura nu mai poate plange,caci a fost solidara cu mine si a plans o data cu mine.Nici nu stiu de ce te mai caut.Caci pana la urma acum nu mai insemni nimic pentru mine.Acum esti muza altuia.Iar eu,eu trebuie sa-mi caut alta muza.Dar pana atunci scriu...dar parca nu mai are acelasi farmec.Si o vad,si fata mi s-a luminat.Si parca imi vine din nou sa scriu.Tu esti muza mea cea noua sau o iluzie a imaginatiei mele?Si-mi zambeste,dar nu-mi raspunde...si am scris si ea ma privea duios de pe pervazul geamului meu.Si-aprinde o tigara...iar eu iau o pauza si merg la ea.Imi aprind si eu una si o intreb"maine ce vom face?",tot nu raspunde,dar eu astept si ma uit la ea si ea la mine."ma lasi sa te imbratisez?"si casca din plictis si nu-mi raspunde,sting tigara si ma duc sa scriu.Ma asez pe scaun si ma intorc spre ea...dar ea a disparut.O data cu ea si condeiul meu.Ma duc la pervaz,dau de condei dar de ea nu.Dar totusi mi-a lasat un mesaj.Mi-a scris"Tu decizi!"

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Povesteai unui felinar

Poate ca nu il vezi mereu,poate ca uneori treci pe langa el fara sa-l observi.Poate pentru tine acest strasnic pion,gardian neclintit nu inseamna nimic. Dar sunt sigur ca ti-a luminat calea,atunci cand mintea iti era umbrita de ganduri.Poate ca ar trebui sa stai o data si sa-i asculti povestile.Caci el le-a vazut pe toate,el ne-a vazut pe toti crescand.De acolo,din locul sau,in coltul blocului.Cand se lasa seara el vede cum se imparte "marfa"...el iti poate povesti orice.Aseara soptea o poveste despre niste tarfe perverse ce au amagit un pusti.Poveste trista...doar una din ele.Sunt multe altele,mai rele sau mai bune.El a luminat seara unor pusti ce l-au tatuat"A+T=iubire".Pete de sange pe ciment,sticle palmate,fete ce rezolva pustii la scurt cu 50 de mii,cheta pentru prize,scandaluri in miez de noapte,el le-a vazut pe toate.Azi am vazut cateva fete ce-si aminteau cam vag primul iubit,primul sarut,legat de felinarul de la gang.Poate ca l-ai ignorat cam des sau nu l-ai inteles atunci cand ai trecut pe langa el cu mersul grabit.El este un batran trist,prieten cu toti mosii ce stau pe o banca,uneori imi da impresia ca joaca table cu ei.As vrea sa-i cunosc toate povestile.De placere stau si il ascult atunci cand incepe sa-mi povesteasca.Mi-a spus ca lumea e rea,minte si insala...dara asta stiam deja.Mi-a mai spus sa cred in dragoste,sa nu-mi fie frica sa iubesc,caci a iubi este ceva greu dar magnific.El este sperietoarea celor 40 de mii de asasini ce ma pandesc de dupa gard,el ii tine departe,ma protejeaza...caci demonii ma asteapta la cotitura.Imi amintesc si acum cea mai frumoasa zi a vietii mele,traita vara,"visul unei nopti de vara"asa cum imi place adesea sa o numesc,el a luminat acest vis...Ce pot spune,asta e povestea felinarului ce sta pe strada ta copile,respecta-l si nu-l ocoli atat de des.

vineri, 3 decembrie 2010

Ceva ce am facut din nimic

"Datoria mea este sa fiu sincer cu mine."(G.Calinescu)
"-Sinceritate?Nu stiu ce-i aia."asa i-am raspuns mamei mele acum niste multi ani cand m-a intrebat ce-i aia "sinceritate".Sinceritatea este un termen relativ,termen de care incepem sa ne folosim tot mai putin.A devenit mai usor pentru noi sa mintim.Incep aud tot mai des voci ale unor persoane ce intreaba umiti"-Cum sa spui adevarul?"eu ma intreb oare cum pot dormi acele persoane.
Eu si daca spun o minciuna intr-o zi incep sa ma framant.Problema este ca mint zilnic si nu o data ci de mai multe ori.
In primul rand ma mint pe mine la inceputul zilei,uitandu-ma in oglinda si spunandu-mi ca azi va fi o zi mai buna ca ieri.Foarte rar se intampla asa.Apoi mint persoanele de langa mine prin aparitia mea de parca totul este ok.Nu,nimic nu este ok.
In cele din urma ajuns la scoala,mint si acolo,profesorii,gasesc diverse scuze jalnice care sa-mi motiveze lenea de a invata.Dar oare,aici ii mint doar pe ei?Nu ma mint putin si pe mine?Adica ascund o grava problema in spatele unui"Lasa ca ma iarta!",ma iarta o data,de doua ori,hmm!poate ca si a treia oara.Dar nu cred ca toti au citit fiecare cuvant din Biblie pentru a ma ierta la infinit.
Reevaluand ce am notat pana acum ajung la concluzia ca deja am mintit mult si inca n-am terminat.
Ajung acasa,mama se uita in ochii mei si ma intreaba zambind"Cum a fost ziua ta de azi?",fara nici o ezitare ii spun"Destul de buna!"
Sunt putin cam ipocrit.Intr-un eseu despre sinceritate eu scriu despre minciuna.Sunt de parere ca ele nu pot exista una fara alta.
Nu poate exista adevar,caci sinceritatea se bazeaza pe adevar,fara minciuna.
Adevarul este o sabie cu doua taisuri.
Un om ce spune adevarul ar trebui apreciat de enorm de mult,el nu este un vanzator de iluzii,el vinde realitate.E de inteles,visele sunt frumoas pentru ca sunt asa cum vrem noi dar pana la urma sunt niste iluzii.
Doar de noi depinde sa transformam visele in realitate.Si un prim pas in acest scop este sa incepem sa fim sinceri cu noi.Nu stiu de ce,dar am o vaga banuiala ca multi altii au aceeasi problema ca si mine.MINT!
Cred ca pana la urma George Calinescu are dreptate in ceea ce zice si cred ca vorbele sale ar trebui sa ne ramana intiparite in pleoape petru a ne reaminti in fiecare minut al vietii noastre care ne este datoria.

miercuri, 1 decembrie 2010

Calaul...

Si din zare venii calaul...S-ascutii barda.O vorba din popor spune:"Capul plecat sabia nu-l taie...".Dar cred ca toti cei care au facut ca mine gandesc la fel...Cand cineva pleca capul dadeam si mai tare.Si acum...acum nu mai dorm noaptea.Am mult prea multi oameni pe constiinta...si ii visez pe toti.Ii simt,le e frica,stau in genunchi si ma implora sa-i iert.Singura mea treaba era sa nu las urme...O grimasa imi apare pe fata.Hmm!Asta candva imi era prieten...Dar s-a distrus singur.Asta e!Acum celalalt.Il cunosc,am fost in aceeasi scoala,dar cum a ajuns aici?Il vad...plange,tipa.Ii pun mana pe frunte,vreau sa-i citesc gandurile...Ahh!Ce frumos,se plimba cu prietena lui in parc,se iubesc...ea e foarte frumoasa si il iubeste nespus...si el o iubeste...Dar stai!Eu ce caut aici?Astept,dar ce astept...Ahh uite-l,pe el il astept.Nenorocitul care mi-a furat prietena...Dar tin minte asta...am vrut sa-l omor si am ezitat.Iar acum,acum da peste ea.Ooo,nu!Il vede si ii zambeste...acum e negru,iar ei se cearta.De ce?Acum apare cauza...Pleaca zdreanto!Dar nu pleaca si ii fura dragostea...Nu tu ar trebui sa fi ma aici...ci ala.Pe tine te crut,te chinui prea mult singur.Mai e unul si termin inca o zi de "munca",am cea mai ingrata munca...Sunt calaul angajat de destin sa-i pedepseasca pe cei care sfideaza viata.Oameni care-si fac rau singuri.Si eu am fost unul dintre ei,dar macar ei nu sunt pedepsiti sa bantuie la infinit acest univers si sa...sa decapiteze si sa tortureze oameni descumpaniti ce au nevoie de ajutor...Eu vreau sa-i ajut...singura posibilitate este de ai scapa de suferinta...Revenind!El e altfel,ma sifideaza din priviri,n-are frica de mine...Incerc sa intru in mintea lui,dar nu reusesc.E se ridica si vine catre mine...Ahh!Deja te-ai apropiat prea mult...MOOORII ingratule,moriii in chinuri!

luni, 29 noiembrie 2010

Lumea minte

Hmm!Adevar?Oare exista cineva care-l poate spune fara sa intampine vre o bariera?Va spun sigur...NU!Adevarul e ceva relativ,il spunem daca vrem si niciodata atunci cand trebuie...Eu incerc sa spun mai nou mereu adevarul,dar nu mereu reusesc...am remuscari...Am citit pe un blogg ca daca minti dormi seara mai bine.Ce perfect ar fi fost sa fie si adevarat!Eu dor mai bine seara daca spun adevaraul...dar nu reusesc.Un prieten chiar m-a intrebat o data"Ba shaule tu cum poti sa dormi noaptea?""Dar cine pula mea a zis ca dorm?"i-am raspuns...Minciuna nu este un somnifer pentru mine,este o povara...Mi-as dori ca tu draga mea,sa-ti dai jos masca,sa te dezbraci de costumul de actrita si sa spui adevarul...sa-mi spui de ce azi ma urasti si maine ma iubesti,sa-mi spui de ce iti minti sufletul...Stii ca mine nu ma poti minti,te citesc prea bine.Dar tu continui sa te joci cu mine...joaca-te ca te joci cu focul.Te ascunzi in spatele unui "paravan" si de acolo vorbesti ...dar oare nu va veni o vreme cand vei lua o forma umana si va trebui sa-mi spui adevarul?Spui ca "lumea minte",dar nu tu ai creat-o?Ooo ba daa,tu ai creat-o zeito,deci tu minti...Eu te astept,am timp,mai ales ca acum fac din noapte zi,te astept la o cafea...Vreau sa-mi explici de ce m-ai facut asa diferit...de ce nu mai alsat un iubitor al minciunii?Nu era mai simplu?Eram unul din lacheii tai,dar asa iti sunt cel mai mare dusman...Eu nu te preaslavesc zeita destin,eu te urasc...Fi-ti frica,caci curand vom refula.Eu si cei cativa ca mine...Si atunci te vom subjuga...Si inca ceva draga mea,iti dau posibilitatea de a te preda...De a face ce e bine,caci te cunosc,ai zile in care ma iubesti si stii ca putem cadea la pace...Te astept,dar cred ca inutil...

joi, 25 noiembrie 2010

Lasa sa curga...

"Hai bea!Crezi ca o singura inghititura iti e de ajuns sa-ti potoleasca pofta?"."Normal ca nu,stii doar ca beau fara frica"...O voce interioara imi spunea"Bea,da-l shut si o sa te calmezi,apoi te duci la ea si va distrati.".Si l-am baut,apoi am mai baut unul si inca unul.Am baut o sticla,eram fericit,dansam,apoi vine el si-mi zici"Misca jegule afara!".Orbecaind prin fumul gros incercam sa realizez ce s-a intamplat.Ajuns afara incep sa ma simt rau.Ajung la un pom si am inceput sa vomit un suflet si ma intreb de ce a trecut fericirea.Ma uit la el si ii zic"De ce ma urasti?De ce nu ma lasi sa fiu fericit?".Uitanduse cu jena si sictir in ochii mei imi spune clar si raspicat"Daca te uitai in ochii ei te urai si tu..."...o tacere palida se lasa,ma uit in stanga,apoi in dreapta si o vad.Pleaca trista.Fug.Incerc sa o ajung,sperand ca nu e prea tarziu...dar era.Si nu am putut face nimic.M-a facut...alcoolul a fost mai puternic de data asta...Intru inapoi si cer o sticla din lacrimile lui Ovidiu,sperand ca macar lui sa-i pot spuna pasurile mele.Si toti ma intreaba"M-ai duci?"si le-am raspuns"Lasa sa curga si sticla sa planga!"...si ei s-au conformat pana cand...cand am vazut negru si nu am mai simtit nimic.Si acum plutesc si totul e alb in jur...si rece,si sunt singur.Vad o lumina,si o foaie dintr-un ziar..."Sticla a plans prea mult si acum noi te plangem pe tine...",dar asta e mama,si...o voce de sus imi spune sa ma linistesc,si le-am zis"Ma linistesc cand ma trezesc acasa!"si..."Sunt acasa?",da sunt,am avut cel mai negru cosmar al vietii mele...ma duc la mama si o strang in brate si ii spun ca o iubesc.De data asta am scapat,dar oare voi rezista si data viitoare cand va plange sticla prea mult?...Si ma gandesc,si ma gandesc si realizez ca nu....

marți, 23 noiembrie 2010

Muza din mintea mea

“Well,modul in care faci fata la lucruri,momentele tale de nebunie,obiceiuri,sentimente,gandire, modul cum porti o conversatie, felul tau de a fi,totul,reprezinta o personalitate,personalitatea ta. Esti matur pentru majoritatea baietilor de varsta noastra, esti rational si analizezi de cele mai multe ori,gandesti ceva inainte sa scoti pe gura in situatiile serioase si nu ti-e frica sa simti… chiar daca atasamentul vine greu and stuff,nu esti ca multi papalapte carora le e frica sa se ataseze and stuff,gandesti la rece de cele mai multe ori,esti pasionat de ceea ce-ti place, si nu te lasi deviat de la placerile tale. Esti o persoana sufletista,iti pasa uneori mai mult de prieteni decat de tine ,esti fericit cand vezi ca cei din jurul tau sunt fericiti si ai o stare de bine cand ajuti pe cineva si nu astepti la schimb cam nimic...”.O tacere sumbra acopera intreaga camera…ne privim in ochi si tacem.Deoda”Dar eu?eu ce sunt pentru tine?”

“Tu draga mea esti…esti flacara ce-mi face inima sa bata,vocea din mintea mea ce-mi spune mereu”hai ca poti mai mult!”,muza ce ma indeamna mereu sa scriu.Tu esti totul pentru mine.Cuvintele sunt de prisos pentru a-ti spune tot ce insemni tu pentru mine.Lasa-ma sa-ti arat.”

Si o strang la piept si o mangai pe cap…o iubesc,ea ma cunoaste cel mai bine,ea stie tot.Si isi ridica fruntea si face ochii mari…stie ca nu-I pot rezista,ea e viciul meu…o sarut si ii soptesc usor la ureche”Te ador nebuno!”.

Fumul ce ne inconjoara se ridica lin la cer…un nor amagitor inconjoara camera.Ea doarme linistita,desii stie ca 40 de mii de demoni asteapta sa atace din coltul camerei,dar ea stie…Stie ca eu sunt langa ea si ca nimic rau nu I se poate intampla,caci dragostea ce i-o port e mai puternica.O privesc si zambesc cand vad cat de gingasa si dulce este cand doarme…Imi aprind o tigare,trag si suflu incet spre tavan….Ma uit la ea si cad pe ganduri…Nu pot sac red cat de mult a suferit,cat a indurate si totusi…si totusi ea e la fel. Iar eu…eu am prea multe pacate,multe seri patate. Le-am tatuat pe toate pe spate…dor toate si ma ajuta sa nu uit cine sunt si ce am de facut…Si sting tigara si ma intreb “Oare viata mea se regaseste intr-o lume plina de tigari stinse?”si cad pe ganduri…

Si atunci se trezeste.Imi sopteste incet”M-am plictisit…”,o sarut…Ii las vantai pe buze.Se ridica,ma mangaie,ma saruta pe gat…si ii zambesc,caci ea mi-a lipsit…